Skip to main content

EXCLUSIV. Andrei Boncea, despre producţiile TV: Lipseşte curajul, lipseşte inovaţia. Prea puţină răbdare şi atenţie din partea managementului posturilor comerciale. De ce a prins Las Fierbinţi şi mai puţin Atletico Textila.

 
EXCLUSIV. Andrei Boncea, despre producţiile TV: Lipseşte curajul, lipseşte inovaţia. Prea puţină răbdare şi atenţie din partea managementului posturilor comerciale. De ce a prins Las Fierbinţi şi mai puţin Atletico Textila.

INTERVIU EXCLUSIV. Andrei Boncea acordă rar interviuri. Foarte rar. Deşi lucrează în media, în producţia TV, de peste 20 de ani. Şi că (şi) de numele lui se leagă producţii ca Las Fierbinţi, Atletico Textila, Tanti Florica, Băieţi Buni şi multe altele.

Publicitate

Vorbeşte acum, într-un interviu acordat Paginademedia.ro. Un interviu care ia „la puricat” piaţa de producţie TV şi cinema din România. Cu bune, dar şi cu mai puţin bune.

Un interviu în care explică reuşitele în materie de TV la care a lucrat – vezi Las Fierbinţi – dar şi producţiile cu mai puţină priză la public – vezi Atletico Textila.

În care vorbeşte despre producţii trecute (Băieţi buni, prima încercare de serial poliţist), de încercări pilot (cu actori din Las Fierbinţi), de pe vremea când „ Pro TV, Adrian Sârbu şi CME susţineau intensiv „dezvoltarea” de ficţiune”” dar şi despre proiecte (producţii pentru una din platformele Netflix, Amazon sau HBO GO)

Din prima parte a interviului acordat în exclusivitate Paginademedia.ro:

  • Cred ca deşi există mai multă experienţă, mai mult profesionalism şi complexitate în zona de producţie de televiziune, este mult mai multă blazare şi nesiguranţă. Sunt multe genuri, multe formate care lipsesc cu desăvârşire.
  • Exista prea puţină comedie, prea puţină ficţiune de televiziune. Prea puţină răbdare şi atenţie pentru creatori din partea managementului televiziunilor comerciale.
  • Lipseşte însă curajul, lipseşte inovaţia, lipsesc acele momente miraculoase, întâmplătoare, efemere, produse în direct, poate cu excepţia marilor show-uri de talente. Şi cred că lipsesc oportunităţile de pregătire ale unei noi generaţii de creatori de ficţiune şi divertisment de televiziune, în afara uceniciei fireşti la show-urile deja existente.
  • Cred că există tineri foarte talentaţi, pe care internetul, platformele video, îi ajută să aibă o cultură vizuală mult mai bogată decât era posibil pe vremuri şi care merită să aibă această şansă.

Las Fierbinţi:

  • E o combinaţie de comedie cu un anumit gen de poezie cinematografică, candoare, melancolie, ironie, satiră cu care românii rezonează.
  • E ca o orchestră senzaţională de jazz care continuă să improvizeze cu succes pe o temă care place publicului.
  • E greu de crezut ca Las Fierbinţi ar fi existat dacă, înainte de el, Dragoş nu ar fi făcut serialul „Vine Poliţia”, o adaptare după serialul spaniol „Los Hombre de Paco”.

Ne amuzam amar la vremea respectivă că Bobonete şi echipa erau doar actori de „piloţi”, pentru că am făcut nenumărate încercări pe care nu le-a văzut nimeni până am ajuns la „Las Fierbinţi”. Dar măcar atunci, în interiorul PROTV-ului aveam şansa să încerc diverse lucruri, staţia şi CME susţineau intensiv „dezvoltarea” de ficţiune.

  • A fost meritul exclusiv al lui Adrian Sârbu care m-a susţinut de-a lungul întregii mele cariere şi a crezut în ficţiune de televiziune şi în comedie.

Atletico Textila:

  • „A prinde” în televiziune, e o chestiune extrem de relativă. Fireşte, atunci când termenul de comparaţie, şi aşteptările de audienţele sunt comparate cu Las Fierbinţi, este imposibil pentru price serial „să prindă”. Mai ales când este comparat cu singurul serial de comedie de prime-time.
  • Nu vreau să comentez aici decizia de a nu continua serialul, calitatea lui a crescut simţitor în al treilea sezon, audienţele au fost bune, însă managementul staţiei are dreptul să optimizeze cum doreşte costurile programelor şi potenţialul de audienţă, indiferent cât de mulţi fani sau adversari are un program.

