Skip to main content

"Deci se închide Dor?" Şeful Decât o revistă şi un text tulburător despre trecut, prezent şi ...incertitudini: Din ianuarie 2023, poate fi orice"

 
Foto: Alex Gâlmeanu
Foto: Alex Gâlmeanu

"Trecem printr-o criză, de departe cea mai complexă de până acum", îşi începe textul Cristian Lupşa, redactor-şef la Decât o Revistă. Un articol care trece în revistă, transparent, fără ocolişuri, tot ce s-a întâmplat în ultimii doi ani în istoria revistei. Încercările de supravieţuire, soluţiile încercate şi rezultate. Şi incertitudinile. 

Publicitate

Câteva fragmente din textul lui Cristian Lupşa, cu un titlu sugestiv: "Viitorul DoR: de azi în variantă restrânsă şi cu un 2023 incert":

- De la 1 iulie vom fi mai puţin de 10 oameni full time în redacţie. Eram 25 în echipă acum doi ani jumate. Ne mutăm într-un sediu mult mai mic (un sfert din cel de acum). Vom spune mai puţine poveşti şi vom face (deja facem) mai puţine proiecte.

În alte momente din istoria DoR ne-am uitat la astfel de crize ca la tranziţii sau ca la reinventări. Sigur că astea sunt o posibilitate. Însă, pentru prima dată în 13 ani, nu mai sunt convins că există cu siguranţă un „DoR, versiunea următoare” dincolo de ele.

- Deci se închide DoR? Nu ştiu cum să răspund la întrebarea asta. Cu siguranţă nu se închide azi. Nici mâine. Nici în următoarele luni.

- Dincolo de asta, adică din ianuarie 2023, poate fi orice: de la nimic, la transformarea într-o şcoală sau într-un amplificator al eforturilor altor jurnalişti, la combinarea eforturilor cu alte redacţii etc.

E frustrantă această incertitudine. E frustrantă şi în interior. Dar asta e lumea aşa cum e. 

- Lumea s-a schimbat după pandemie. În ceea ce priveşte consumul de informaţie, faliile nu fac decât să se adâncească. Da, în România multă lume încă se informează de la televizor. Dar sunt tot mai bătrâni cei care o fac. Gen Z creşte pe YouTube şi TikTok şi limbajul jurnalismului, chiar şi al celui făcut de noi, independenţii, le e străin. Apoi a venit războiul. 

- Studiile spun că lumea fuge de ştiri şi de informaţii, şi unul dintre motive e că noi, jurnaliştii, îi facem să se simtă prost, anxioşi, neputicincioşi. În România prea puţini jurnalişti au smerenia să recunoască că e un adevăr în asta; culegem însă ce semănăm de zeci de ani.

- Nimănui nu-i pasă prin ce trece şeful. Are putere şi privilegii, deci îi oferim empatie proporţional.

Iar şeful ăsta, adică eu în cazul nostru, n-a putut în 2021-2022 să ghideze aproape 20 de oameni prin apele tulburi de care v-am povestit. Probabil într-o companie (poate şi într-un ONG?) aş fi fost dat afară, şi ar fi urmat o perioadă drastică de reorganizare.

Orice plan aveam de revenire la o linie de plutire în 2022, orice ne spuneam despre „a fi prezent” în faţa crizei (un lucru în care credem în continuare), s-a izbit de noua realitate.

- Cireaşa de pe tort a fost că s-au oprit şi nişte proiecte care urmau să ne aducă stabilitate financiară până la final de an. Aşadar, ce le-am spus colegilor încă din primăvară suna cam aşa.

Best case scenario: se opreşte războiul, se dezgheaţă piaţa, noi avem ce vinde şi putem livra ce promitem (rubrici, evenimente, cursuri etc.).

Worst case scenario: ne înjumătăţim ca proiecte, oameni, spaţiu, tot.

Most likely scenario: vom fi şi mai puţini din mijlocul verii, probabil într-un loc mai mic.

Şi iată-ne aici.

În the worst case scenario.

