Skip to main content

VIDEO. Poveşti din copilăria FM. 29 de ani de la Uni Fun, primul post de radio după 1989.

 
VIDEO. Poveşti din copilăria FM. 29 de ani de la Uni Fun, primul post de radio după 1989.

"Bună ziua, Bucureşti! Ascultaţi UniFun Radio pe 69,9 MHz". Primele cuvinte auzite de bucureşteni de la primul radio privat de după 1990: UniFun Radio.

Publicitate

Staţia începea să emită pe 11 ianuarie 1990, de la etajul patru al Facultăţii de Geografie. A fost primul post de radio independent care emitea după Revoluţie. Au lucrat acolo (pe atunci studenţi), Daniel Klinger (acum la Antenna Group), Toti Marinescu, Ovidiu Nahoi (redactor-şef RFI) şi mulţi alţii.

Găsiţi poveştile lor mai jos. Din UniFun s-au desprins apoi două staţii: UniPlus şi Fun Radio (post pe la care au trecut, printre alţii, Andi Moisescu, Teo Trandafir, Mircea Radu).

Democraţia a primit tribună pe frecvenţa UNIFUN începând cu 11 ianuarie 1990. La doar 15 zile de la ReDin studioul improvizat în mansarda Facultăţii de Geografie, sus în podul Universităţii Bucureşti, cât să transmită eficient emiţătorul, 20 de studenţi şi DJi au pornit un radio după ureche. Succesul a venit imediat. Studenţii au mutat frecvenţa pe noul radio şi odată cu ei, părinţii lor au îngroşat rândurile audienţei spune Ovidiu Nahoi, actual redactor-şef la RFI România.

Ovidiu Nahoi:

“Toţi studenţii ascultau doar UNIFUN, nu se mai asculta Radio Romania. Erau frecvenţe pe banda est. Aveam 2 benzi de ultrascurte de FM iar majoritatea aparatelor de radio pe vremea aceea erau acordate în banda estică.”

DJ-ii veneau cu muzica lor de acasă

Într-o vreme în care conceptul de drepturi de autor nu era un impediment, UNIFUN îşi creştea numărul de fani cu muzica personală a DJ-ilor.

“La radio se difuza muzica pe care o puneau DJ-ii prin cluburi. Baghera, Sandu Alexandru sau Liviu Zamora aveau benzi, casete şi discuri şi fiecare venea cu muzica de acasă. Erau băieţi pasionaţi de diverse genuri de muzică. Unii puneau dance, alţii rock, pop, ce îi plăcea fiecăruia. Totul era făcut din pasiune”, spune Ovidiu Nahoi.

Anul 4 l-a prins citind un anunţ în presă prin care se căutau ştirişti la UNIFUN. Student la Politehnică, Nahoi s-a prezentat la probă şi a luat-o.

“Pe 11 ianuarie am auzit radioul şi am zis că aş putea să fac şi eu ştiri acolo. A fost un eveniment. Toate ziarele au scris despre primul radio independent studenţesc care a început să emită. M-am dus acolo pe 13 ianuarie, m-au pus să citesc o ştire de pe agenţie printată pe o hârtie şi am luat postul.

Am lucrat acolo pentru prima dată pe computer. Nu aveai agenţie de presă. Exista un flux de presă care venea pe fax. Decupai ştirile cu foarfeca de pe foaie sau le reeditai pe un computer care nu era mai mult decât o maşină de scris cu imprimantă” îşi aminteşte Ovidiu Nahoi.

Studioul improvizat din care se transmiteau manifestaţiile din Piaţa Universităţii

La UNIFUN mixerul era pe masă lângă microfon. Tehnician şi jurnalist stăteau cot în cot la o masă de pe care se transmitea emisiunea. Fără geam separator, fără izolaţie de sunet. Live de la un capăt la celălalt.

Uneori manifestaţiile din Piaţa Universităţii se auzeau în direct la radio de pe o mică platformă aflată pe acoperiş povesteşte Ovidiu Nahoi. “Când erau manifestaţii în Piaţă ieşeam cu microfonul de emisie care avea cablul atât de lung încât puteai să te duci pe acoperiş unde era o platformă mică de pe care vedeai şi auzeai totul perfect. Am făcut multe transmisii de acolo live.”

Pe vremea când radioul se făcea cu reportofonul

Sistemele de montaj şi înregistrare vocală de la începutul anilor 90 cereau abilităţi diferite de la reporterii de atunci. De exemplu interviurile se luau cu reportofonul şi erau apoi transmise în eter de pe casetofon. Ovidiu Nahoi îşi aminteşte momentele în care mergea pe teren şi aducea sunet, cum se spune în jargon jurnalistic.