Ce lipseşte:

  • Este trist, dar în România nu sunt niciodată mai mult de trei-patru seriale în producţie, două comedii, o telenovelă şi o mini serie românească pe HBO. Credeţi că este întâmplător succesul internaţional al dramelor turceşti?
  • În toate ţările din jurul nostru producţia de ficţiune locală a explodat. Fireşte că e loc de alte genuri. Sunt convins că publicul aşteaptă cu sufletul la gură un serial poliţist.
  • Am fost primul care a încercat acest gen la PRO TV, cu „Băieţi Buni”, acum 13 ani şi sper încă să am ocazia să produc un serial nou, interesant, captivant. Este însă mult mai greu de produs decât un serial de comedie, pentru că cere resurse mult mai ample şi o rigoare mult mai precisă.

Regula celor trei minute:

  • Unul din mentorii mei, regretatul Paul Klein, un consultant adus de CME în anul 90 la începutul PROTV-ului, fost preşedinte al NBC-ului şi pionierul măsurătorii moderne de audienţă, mi-a explicat că ai doar trei minute la dispoziţie să îţi cucereşti audienţa.

Primele trei minute sunt esenţiale în orice gen de televiziune. Dacă nu reuşeşti, spectatorul pleacă de obicei şi nu se mai întoarce niciodată.

Planuri:

  • Am şi un format de talent show muzical, pe care l-am creat cu un prieten din Bulgaria, regizorul şi producătorul Nikolay Pentchev şi pe care îl dezvoltăm împreună cu Warner Bros Television. Se bazează pe o idee foarte simplă.
  • Oamenilor le-ar plăcea să asculte melodii celebre traduse şi adaptate în limba locală. Să înţeleagă mesajul versurilor originale aşa cum au fost scrise de autorii cântecelor. Nu am reuşit să convingem încă nici o televiziune din România să se aventureze în acest format, culmea se dezvoltă în acest moment tocmai în China.
  • Am produs, de asemenea, împreună cu Dragoş Buliga doi piloţi de comedie, unul după un scenariu de Nae Caranfil, la primul lui serial, o poveste senzaţională despre viaţa unor tineri studenţi în timpul comunismului, celălalt proiect creat de Letiţia Roşculeţ şi Cristina Badea.
  • Cu unele proiecte suntem deja în discuţii cu platformele pe care le aminteşti (Amazon, Netflix, HBO Go)

Public:

  • David Mamet spunea în masterclass-ul lui ca, luat fiecare în parte, fiecare spectator este la fel ca fiecare din noi, la fel de bun sau de educat, la fel de ignorant sau pretenţios. La fel de prost.

Împreună însă, publicul este extrem de inteligent. Are o intuiţie fantastică. Este imposibil să îl păcăleşti.

  • Publicul este inteligent, iar singurul fel prin care îi poţi captiva atenţia este să fii autentic.

Înainte de interviul pe larg, cine este Andrei Boncea:

Scurtă carte de vizită: Andrei Boncea a lucrat mai bine de 20 de ani în Pro TV, unde a avut mai multe poziţii la vârful departamentului de producţie (printre altele, şef al Media Pro Pictures şi Head of Content pe tot grupul CME, care opera Pro TV) . În prezent, este executive producer în echipa Frame Film (care produce, printre altele, Las Fierbinţi pentru Pro TV).

Produce şi lungmetraj. Filmul The Wanderer – Vânătorul de sprite, regizat de Dragoş Buliga (Las Fierbinţi)şi cu scenariul scris de fostul publicitar Octav Gheorghe, a adunat deja premii internaţionale. Va avea premiera în România joi, 19 aprilie.

Este producător, împreună cu Sorin Enache, fostul lui coleg din Pro TV, al musicalulul Mamma Mia.

A înfiinţat compania de teatru Wondertheatre, prin care pune în scenă comedii, la Grand Cinema (Panică la Operă, Cina de Adio, Swing).

Interviul acordat Paginademedia.ro de Andrei Boncea, pe larg:

Paginademedia.ro: Hai să vorbim de producţia TV de la noi. Diferenţe acum, faţă de acum 5-10 ani, să zicem?

Andrei Boncea: Cred ca deşi există mai multă experienţă, mai mult profesionalism şi complexitate în zona de producţie de televiziune, este mult mai multă blazare şi nesiguranţă. Sunt multe genuri, multe formate care lipsesc cu desăvârşire.

Exista prea puţină comedie, prea puţină ficţiune de televiziune. Prea puţină răbdare şi atenţie pentru creatori din partea managementului televiziunilor comerciale. Desigur, sunt reguli ale pieţei, care într-un fel sau altul controlează producţia de conţinut, calitatea şi adecvarea ei.

