Skip to main content

Minutul Paginademedia despre media. De vorbă cu… Andrei Nourescu, acum jurnalist Euronews

 
Andrei Nourescu are 30 de ani de experienţă în presă, cei mai mulţi în print, la ziarul Pro Sport. În prezent este jurnalist Euronews. Sursa foto: arhiva Andrei Nourescu
Andrei Nourescu are 30 de ani de experienţă în presă, cei mai mulţi în print, la ziarul Pro Sport. În prezent este jurnalist Euronews. Sursa foto: arhiva Andrei Nourescu

Media sau… social media? TV sau… YouTube? Facebook sau Instagram? Ştiri sau emisiuni? Suntem curioşi ce media consumă…oamenii de media. Am stat de vorbă cu jurnalistul Andrei Nourescu.

Publicitate

Unde îl vezi?

  • Pe TV, la canalul de ştiri Euronews România.
  • Are 50 ani şi este din Bucureşti.
  • A intrat recent în echipa Euronews, transmiţând luna trecută, în iunie, primele ştiri pentru postul din reţeaua europeană.
  • Este jurnalist de sport, dar acoperă şi alte subiecte de actualitate.
  • Nu ţine cu nicio echipă de fotbal şi nici nu este un fan Simona Halep (explică el în interviu de ce e bine ca un jurnalist să fie aşa).
  • A prins 7 ediţii consecutive de Jocuri Olimpice de unde a făcut relatări. Dacă faci un calcul, sunt vreo 24 de ani de „acoperire“ care se întind de la ediţia din Barcelona '92 şi până la Rio de Janeiro 2016.
  • Are trei trofee Ioan Chirilă pentru excelenţă în jurnalism.
  • A călătorit în peste 90 de ţări (adică jumătate din Glob) şi scrie pe subiecte de travel pe blogul lui personal. Însă nu atât de des pe cât ar vrea.

Însă noi am avut şi alte curiozităţi. Ce media consumă un astfel de om de media? Cum? Cât? Când? Afli din interviul care urmează, o altfel de conversaţie cu jurnalistul de sport Andrei Nourescu.

Minutul Paginademedia cu Andrei Nourescu

1. TV sau… YouTube?

Categoric TV.

2. Radio sau… podcast?

Categoric radio. Mi se pare foarte incofortabilă şi o variantă şi alta. Dacă vreau să urmesc un interviu pe podcast sau YouTube, ar însemna să nu-mi mai folosesc telefonul o perioadă, iar în acest timpul primesc mesaje sau mailuri, trebuie să răspund la telefon şi atunci nu aş găsi un moment să pot să stau. Ar trebui să deconectez telefonul de la orice.

Dacă aş opta pentru varianta online, aş viziona pe TV. Totuşi, prefer în continuare televiziunea decât YouTube-ul.

Nu sunt deloc fan podcasturi şi YouTube, deşi trendul se duce înspre direcţia asta. Dar este un filtru de profesionalism pentru că televiziune nu poate să facă oricine. Teoretic, poţi face doar dacă te pricepi. YouTube - îţi pui o cameră în faţă şi faci un youtube şi atunci scade atât de mult nivelul. Şi cu podcasturile la fel.

3. Facebook sau Instagram?

Eu le am pe amândouă şi sunt la fel de activ pe amândouă - ce share-uiesc pe Instagram se duce automat şi pe Facebook.

Dar urmăresc Instagramul pentru că este mai viu şi mai dinamic. Pe Facebook îl folosesc ca furnizor de informaţii. Pe Insta îmi place contentul.

4. Ştiri sau emisiuni?

Ştiri sigur pentru că sunt mare consumator de ştiri. Mă uit la jurnalele de prime-time pe Pro TV, Antena 1 şi pe durata zilei mă uit la canalele de ştiri. Emisiuni mai rar pentru că sunt din ce în ce mai puţine, din păcate.

5. Ştiri sau… sport?

Tot ştiri, deşi sunt ca formare jurnalist de sport, nu sunt mare consumator de sport. Eu, ca suporter, nu mă uit la meciuri. Nu sunt absolut deloc consumator. Mă uit doar atunci când am treabă, ca să-mi fac treaba. În rest, nici nu calc pe stadion.