Articolul integral: Viitorul DoR: de azi în variantă restrânsă şi cu un 2023 incert

Autor: Petrişor Obae petrisor.obaepaginademedia.ro
viewscnt

Comentarii

  • Mvai, Lupsa, miorlau: "am fost un sef prost dar publicul, politicienii si Putin sunt de vina ca nu mai merg la astia mici nesfarsitele compuneri progresiste de clasa a V-a care apareau in Dor. :)) Baieti, v-ati facut datoria, ati rezistat cat a fost nevoie, acum, pa, la muncaaa!
  • DOR dispare din cauza subculturii si a subinteligentei poporului roman. Ei mereu au avut un scris accesibil doar celor cu o anumita pregatire, cu o anumita inteligenta, ei si Dilema Veche si Mihai Sora fiind port drapelurile discursului cu substanta din Romania.
    Insa, intr-o tara in care oamenii se uita la subcultura de Las Fierbinti sau Insula Iubirii sau seriale turcesti ce sa le ceri?
    Din pacate, Romania nu este pregatita pentru DoR.
  • DOR este o publicație grețos de woke și pentru un cititor american, darămite unul român. E dreptul lor să facă activism pentru ce-și doresc, numai că publicul lor țintă își educă attention span-ul de pe tiktok, deci pentru ei și un paragraf e mult de citit, că obosesc, chiar dacă limbajul jurnalistic este diminuat pentru mințile lor tot mai simple (după cum și domnul din interviu admite). Concluziile să le tragem fiecare pentru sine.
  • Mai si munciti baieti, nu doar intindeti mana. Asta e, lumea nu mai are bani pentru donatii cu nemiluita in situatia actuala.
  • DOR dispare doar din cauza sa. Am fost abonat la editia print, la newsletter, dar calitatea din ce in ce mai slaba a materialelor, uneori la nivel de compuneri de gimnaziu si opiniile din ce in ce mai penibile m-au facut sa renunt. Se pare ca nu sunt singurul…
  • No surprise.
    Presa a intrat intr-un proces accelerat de deces in 2008-2009; dpdv moral incepuse sa moara mai devreme, cam pe cand se apucase SRS de santaje, dar decesul fizic a inceput in criza, cand multi dintre cei care contau (si care erau in stare sa faca mai mult decat sa traduca - prost - cu google translate diverse stiri de pe site-uri externe, cum fac aia de la hoitnews) au plecat definitiv din breasla sau s-au retras spre pensie in locuri caldute precum RRA.
    Pandemia a rezolvat si ultimele dubii: presa cat-de-cat frecventabila s-a pus sluga pe bani la propaganda oficiala, ceea ce i-a dus credibilitatea de la near-zero la sub-zero. DoR n-a facut exceptie aici (cu mentiunea ca nu stiu - si mi-e lene sa caut - daca au luat bani guvernamentali sau nu; la propaganda au participat insa eroic).
    Acum, ca boala-bolilor nu mai e de front page, organizatiile cu pricina s-au inhamat la alta propaganda desantata, aia verde. Propaganda pe care cam oricine nu-i taliban o simte ca fiind absurda si o respinge din reflex. Plus restul temelor leftiste, care au aceeasi soarta. Razboiul e o cauza minora, doar a adaugat un pic de refuz de asimilare a stirilor pentru ca s-au cam saturat oamenii de crize peste crize.

    Erau doua falii acum cativa ani - "aia rosii" (***, presa de stat etc.) si "aia buni, moderni"; faliile tocmai s-au schimbat si au devenit mai radicale: indiferentii (pe care nu-i mai intereseaza informatiile oferite de presa decat strict la nivel informativ, gen sa stim daca au intrat rusii pe la Galati si s-o tulim rapid spre Debrecen) si hard-core-ul miscarilor de diverse tipuri (politice, civice etc.). Adica 90% - 10%. Cine nu crede ca astea sunt procentajele, sa incerce sa organizeze o manifestatie, ceva. By the way, esecul colosal al USR pe multiple planuri a contribuit la indiferenta asta - nu s-au dovedit cu nimic mai buni sau mai capabili decat altii (exceptand la facut galagie), au fost printre cei mai vocali sustinatori ai restrictiilor in pandemie, pe plan intern doboara aproape zilnic noi recorduri in materie de lipsa de democratie.

    Din pacate, nimeni n-a vrut (sau pur si simplu n-a fost in stare) sa inteleaga ce se intampla, iar acum se smiorcaie. Se vor mai smiorcai si altii in curand.

    Strict referitor la DoR, eu n-am mai vazut nimic remarcabil la ei de o buna bucata de vreme. Pacat, pentru ca sunt niste oameni buni acolo. Cu unii am lucrat si as mai lucra oricand. Le-as canaliza totisi eforturile, cum faceam si pe vremuri, mn i-as lasa in flower-power-ul ideilor lor, sa-si iroseasca resursele pe tot felul de subiecte care lor li se par colosal de importante pentru planeta, civilizatie etc., dar care de fapt nu intereseaza pe nimeni in afara cercului lor de presupusi salvatori ai planetei, civilizatiei si etc..
    Drept urmare, dispare ceva ce nu prea mai exista. Aia e.

Trimite un comentariu

sus