Lipseşte însă curajul, lipseşte inovaţia, lipsesc acele momente miraculoase, întâmplătoare, efemere, produse în direct, poate cu excepţia marilor show-uri de talente. Şi cred că lipsesc oportunităţile de pregătire ale unei noi generaţii de creatori de ficţiune şi divertisment de televiziune, în afara uceniciei fireşti la show-urile deja existente.

Cred că există tineri foarte talentaţi, pe care internetul, platformele video, îi ajută să aibă o cultură vizuală mult mai bogată decât era posibil pe vremuri şi care merită să aibă această şansă.

Paginademedia.ro: Ce prindea atunci, ce prinde acum?

Andrei Boncea: Nu cred că pretenţiile publicului s-au schimbat foarte mult, chiar dacă au evoluat probabil în mod natural. Atenţia însă s-a disipat, s-a rarefiat. Nu mai există interes decât pentru producţiile care rezonează la maxim cu aşteptările publicului, din ce în ce mai puţine şi mai greu de făcut.

Surprinzătorul, imprevizibilul, accidentul, schimbă însă constant regulile jocului.

Apar tot timpul succese neaşteptate pe care nici măcar cei care le fac nu le pot explica, şi eşecuri dramatice cu tot efortul şi profesionalismul incontestabil al celor din spatele camerelor.

Şi asta pentru că în mod evident, publicul este mult mai inteligent decât cei care produc spectacolul.

David Mamet spunea în masterclass-ul lui ca, luat fiecare în parte, fiecare spectator este la fel ca fiecare din noi, la fel de bun sau de educat, la fel de ignorant sau pretenţios. La fel de prost.

Împreună însă, publicul este extrem de inteligent. Are o intuiţie fantastică. Este imposibil să îl păcăleşti. De aceea, singura şansă este să fii autentic şi să găseşti calea în care să spui o poveste cu toţi ochii aţintiţi asupra ta.

Paginademedia.ro: De ce crezi că prinde Las Fierbinţi (serial în care ai fost implicat, lucrai la Pro atunci)?

Andrei Boncea: Pentru că este scris genial de Mimi Brănescu, regizat şi produs excepţional de Dragoş si echipa lui, pentru că are personaje memorabile interpretate de actori foarte buni. Pentru că e o combinaţie de comedie cu un anumit gen de poezie cinematografică, candoare, melancolie, ironie, satiră cu care românii rezonează.

Şi odată ce ai intrat pe această lungime de undă miraculoasă cu mintea şi sufletul spectatorilor, cei peste 3 milioane de români de diverse vârste, origini, educaţii, obiceiuri, e relativ uşor să stai.

Mimi a lipsit un sezon de la scrierea scenariilor însă serialul a continuat să existe cu succes, şi cei care i-au continuat munca, în special actorii din serial care au scris scenarii, Văncică, Leonid Doni, Bobonete, au păstrat spiritul şi au dus mai departe spiritul creat de Mimi.

E ca o orchestră senzaţională de jazz care continuă să improvizeze cu succes pe o temă care place publicului. Ar trebui să menţionez aici şi contribuţia iniţială a lui Bogdan Mirică, cel care a scris pilotul serialului. Bogdan scrie şi regizează astăzi Umbre la HBO şi a câştigat premii importante cu debutul lui în cinema, Câini.

Nimic nu e întâmplător, însă nimic din toate acestea nu ar exista dacă Dragoş nu ar fi complet dedicat acestui proiect, dacă nu s-ar fi ocupat zilnic să ţină nivelul producţiei cât mai ridicat, şi dacă nu ar avea un instinct incredibil pentru comedie şi un talent pentru a aduna oameni extraordinari în echipă

Şi pentru că vorbim si de echipa lui, nu pot să nu îl menţionez şi pe primul Boncea care apare pe genericul serialului, pe fratele meu Sorin care realizează scenografia, „instalaţiile” şi decorurile fabuloase din Las Fierbinţi şi de care sunt foarte mândru.

Paginademedia.ro: De ce nu a prins Atletico Textila (serial unde ai avut, de asemenea, un aport la producţie)

Andrei Boncea: Aşa cum am spus mai devreme, „a prinde” în televiziune, e o chestiune extrem de relativă. Fireşte, atunci când termenul de comparaţie, şi aşteptările de audienţele sunt comparate cu Las Fierbinţi, este imposibil pentru price serial „să prindă”. Mai ales când este comparat cu singurul serial de comedie de prime-time.

Nu vreau să comentez aici decizia de a nu continua serialul, calitatea lui a crescut simţitor în al treilea sezon, audienţele au fost bune, însă managementul staţiei are dreptul să optimizeze cum doreşte costurile programelor şi potenţialul de audienţă, indiferent cât de mulţi fani sau adversari are un program.