Nu am nicio echipă preferată. Foarte mulţi jurnalişti de sport devin fani şi sunt atât de mânaţi de pasiunea pe care o au, îi vezi la meciuri că se dau cu capul de masă, iar patosul lor personal le afectează gândirea şi luciditatea şi nu mi se pare în regulă.

Eu nu ţin cu nicio echipă. Nu sunt suporter, doar comentez ce văd.

6. Fotbal sau…

Fotbal nu este în România. Punct. Când nu este fotbal de calitate, poate fi tenis sau un film bun.

7. Ce ştiri preferi să consumi? Din ce categorii?

Mă interesează ştirile politice pentru că e important ce se întâmplă şi cine ne conduce şi îmi place să fiu informat. Oricum, lucrez la un post de ştiri şi mă obligă să fiu la curent cu tot ce întâmplă.

Îmi plac ştirile financiar-bancare şi din domeniul travel, aviaţie, auto, călătorii, maşini. Sunt atent la chestiile astea.

Mult mai puţin ştirile internaţionale unde sunt mai atent când mă interesează ceva anume.

8. De unde te informezi cel mai des? TV, online sau print?

Din TV sigur zilnic pentru că uit mă uit la jurnalele de ştiri. Online intru zilnic pe agenţiile de presă Mediafax, Agerpres, Ziare.com. Print mai există? Dar nu, nu mai consum de mult print pentru că nu mai există distribuţie.

Ca să cumperi un ziar trebuie să faci un efort, eu trebuie să iau maşina să iau un ziar. Lipsa distribuţiei este semi-decesul printului. Nu mai sunt chioşcuri, tarabagii. Acum trebuie să mă duc la mall să iau un ziar. O spun cu regret pentru că am lucrat 20 de ani în presa scrisă şi de print.

9. Când ai citit ultima oară un ziar?

Ultima dată am citit un ziar acum vreo două săptămâni, eram în avion şi era Financial Times.

În ultimul an n-am pus mâna pe niciun ziar din România, doar pe nişte reviste.

10. Cu ce publicaţii îţi începi ziua?

Mă uit pe agenţiile importante de presă, pe titlurile din ziarele care încă mai sunt importante, un Adevărul… Hotnews, Zf.ro şi cele două de sport, Pro Sport şi GSP.

11. Pro Sport sau GSP?

Aici o să dau un răspuns emoţional. Pro Sport pentru că am făcut parte din echipa care a fondat Pro Sport în 1997 şi ştiu ce au însemnat lunile alea nedormite.

Mai ales că a fost în echipă şi celebrul jurnalist de sport Ioan Chirilă.

Ioan Chirilă mi-a fost prieten, am lucrat împreună în aceeaşi redacţie şi am învăţat multe de la el. Erau primii mei ani de presă.

12. De altfel, tu ai luat trofeul Ioan Chirilă pentru textele tale în presa sportivă. Când ai luat prima oară contact cu Ioan Chirilă?

În anii ’93-’94 când el era la Gazeta Sporturilor şi eu mă mai duceam să fac practică şi ne mai întâlneam pe la competiţii, meciuri.

Apoi, în 1997, când eu eram la Sportul Românesc, ziarul lui Dumitru Dragomir şi s-a format Pro Sportul lui Adrian Sârbu şi brusc am devenit colegi.

13. Ce ai învăţat de la Ioan Chirilă?

Îl admir pentru că era un om care lăsa emoţiile deoparte, ca şi mine. Sigur că în peniţa lui se simţeau emoţii, dar nu de om implicat.

Scria rece, îmi plăcea şi îmi spunea ca orice scriu să fie logic, să fie corect şi să am grijă ca niciodată să nu-mi poată reproşa cineva că am scris incorect sau denaturat.

Şi i-am ascultat mereu sfaturile şi de aceea cred că am luat şi premiile alea. Din păcate, din acest motiv, ca şi el, amândoi ieşim la pensie ca jurnalişti săraci.

14. De ce îl consideri cel mai important gazetar de sport?

Este punctul meu de vedere, nu susţin că am şi dreptate. E foarte posibil să mă înşel. Dar a deschis nişte drumuri, a scris acele cărţi cu Nadia Comăneci, cu campionatele mondiale de fotbal, nu cred că în acei ani mai există un jurnalist care să fi acoperit atât de bine evenimente ca triumful Nadiei.