“Reportofoanele erau cu casetă. Trebuia să dai caseta potrivită. O puneai în casetofon şi tehnicianul apăsa pe buton. Pe vremea aceea în radioul mare încă se tăia banda cu foarfeca.”

Din podul Universităţii la ultimul etaj al Hotelului Modern

Radioul a avut nevoie de nici măcar o lună ca să intre în atenţia ascultătorilor şi de doar câteva luni pentru a deveni o platformă de interes pentru liderii de opinie. După ce şi-a câştigat renumele, UNIFUN s-a transformat într-o instituţie de presă ca la carte deşi jurnaliştii lucrau cu instrumente rudimentare şi emitea din locuri care uneori nu ar putea fi descrise drept frecventabile.

Radioul s-a desprins de Universitate când a început să devină comercial. Ovidiu Nahoi spune că alături de colegii lui a lucrat din pasiune un an apoi lucrurile au început să se aşeze.

“Ne-am mutat la Hotel Modern, era o ruină. Noi aveam studioul la nivelul 12 iar liftul se oprea uneori între etaje. Nu ştiai dacă ajungi sus. Când aduceai invitaţi te rugai să meargă liftul. Dacă rămâneam cu Coposu în lift? Era jale. Raţiu când a venit, a întrebat al cui e hotelul şi eu nu îmi pusesem niciodată problema al cui ar fi putut fi.”

UNIFUN, record de audienţă cu scrisori de dragoste

Era nebunie curată cu emisiunea asta, îşi aminteşte Ovidiu Nahoi.

“Monica Galeriu şi Toti Marinescu citeau scrisorile primite pe adresa redacţiei. Nu era internet pe vremea aceea şi atunci studenţii îşi trimiteau prin radio scrisori de dragoste care erau citite în direct. Cred că era cea mai audiată emisiune”, spune Nahoi.

Poveştilor primilor UniFuni

În 2010, când primii UniFuni se întâlneau la a douăzecea aniversare UniFun, Paginademedia.ro a "cules" câteva dintre poveştile de început ale radioului.

Daniel Klinger era student la electronică în 1990 şi dorea, din tot sufletul, să facă un post de televiziune. Întâmplător a aflat că "nişte francezi" fac o selecţie la Facultatea de Geografie. A ajuns DJ la UniFun şi apoi şeful staţiei.

Klinger:

daniel-klinger„Povestea începe pe 4 ianuarie, când împreună cu doi colegi umblam să înfiinţăm un post TV. Aveam camere, videoproiectoare şi ne imaginam că nu e mare filosofie să punem pe picioare un post de televiziune.

Tatăl unuia dintre colegi, Stelian Pintelie era fost ministru al telecomunicaţiilor Am mers la el pe 4, 5 ianuarie să ne consultăm cu el. El ne-a spus clar: "Vedeţi-vă de facultatea voastră!" şi ne-a mai spus că au venit nişte francezi la Universitate cu echipamente pentru un post de radio.

"M-am dus la Universitate, în continuare interesat de proiectul cu televiziunea. Am întrebat în stânga şi-n dreapta cum să fac rost de un emiţător TV, nimeni nu avea nici cea mai mică idee. Ştiam că ne deloc ieftin. Pe o uşă, aici, la etajul patru (Facultatea de Geografie n.r) se afla un anunţ “ La ora 15 concurs pentru postul de prezentator radio”. Era ora 13. Am ajuns să dau concurs şi la ora 17.00 mă aflam pe lista cu cei care fuseseră selectaţi.

Când am văzut grilele, am realizat că trebuie să fiu şi acolo şi acolo şi că am o responsabilitate destul de mare. Trebuia să stau uneori noaptea până târziu şi alte ori să fiu la şase în studio”.

Toti Marinescu a fost printre primii ştirişti.

toti-marinescu"A fost un concurs, prin aprilie-mai 1990. Căutau jurnalişti. Din 200 de oameni, au selectat numai zece. A fost o şcoală de jurnalism extraordinară. Am acoperit din plin fenomenul Piaţa Universităţii, Mineriadele, transmiteam cu microfoanele scoase pe geam."

Oana Popa a fost mezina echipei de la UniFun: avea 13 ani când a venit la radio.

oana-popa"Eram elevă în clasa a VII-a. Ştiu că am venit la 13 februarie. Eram cea mai mică, mi-au spus Pitic şi aşa mi-a rămas porecla. Eram ascultător fidel. Am venit din curiozitate şi am bătut la uşă. Am făcut pregătire un an, înainte să am prima emisiune. Am lucrat la matinal, dar am făcut şi prima emisiune pentru copii dintr-un radio privat".

