Valentin Jucan, vicepreşedintele CNA, a criticat declaraţiile făcute joi de preşedinta Curţii de Apel Bucureşti, Liana Arsene, cu privire la difuzarea de către TVR a documentarului Recorder „Justiţie Capturată”, în care se vorbeşte despre neregulile din justiţie şi despre cum numeroase dosare ale marilor corupţi ajung să se prescrie.
La scurt timp de la apariţia documentarului, TVR a decis în premieră pentru postul public să îl difuzeze în prime-time. Difuzarea a adus şi audienţe mai mari pentru postul public, mult peste media obişnuită. Decizia TVR a dus şi la reacţia de ieri a preşedintei CAB: „Atacul politicului, insituţionalizat, rezultă chiar din prezentarea la Televiziunea publică naţională a unui film foarte artistic cu pretenţii de documentar, fiind evidentă instigarea publică împotriva ordinii constituţionale.”
Într-o postare amplă, Jucan spune că afirmaţia este „eronată, profund iresponsabilă şi incompatibilă cu înalta funcţie ocupată” şi avertizează că astfel de poziţii pot avea un efect de intimidare asupra presei.
„Când unul dintre cei mai importanţi actori ai sistemului judiciar din România sugerează public faptul că o investigaţie jurnalistică – difuzată şi de postul public de televiziune, în baza misiunii sale legale – ar reprezenta ”instigare împotriva ordinii constituţionale”, nu mai asistăm la o simplă opinie personală, ci la o deformare periculoasă a sensului juridic al termenilor şi la o tentativă de intimidare a presei”, a spus Jucan.
Jucan aminteşte că Societatea Română de Televiziune este un serviciu public autonom, reglementat de Legea nr. 41/1994, cu obligaţia de a asigura informarea corectă a cetăţenilor şi de a prezenta „în mod obiectiv şi imparţial realităţile vieţii social-politice”.
„Difuzarea unei investigaţii jurnalistice despre funcţionarea justiţiei nu este un exces, ci se încadrează direct în misiunea legală a TVR. A sugera că acest lucru ar fi un atac politic dovedeşte o confuzie gravă între interesul public şi protejarea imaginii instituţiilor”, spune el.
Postarea integrală a lui Valentin Jucan, în continuare:
Ieri, în timpul conferinţei de presă de la Curtea de Apel Bucureşti, preşedinta acestei instanţe a făcut următoarea afirmaţie: “(…) atacul politicului instituţionalizat rezultă chiar din prezentarea la televiziunea publică naţională a unui film foarte artistic, cu pretenţii de documentar, fiind evidentă instigarea publică împotriva ordinii constituţionale”, cu referire la difuzarea de către TVR a investigaţiei Recorder.
Afirmaţia nu este doar eronată, ci profund iresponsabilă şi incompatibilă cu înalta funcţie ocupată de persoana care e formulat-o.
Când unul dintre cei mai importanţi actori ai sistemului judiciar din România sugerează public faptul că o investigaţie jurnalistică – difuzată şi de postul public de televiziune, în baza misiunii sale legale – ar reprezenta ”instigare împotriva ordinii constituţionale”, nu mai asistăm la o simplă opinie personală, ci la o deformare periculoasă a sensului juridic al termenilor şi la o tentativă de intimidare a presei.
Iată de ce cred asta:
Afirmaţia conţine, în esenţă, trei teze grave, care trebuie separate şi analizate distinct:
- că prezentarea documentarului la TVR ar constitui “atacul politicului instituţionalizat”;
- că documentarul ar fi doar un “un film foarte artistic, cu pretenţii de documentar”;
- că difuzarea acestuia ar reprezenta “instigare publică împotriva ordinii constituţionale”.
Vă propun să le luăm pe rând, începând, totuşi, cu o clarificare: un jurnalist de investigaţie NU este un procuror. Mai exact, standardul pentru presă nu este să probeze “dincolo de orice îndoială rezonabilă”, precum un procuror, ci să acţioneze cu bună credinţă, rigoare, verificare şi interes public clar.
A cere presei să producă doar ceea ce ar trece de testul unui rechizitoriu înseamnă, de fapt, a limita rolul presei şi a o obliga să dubleze concluziile autorităţilor statului, nu la a investiga / chestiona însăşi instituţiile statului.
Aşa cum pentru procurori şi judecători există Codurile de procedură, pentru jurnalişti există deontologia care, în cazul unei investigaţii de anvergura celei publicate de Recorder, trebuie să bifeze nişte cerinţe minimale, cum ar fi:
• documentarea solidă;
• verificarea şi coroborarea informaţiilor sensibile, critice sau acuzatoare;
• dreptul la replică efectiv, nu formal;
• structură care să nu manipuleze percepţia;
• proporţionalitate între acuzaţii şi probe;
• respectarea demnităţii persoanelor sau protejarea identităţii lor (protejarea surselor);
• transparenţă metodologică minimală.
Revenind la afirmaţia periculoasă de ieri, trebuie, de asemenea, clarificate câteva aspecte:
1. ROLUL CONSTITUŢIONAL AL TVR
Societatea Română de Televiziune este, prin Legea nr. 41 din 1994, un serviciu public autonom de interes naţional, independent editorial, care are obligaţia de a asigura pluralismul informaţiei, libera exprimare şi informarea corectă a opiniei publice.