Sigur, avea acces la competiţii, le transforma în nişte cărţi memorabile, dar nu cred că vreun alt jurnalist a lăsat în urma lui atâtea cărţi frumoase.

Pe de altă parte, mai sunt şi alţi jurnalişti pe care- admir: Romeo Villara, Horia Alexandrescu, Dan Pătraşcu. Erau foarte mulţi jurnalişti talentaţi la acea vreme, inclusiv cuplul Eugen Barbu - Fănuş Neagu care avea o peniţă aparte.

"Am scris două articole şi m-au angajat după patru zile cu carte de muncă"

15. Ai prins 7 ediţii consecutive ale Jocurilor Olimpice. Care este „jocul“ tău preferat?

Ca şi consumator de sport prefer alergarea sau tenisul. Ca şi suporter nu mă uit deloc la sport pentru că am văzut atâta ca jurnalist încât nu o mai fac şi în timpul liber. Exact ca un chirurg care operează 10 ore pe zi, evident că seara acasă nu se duce să se uite pe Medical Channel la operaţii. Are o saturaţie încât nu-i mai trebuie.

Ca jurnalist, îmi pare rău că e dezamăgitor, dar sunt şi urmăresc exact acolo unde trebuie şi unde e nevoie. Atunci când eram la Jocurile Olimpice mă duceam la sporturile unde românii luau medalii. Am urmărit sute de ore de gimnastică, canotaj, atletism, handbal.

Sunt mii şi mii de ore, nu numai jocuri olimpice, ci şi campionate mondiale. Cel mai mult din viaţa mea m-am uitat la gimnastică şi atletism. Erau anii în care românii câştigau medalii pe bandă rulantă şi stăteai acolo de dimineaţa până seara.

16. Emisiunea preferată este:

În ultima vreme mă uit la emisiunea lui Dan Negru de la Kanal D pentru că este o emisune educativă şi îmi place.

Nu m-am uitat la niciun fel de emisiune de talente muzicale.

M-am uitat la reality-show-uri. Mi-a plăcut Big Brother România şi m-am uitat la Grande Fratello pe Canale 5 Italia.

Şi Survivor din când în când pentru că mai văd campioni pe care-i cunosc acolo.

16. Serialul preferat…

Cu ani şi ani în urmă n-am ratat niciun episod din Dallas, iar în clipa de faţă am terminat toate seriile din Black List şi Fauda, două seriale bune pe Netflix.

Pe telefon sau pe laptop, online, nu am văzut în viaţa mea un film, doar cinema. Merg des în sală pentru că îmi place senzaţia de a vedea filmul când e în premieră.

L-am aşteptat foarte mult pe Top Gun. Nu m-a tentat nici gratis să-l văd pe laptop.

17. Newsletterul pe care chiar îl citesc:

Îmi vine în fiecare zi un newsletter de la bursa de valori New York, un rezumat al zilei de tranzacţionare.

18. La ce te uitai la TV când erai mic?

Evident la desene animate şi la documentarele cu animale şi de geografie. Eram de mic pasionat de domeniul de travel. Ulterior, meseria m-a ajutat să pot să văd 90 de ţări. Am şi un blog de travel pe care mai scriu.

19. Ai văzut 90 de ţări? Adică jumătate de Glob… Poţi face un top trei al ţărilor preferate?

Pe unu pun de departe Hawaii Honolulu, pe doi Singapore şi pe trei Hong Kong. Iar pe patru Sydney Australia.

20. Când ai urmărit primul meci?

Primul meci l-am urmărit pe vremea lui Ceauşescu. Pe finalul regimului m-a dus tata pe fostul stadion 23 august la un meci Craiova - Steaua. Cred că aveam 15-16 ani.

21. Şi care este prima ta amintire legată de presa de sport?

Erau ziarele de sport sau mai bine zis ziarul de sport Gazeta Sporturilor pe care-l aducea tata când venea de la serviciu. Seara abia aşteptam să vină să-l citesc. Aşa am devenit consumator de presă, prin liceu.

