Skip to main content

Tolontan, în Kamikaze: Planul prin care echipa a ajuns să-şi dubleze salariul şi la Sârbu şi la Voiculescu. Condiţia acţionarilor era să fim pe profit pe total

 
Tolontan
Tolontan

TolontanCătălin Tolontan, redactorul-şef al Gazetei Sporturilor povesteşte într-un interviu acordat publicaţiei Kamikaze cum a reuşit pe Dan Voiculescu să-i ofere salariul substanţial despre care a vorbit presa în ultima perioadă.

Publicitate

Jurnalistul spune că prin strategia sa dorea să "dubleze salariul tuturor angajaţilor din redacţie în cinci ani".

"Pe Voiculescu l-am convins aşa cum l-am convins şi pe Adrian Sârbu. Cînd Ovidiu Ioaniţoaia m-a numit redactor-şef la ProSport în 1997, i-am propus regula lui ”15% creşteri salariale pe an”. Amîndoi l-am convins pe Sârbu. Calculasem că astfel dublam veniturile tuturor celor din redacţie în 5 ani", spune Cătălin Tolontan în interviul pentru Kamikaze.

Jurnalistul mai povesteşte că principala condiţie pentru a obţine această creştere de 15% era să aducă "profit total".

"Condiţia acţionarilor era să fim pe profit pe total. Am îndeplinit-o", spune Tolontan.

Paginademedia.ro vă prezintă în continuare câteva fragmente din interviul acordat de şeful Gazetei Sporturilor pentru săptămânalul de satiră.

Rep: Cum l-ai convins pe Voiculescu să-ţi dea o asemenea sumă?

Tolontan: Întîi că nu Voiculescu ne-a dat bani, ci invers. Exact ca la Sârbu, exact ca la Dragomir, înainte. Am evitat să expun ideile pe care am construit, folosesc persoana întîi plural, cultura ziarelor unde am lucrat. Dar azi nu mai e concurenţa de altădată, aşa că pot vorbi.

Pe Voiculescu l-am convins aşa cum l-am convins şi pe Adrian Sârbu. Cînd Ovidiu Ioaniţoaia m-a numit redactor-şef la ProSport în 1997, i-am propus regula lui ”15% creşteri salariale pe an”. Amîndoi l-am convins pe Sârbu. Calculasem că astfel dublam veniturile tuturor celor din redacţie în 5 ani. A fost un plan secret al nostru, în sensul în care ne-am dat seama că vom putea să luăm oamenii pe care ni-i doream de la alte redacţii şi să-i păstrăm. Am reuşit să facem asta şi să-i oferim şi lui Sârbu rezultate.

Apoi, în decembrie 2002, Sârbu a vîndut ProSport pe 6,5 milioane de dolari către Ringier. Planul funcţionase. La Ringier, din păcate, creşterile erau de 3-4% pe an. N-a fost singurul motiv, însă a contat şi asta cînd ne-am despărţit. Ne-au tentat pe Ioaniţoaia şi pe mine cu acţiuni la compania românească, situaţie unică la elveţieni. Asta apropo de cei care îmi calculează gesturile şi sumele. Valoarea acestor acţiuni Ringier ar fi fost enormă azi. Am preferat să plecăm atunci, în 2003 şi să riscăm totul. Am mers la Gazetă.

Voiculescu a luat gratis ceea ce Ringier plătise cu 6,5 milioane de euro. Şi a fost şi el de acord cu politica aceasta de salarizare a lui ”15% creştere pe an”. Cinstit vorbind, n-a fost nevoie să-l conving, ci doar s-o formulez. Ştia că, în lupta cu Ringier, se poate baza doar pe valoarea oamenilor. Şi, pînă în 2009, am mai dublat o dată veniturile oamenilor din companie. La unii oameni, creşterea a fost şi mai mare, în funcţie de randament. Condiţia acţionarilor era să fim pe profit pe total. Am îndeplinit-o.