Ce resurse avea radioul?

Resurse umane şi emoţionale s-ar putea spune. Echipa iniţială a fost formată din aproximativ 10 tineri, la care, pe parcurs, s-au alăturat tot mai mulţi ajungând să fie 30-40 de oameni. Toţi au lucrat mai bine de un an fără să fie plătiţi. Prin 91 au început să intre primii bani din reclame, dar era vorba de sume simbolice.

Ligia Marin:

"Mie UniFun mi-a schimbat complet viaţa. Eram un inginer energetician stagiar, la Electromontaj, cu şubă, cu cizme de cauciuc s.a. A fost experienţa care mi-a schimbat viaţa şi care mi-a dat o linie, nu am mai ieşit din mass-media de atunci", a spus Ligia Marin, care lucrează de mai bine de zece ani la BBC.

Petre Roman şi-a pus amprenta pe soarta acestui radio, în perioada în care a fost Prim Ministru, prin faptul că a aprobat funcţionarea lui cu o singură condiţie: păstrarea independenţei.

"Radio Fun este unul dintre lucrurile cu care m-am decis să ma mândresc. La momentul acela, aveam sentimentul foarte presant că am nevoie de cât mai multe voci independente. Capacitatea de manipulare era foarte mare şi a mai fost mult timp de atunci."

Liviu Zamora (DJ la UniFun Radio, în 1991):

"Acolo am descoperit marea dragoste: radioul."

Radu Pârlog (DJ):

"Parcă s-a întâmplat ieri. Îmi amintesc cum urcam până la etajul patru cu magnetofonul în braţe."

Bogdan Tomulică:

"UniFun a fost pentru audiovizualul românesc cam ce a fost Timişoara pentru Revoluţie."

Andrei Dumitrescu (fost inginer):

"Îmi amintesc că aveam înregistrări pe casete şi la derulam cu creionul."

Octavian Diaconescu:

"Eu am fost cel care a deschis pentru prima oară microfoanele. Radioul a pornit la doar 15 zile după Revoluţie. Până atunci nu exista muzică la radio, nu exista muzică în România, aş putea spune. Nu exista muzică normală, alta în afară de cea simfonică de la Radioul Public."

Daniel Klinger:

"Nimic nu se compară cu plăcerea de a face radio atunci."

Bogdan Calu ( DJ Baghera la Uni Fun, în urmă cu 20 de ani)

"La radio aduceam tot ce era mai nou. Muzica era foarte greu de găsit. Era bine dacă vreunul dintre noi mai avea vreun prieten prin afară."

UniFun, un radio cu o istorie zbuciumată

Lansat iniţial ca UniFun Radio, postul a ajunsă să se despartă în două radiouri separate. O parte a ecipei a format UniPlus Radio, iar o alta Fun Radio.

Fun Radio (pe unde au trecut Andi Moisescu, Teo Trandafir şi Mircea Radu) a funcţionat până spre sfârşitul anilor 90, când francezii s-au retras. UniPlus a continuat să emită, iar în 2002 a fost cumpărat de omul de afaceri Cristian Burci. Denumirea s-a schimbat în Star FM. Radioul şi-a mai schimbat odată proprietarul, iar acum, sub alt nume - Magic FM - este în portofoliul Antenna Group (alături de Kiss FM şi Rock FM).

Citeşte şi: După 20 de ani: A fost odată UniFun Radio

Autor: Petrişor Obae petrisor.obaepaginademedia.ro
viewscnt

Comentarii

  • ,,,taty ...69.8 Fm ...Sandu Alexandru, Bogdan Calu ...sa mai scriu ....atentie la detalii
  • Iar al patrulea post de radio independent si primul din afara Bucurestiului a fost Vox T, in Iasi, care a inceput emisia pe 13 martie 1990 (din studioul amenajat la ultimul etaj al caminului T17, din campusul Tudor Vladimirescu). In 1994, o parte din echipa s-a separat si a format Radio Hit.
  • "Până atunci nu exista muzică la radio, nu exista muzică în România, aş putea spune." serios? radio vacanta era plin de muzica. si postul public difuza muzica usoara.
  • Uni-Fun/Uniplus a fost un primul RADIO cu adevarat independent si o scoala pentru cei mentionati in articol de catre Petrisor. Al doilea a fost Radio Nova 22, iar al treilea - Contactul lui Calin Popescu Tariceanu care a fost mai mult un tonomat comercial cum sunt si cele de azi...
  • A fost o poveste frumoasa si zbuciumata. Pacat ca au ales sa vanda.
  • Așteptăm in februarie un articol și despre primul radio de adevărat succes : Radio Contact .

Trimite un comentariu

sus