Aveam chiar şi abonament plătit de mine la Informaţia şi la Scânteia Tineretului. Dimineaţa la 10.00 le luam din cutia poştală. Apoi m-am abonat şi la Evenimentul Zilei.

22. Când ai semnat primul text în presă?

În ’92 am fost cu tatăl meu, care era antrenor, la o competiţie în Grecia. Romeo Vilarra lucra la Gazeta Sporturilor şi l-am întrebat dacă nu vrea să-i trimit de acolo două fotografii şi un text. Şi aşa am scris prima corespondenţă, pe care am trimis-o prin fax. Apoi am început să mai trimit corespondenţe, scrise pe foi, cu pixul, de mână.

23. Dar când ai ştiut că vrei să te faci jurnalist de sport?

M-am înscris în Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport pentru că voiam să mă fac profesor de sport, ca şi părinţii mei.

Eram prin anul doi când au venit la facultate cei de la Sportul Românesc, un ziar care avea să revoluţioneze presa, fiind primul ziar color, făcut de offset, nu mai exista pe atunci.

În ’90-’91 Dragomir a fondat ziarul acesta modern şi au întrebat cine vrea să scrie articole.

Am scris două articole şi m-au angajat după patru zile cu carte de muncă.

Eram student în anul doi de facultate şi eu eram deja ziarist la Sportul Românesc.

"A fost pentru prima dată când am lucrat la stat"

24. Pe cei ai fi stat dacă aveai smartphone când erai adolescent?

Stăteam oricum pe Yahoo Messenger, când a apărut nu mă puteam dezlipi. Aşa că ar fi fost opţiunea numărul unu.

Dar tot pe ziare. Pe vremuri aveam trei ziare pe care le citeam zilnic Libertatea, Cancan şi Click pentru că mi se părea că acopereau cam tot ce întâmpla. Dar ulterior am renunţat după ce a scăzut prea mult nivelul.

Deci aş fi stat pe ziare de sport şi pe yahoo messenger, o aplicaţie de de comunicare.

25. Cât de des postezi pe reţelele de socializare?

Zilnic. Story-uri de mai multe ori pe zi şi cel puţin o postare zilnic pe Instagram, pe Facebook, ceva mai rar şi pe Twitter.

26. Ai şi un site, nourescu.ro. Cât de des scrii?

În ultima vreme l-am cam neglijat, recunosc. Am mai scris doar pe parte de travel, atunci când călătoresc. Îmi tot spun că ar trebui să mă reapuc să scriu mai des. Dar nu mi-am propus să fac business din el, nici nu e măsurat. E o pasiune, o joacă.

27. Blog sau Vlog?

Blog pentru că a vorbi pe TV nu e pe toată lumea. Aici nu mă refer la mine, spun doar de ce nu sunt fan vlog.

28. De ce ai luat o pauză de 2 ani de media şi cum ai luat decizia de a reveni în presă, ca jurnalist TV la Euronews?

A fost şi pandemia care m-a forţat să stau mai liniştit şi am fost destul de mult plecat din ţară. Se încheia o perioadă de aproape 2 ani de când am plecat din media pentru a face comunicare şi PR pentru Ministerul Sportului. Am primit oferta asta să fiu purtător de cuvânt.

Era un domeniu care-mi era familiar şi era fix într-un moment în care ajunsesem la o saturaţie, în care nu mai simţeam că îmi place ce fac. Erau 20 de ani şi ceva de presă neîntreruptă şi am vrut să mai ies din rugină.

Am acceptat provocarea asta şi a fost pentru prima dată când am lucrat la stat. A fost ceva interesant. Mi-a plăcut. Am prins perioada când România era la preşedinţia UE, deci am avut multe drumuri la Bruxelles.

S-a întrerupt jobul meu când s-a schimbat guvernarea. Ştiţi cum e în politică, se schimbă toată echipa.

Am început să tatonez diverse variante de a mă reîntoarce în media. Când am văzut că Euronews se pregătea de lansare mi-a plăcut foarte mult pentru că ştiam brandul, era un post curat, neafiliat, fără legături şi am zis să încerc. Euronews e şi important ca brand, e şi un post care a început acum de la zero. M-am prezentat la concurs, ca toată lumea, am dat probe, am dat lucrări.