Ziarul a devenit lider şi în aceşti 11 ani a adus venituri de aproape 90 de milioane de euro şi profituri nete de peste 2,5 milioane. E o margine de profit mică, dar am pornit de la mare distanţă de ProSport, iar piaţa de presă scrisă a căzut îngrozitor după aceea.

Cînd a început criza am fost siliţi să ne repliem pe o altă strategie. Nu dintr-o dată, că am fi distrus totul, am scăzut de aproximativ 4 ori cele mai mari venituri din companie şi cam la jumătate pe cele mari. Apoi, pe o grilă, au urmat scăderi de 10-15%, dar n-am afectat deloc veniturile nete sub suma de 3.000 de lei.

Despre Gazeta Sporturilor, în 2014

Cătălin Tolontan: Vom fi pe profit, cu mare probabilitate, şi în 2014., după ce în 2013 ne-au costat mult insolvenţele din difuzare. În cei 11 ani, Gazeta a avut o cifră de afaceri aproape dublă faţă de o televiziune de talia Realitatea TV, ca să înţelegem despre ce fel de companie discutăm. Cînd au scăzut veniturile, a apărut mai mult timp liber în redacţie, programul a devenit mult mai flexibil, trebuia să compensăm undeva. În anumite departamente din companie, săptămîna de lucru are acum 4 zile. Sigur că, apropo de scăderea veniturilor, au apărut şi pierderile în echipă.

„Vântu mi-a oferit 500.000 de euro primă de instalare şi un salariu garantat cu mult peste ce aveam la Gazetă”

La un moment dat, Vântu mi-a oferit 500.000 de euro primă de instalare şi un salariu garantat cu mult peste ce aveam la Gazetă. Îşi dorea o revistă săptămînală de calitate, urma să lucrez cu Emil Hurezeanu, un jurnalist absolut după părerea mea. Îmi amintesc că stăteam în maşina lui Hurezeanu, om care a văzut multe la viaţa lui, şi eram înmărmurit de ofertă. Am refuzat şi eu şi Hurezeanu, fiecare pentru el.

Şi din discuţiile cu Dinu Patriciu, care mi-a făcut o ofertă la ceva timp după ce Răzvan Corneţeanu plecase, am realizat cu ce sume îşi plătea oamenii de la Adevărul Holding. Altfel nici nu putea ridica trustul Adevărul aproape de la zero. Am refuzat şi oferta lui, dar nu a fost nici un virtute în refuz, ci pur şi simplu o opţiune. Patriciu era un tip şarmant, îşi asculta interlocutorul, ceea ce se întîmplă rar oamenilor puternici, dar pe cuvînt că nu-i înţelegeam calculele de business! Şi, mai ales, aveam opinii diferite despre libertatea editorială.

Interviul integral poate fi citit în Kamikaze.

Autor: Carmen Maria Andronache carmenpaginademedia.ro
viewscnt

Comentarii

  • mare grija au si basistii in ultima vreme cu castigurile lui tolontan
  • Nea tontolane,
    te rog eu renunta la aerul asta de Mesia al presei romanesti. Nu am stat sa-ti studiez datele financiare, dar numai citind articolul tau iti pot spune ca esti un mare nmincinos. Firma pe care o conduci (sunt convins ca platesti toate impozitele aferente salariului tau, ca doar managementul nu se face pe drepturi de autor, nu?) daca era auditata conform standardelor, nu avea cum sa faca "profit substantial". Numai daca provizionai pierderile din distributie (inclusive insolvente& falimente) sau banii pe care nu ii vei mai incasa niciodata de la firmele din grup, iti garantez eu ca aveai pierderi uriase
    Mai degraba asta este o alta incercare de a justifica cei 30 mii euro pe luna net (adica sczand TVA si impozit) de la un singur job.
    Adevarul este ca in presa s-a petrecut una dintre cele mai mari operatiuni de evaziune fiscala(si soferii& menajerele erau platiti p drepturi de autor) si apropae niciun guvernant nu a avut curajul sa intre in voi pentru acest lucru.

Trimite un comentariu

sus