Legea prevede explicit faptul că TVR trebuie:
- să prezinte “în mod obiectiv, imparţial, realităţile vieţii social-politice şi economice interne şi internaţionale”;
- să “asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice”;
- să promoveze ”valorile democratice, civice, morale” şi să ”militeze pentru adevăr şi justiţie”.
În plus, în îndeplinirea acestor atribuţii, TVR trebuie să respecte ordinea constituţională – ceea ce înseamnă tocmai să garanteze dezbaterea liberă, transparentă, despre funcţionarea instituţiilor statului, INCLUSIV A JUSTIŢIEI. (Cineva de la Curtea de Apel se pare că nu a citit legea de funcţionare a TVR.)
Prin urmare, difuzarea investigaţiei Recorder pe postul public de televiziune:
● NU este un exces, ci se încadrează direct în misiunea legală de informare asupra ”treburilor publice”;
● NU este, în sine, un ”atac al politicului instituţionalizat”, ci este un exerciţiu de informare şi transparenţă asupra unui domeniu fundamental al statului de drept.
A afirma că simpla difuzare de către TVR a unei anchete critice reprezintă un ”atac al politicului instituţionalizat” dovedeşte o lipsă de logică: serviciul public de televiziune, la fel ca oricare entitate media, este chemat să servească interesul public, nu să protejeze imaginea instituţiilor publice de critică.
2. ROLUL JURNALISMULUI DE INVESTIGAŢIE ÎNTR-UN STAT DE DREPT
Atât jurisprudenţa CEDO, cât şi doctrina democratică subliniază rolul presei ca fiind fundamental, primind sintagma de ”câine de pază” al democraţiei (watchdog).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat constant faptul că presa are o misiune esenţială: să transmită informaţii şi opinii privind chestiuni de interes general, publicul având dreptul de a le primi.
Investigaţiile jurnalistice în materie de justiţie fac parte din aceste principii şi
- sunt legitime şi necesare, atâta timp cât se bazează pe fapte, documente şi mărturii;
- pot şi trebuie să ridice întrebări incomode despre independenţa sistemului judiciar, despre eventuale abuzuri sau complicităţi;
- beneficiază de o protecţie sporită a libertăţii de exprimare, întrucât vizează funcţionarea unei puteri a statului, nu simple dispute de ordin privat.
A reduce un astfel de demers jurnalistic la un ”film foarte artistic, cu pretenţii de documentar” este, desigur, un drept la opinie, dar este – în egală măsură – o minimizare retorică a rolului de control democratic pe care îl are un jurnalist de investigaţie. Totul se agravează în momentul în care în aceeaşi afirmaţie este introdusă acuzaţie de ”instigare publică împotriva ordinii constituţionale”. Efectul nu mai este doar unul polemic ci de delegitimare potenţial penală a activităţii jurnalistice.
3. CE ÎNSEAMNĂ JURIDIC „INSTIGARE PUBLICĂ ÎMPOTRIVA ORDINII CONSTITUŢIONALE”?
Strict din punct de vedere juridic, expresia este folosită în două teze ale Codului penal:
a) Instigarea publică – art 368
· Articolul prevede un îndemn clar, serios, adresat publicului, de a comite fapte prevăzute de legea penală. Aşadar, criticarea instituţiilor fie ele de rang constituţional, sau exprimarea unor opinii dure, sunt departe de a fi suficient pentru îndeplinirea prevederilor acestui articol.
b) Acţiuni împotriva ordinii constituţionale – art. 397
● Acest articol se referă la acţiuni armate întreprinse în scopul schimbării ordinii constituţionale ori a îngreunării sau a împiedicării exercitării puterii de stat, ori la acţiuni violente de acelaşi tip.
● Ordinea constituţională înseamnă ansamblul principiilor şi instituţiilor stabilite prin Constituţie: stat de drept, separarea puterilor în stat, pluralism politic, drepturi fundamentale ş.a.m.d.
Un documentar de investigaţie, fie el critic şi incomod, care expune mecanisme de ”captură a justiţiei”, dar care nu îndeamnă la violenţă, la răsturnarea prin forţă a instituţiilor sau la comiterea de infracţiuni, pur şi simplu nu poate îndeplini elementele constitutive ale instigării din art. 368 şi nici pe cele din sfera art. 397. Este pur şi simplu o încercare de intimidare, nicidecum o opinie.
4. ESTE AFIRMAŢIA ÎN CAUZĂ UN ATAC LA ROLUL CONSTITUŢIONAL AL TVR ŞI LA LIBERTATEA PRESEI?
Categoric, voi spune DA!
Din perspectiva cadrului legal şi constituţional, având bună credinţă şi respect pentru litera şi spiritul legii, se pot trage câteva concluzii:
● TVR îşi exercită misiunea legală atunci când difuzează un documentar de interes public major privind modul de funcţionare a justiţiei.
● Libertatea presei şi libertatea de exprimare sunt protejate constituţional, cenzura fiind interzisă. A pune sub semnul întrebării, cu limbaj cvasi-penal, simplul fapt că TVR difuzează o investigaţie jurnalistică este în contradicţie stridentă cu însăşi protecţia constituţională de care beneficiază TVR şi orice entitate media.
● A invoca ”instigarea împotriva ordinii constituţională” este nu doar disproporţionat şi nefundamentat juridic, ci, de la nivelul de la care s-a făcut afirmaţia, este o dovadă a lipsei reflexului democratic în privinţa libertăţii de exprimare şi o lipsă de control emoţional într-un moment de expunere publică.