29. La Euronews te ocupi de sport?

Sport şi nu numai. Facem de toate. Nu suntem o echipă foarte numeroasă şi trebuie să ne împărţim pe lucrurile importante. Jurnalismul e jurnalism.

30. Ai blog, dar ţi-ai făcut şi canal de Youtube?

Mi-am făcut un canal pentru că trebuia să dau un portofoliu cu link-uri cu reportaje de-ale mele. Mi-am făcut rapid un canal să îmi pun munca pe Youtube, dar nu sunt activ. Nu l-am promovat.

GALERIE FOTO Andrei Nourescu

CARTE DE VIZITĂ. Andrei Nourescu are 50 de ani şi a intrat recent în echipa canalului de ştiri Euronews România. Are 30 de ani de presă, cei mai mulţi dedicându-i sportului. De altfel, a participat la 7 ediţii consecutive ale Jocurilor Olimpice.

Andrei Nourescu a scris primele texte jurnalistice în ziarul Sportul Românesc, unde a început să lucreze încă din studenţie, în 1992. Apoi, în 1997 a fost cooptat de Adrian Sărbu la Pro Sport, făcând astfel parte din echipa care a lansat ziarul. Aici a fost coleg cu marele jurnalist de sport Ioan Chirilă.

În 2010 a ieşit din Pro Sport şi a început să semneze articole pentru Gazeta Sporturilor şi să facă emisiunea Sport Cafe de la GSP TV. Doi ani mai târziu a plecat la un post concurent, Dolce Sport, unde a prezentat un program matinal, Morning Sport. Totodată, aici a avut inclusiv emisiuni de seară şi de weekend.

A făcut parte din televiziunea Dolce Sport (Telekom Sport) până în 2019, moment în care a trecut în PR, ca purtător de cuvânt al Ministerului Sportului până la finalul anului 2020. 

A luat apoi o pauză din domeniul media, iar luna trecută s-a angajat la Euronews ca jurnalist TV.

Pentru activitatea sa jurnalistică a primit şi trei trofee Ioan Chirilă. De asemenea, jurnalistul Andrei Nourescu a scris şi trei cărţi.

Andrei Nourescu în cifre media:

Andrei Nourescu în alte articole Paginademedia.ro:

Andrei Nourescu face matinalul la Dolce Sport

Andrei Nourescu lasă GspTV pentru DolceSport

Cel mai vechi angajat al cotidianului ProSport scrie în Gazeta Sporturilor

Autor: Alexandra Irimiea alexandra.irimieapaginademedia.ro
viewscnt

Comentarii

  • *** prieten cu jurnaliștii, niciodată unul dintre ei. Un fel de Mihai Stoichiță al presei - vesnic prezent la evenimente, niciodată deștept.
  • Te-a plătit sa ii pui întrebările astea de ***? Asta e jurnalism? Întrebări de clasa a 4a. Nourescu asta e vai ma alui. Rușine de jurnalist
  • Măcar marchează ca publicitate plătită materialele astea de PR, așa ar fi cinstit. Sau le faci pe gratis? :))
  • Dacă abia pe la 15-16 ani a ajuns pe un stadion dus de tăticul, noi ăștia care mergeam singuri pe la 10 ani, poate și mai devreme, suntem ",veterani" !
  • @Mihai: Irak, nu Afganistan. A fost primul mare fake news din istoria presei postdecembriste după cel cu găina care a născut pui vii. Un episod rușinos pentru care nu și-a cerut iertare nici azi, la aproape 20 de ani.

    Astea cu gimnastele nu le știam.
  • *** Nu, singur nu ar face asa ceva! Cum am putut să mă gândesc la asa ceva?
  • 1. De ce nu l-ati intrebat cum s-a manjit cu kechup si dupa a zis ca l-au impuscat in Afganistan doar ca sa aiba un subiect trimis pe post de corespondenta?
    2. De ce nu l-ati pus sa povesteasca cum a luat bani de la gimnaste mintindu-le ca le ia vize de SUA?
    3. De ce nu l-ati intrebat cum le-a pacalit pe Lavinia Miloșovici, Claudia Presecan și Corina Ungureanu sa filme scene erotice intr-o sala de gimnastica?

Trimite un comentariu

sus