”Cât a câştigat pentru munca ei Emilia Şercan am aflat, ne interesează şi cât am pierde toţi dacă Emilia Şercan şi-ar alege altceva de făcut?”, se întreabă Cătălin Tolontan pe Tolo.ro.
Un citat expresiv al unui comentator de pe forum e folosit de Tolontan pentru a ilustra cazul ziaristei care a părăsit studioul TVR în lacrimi, ca răspuns la perioada în care a fost angajata lui Sorin Ovidiu Vîntu la Realitatea TV.
Citatul publicat de Tolontan pe Tolo.ro:
”I-am angajat pe jurnalişti drept câini la stână în condiţiile în care aproape nimeni nu vrea să se angajeze câine! Toţi vrem să fim ciobani, turişti, oi, pajişte, dar nimeni nu vrea să fie câine”.
”Aşa că atunci când dăm cu pietrele după câini să ne gândim ce se întîmplă dacă ei chiar pleacă!”
”Vreau să vă spun şi eu ceva celor care susţineţi că ziariştii de investigaţii trebuie să se lase, să renunţe!”, se adresează cititorul colegilor săi forumişti.
Tolontan continuă, după citatul comentatorului:
"La asta mă gândesc de 24 de ore. De când am revăzut imaginile trăite la filmare, difuzate acum pe post şi comentate de cei care spun că s-a fisurat statuia.
Cui i-ar fi mai bine? Cum ar fi dacă Emilia Şercan ar lăsa în urma sa nu doar microfonul-lavalieră, ci şi carnetul de ziarist?"
Tolontan, despre caz, pe Tolo.ro:
”Câteva siteuri încep să vehiculeze ideea că, de fapt, episodul de la TVR are semnificaţia unui piedestal crăpat. Că, de fapt, Emilia nu e Emilia. Şi că ziariştii ăştia de investigaţie sunt nişte faţade”, spune Tolontan, adăugând că ”e ceva straniu aici”, din moment ce ”Emilia Şercan a ajuns ”viral” pentru că a fost sinceră, nu pentru că a ascuns ceva. (...)
În primul rând, Emilia Şercan a ajuns ”viral” pentru că a fost sinceră, nu pentru că a ascuns ceva. Într-o discuţie telefonică, Mihnea Măruţă, creatorul siteului pressone, unde publică ziarista, sintetizează foarte bine situaţia reală: ”Ea a avut deschiderea să spună ”Uitaţi, eu am frământări de conştiinţă”. Asta e o probă de transparenţă, ceva ce trebuie apreciat”.
În al doilea rând, niciodată Emilia Şercan nu a cerut vreo statuie pentru efortul pe care l-a depus în serviciul public. Nu are ce monument să se crape.(...)
Emilia Şercan e într-un moment de cumpănă pentru că a fost onestă şi şi-a recunoscut frământările.
Ce aş vrea să-i spun?
Acum câteva săptămâni, când am greşit şi am recunoscut în episodul cu Muzeul de Geologie şi radiaţiile, au existat oameni care nu ne-au iertat. (...) În acea zi sună un telefon. Este Patrick Andre de Hillerin, de la ”Caţavencii”.
”Nu ştiu de ce v-am sunat. Aşa am simţit”, spune PAH şi continuă: ”Asta e! Se întâmplă! Greşim şi o luăm de la capăt”.
Textul integral, pe Tolo.ro
Citeşte şi:
Autor: Daniel Puisor redactiapaginademedia.ro
Comentarii