„Atletico Textila” a fost într-un fel un nou început, atât pentru mine, aflat la prima producţie independentă în afara PRO-ului unde am lucrat 20 de ani, cât mai ales pentru echipa creativă – regizorul, scriitorii, actorii – echipa care a creat unul din cele mai bune show-uri de sketch comedy din ultimul deceniu – „Mondenii”.

Am avut privilegiul să mă alătur lor la ultimul lor sezon pe PrimaTv, când am încercat să producem comedie live, într-un show în direct în genul lui Saturday Night Live.

O obsesie a mea încă de la începutul PRO-ului. SNL este probabil cel mai greu dar, cu siguranţă, cel mai influent şi longeviv format live din istoria televiziunii.

„Mondenii Live” a fost o experienţă fantastică, deşi nu am rupt audienţele, pentru ca Prima TV nu mai avea nici masa critică, nici resursele pentru acest gen de program.

Trecerea de la sketch la serial nu este deloc uşoară. În general în genul acesta, şi probabil în orice gen, nu ai cum să ai succes dacă nu înveţi din eşecuri si încercări.

Adrian Sârbu care m-a susţinut de-a lungul întregii mele cariere şi a crezut în ficţiune de televiziune şi în comedie

Andrei Boncea: E greu de crezut ca Las Fierbinţi ar fi existat dacă, înainte de el, Dragoş nu ar fi făcut serialul „Vine Poliţia”, o adaptare după serialul spaniol „Los Hombre de Paco”.

Ne amuzam amar la vremea respectivă că Bobonete şi echipa erau doar actori de „piloţi”, pentru că am făcut nenumărate încercări pe care nu le-a văzut nimeni până am ajuns la „Las Fierbinţi”. Dar măcar atunci, în interiorul PROTV-ului aveam şansa să încerc diverse lucruri, staţia şi CME susţineau intensiv „dezvoltarea” de ficţiune.

A fost meritul exclusiv al lui Adrian Sârbu care m-a susţinut de-a lungul întregii mele cariere şi a crezut în ficţiune de televiziune şi în comedie. El m-a învăţat să caut, să încerc, să ridic tot timpul ştacheta, să înţeleg audienţa şi să cred în creatori.

Creativitatea şi inspiraţia în această zonă, unde există o presiune uriaşă pentru că ai resurse substanţiale la dispoziţie dar trebuie să faci faţă unor mize foarte mari, este fragilă şi greu de întreţinut.

În plus, toată lumea „se pricepe” la comedie. În sensul că este genul de program care polarizează părerile cel mai vehement. Când făceam Tanti Florica, o adaptare a serialului englez de mare succes Mrs. Brown’s Boys, cu Florin Călinescu în rolul principal, Ben Kellet, regizorul serialului original şi al pilotului nostru, mi-a explicat un secret.

La BBC, post susţinut din fonduri publice, nu se măsoară doar audienţa, deşi este evident importantă. Se măsoară în primul rând calitatea programului, aşa cum este determinată de public. Spectatorii sunt încurajaţi să dea note programului, de la 1 la 10 şi deciziile de a continua sau nu un program sunt luate în funcţie de „nota” primită de la public.

Milioane de spectatori participă la acest „vot” în fiecare an. În general nimic sub nota 8 nu are şansa unui nou sezon. Este unul din motivele pentru care televiziunea britanică este atât de competitivă şi atât de influentă în industrie, mai ales în producţia de ficţiune, de mai bine de jumătate de secol.

În mod constant, comediile, oricât de bune, primesc note mult mai mici decât programele obişnuite sau serialele de dramă. Şi asta pentru că spectatorii sunt mult mai critici la comedie decât la orice alt gen.

Gusturile sunt extrem de diverse, lumea râde la lucruri foarte diferite, şi mai ales ceea ce nu te face să râzi înseamnă că nu se ridică la aşteptările tale şi te deranjează. La fel cum toată lumea se pricepe la fotbal.

De aceea, Atletico Textila, o comedie despre o echipă de fotbal de liga a 4-a, era greu să „prindă” la toată lumea.

Paginademedia.ro: Crezi că este loc şi pentru alte genuri? Dramă? Poliţiste? Ce lipseşte?

Andrei Boncea: Lipsesc, aşa cum spuneam aproape toate genurile. Este trist, dar în România nu sunt niciodată mai mult de trei-patru seriale în producţie, două comedii, o telenovelă şi o mini serie românească pe HBO. Credeţi că este întâmplător succesul internaţional al dramelor turceşti?

În fiecare an sunt lansate în jur de 30-40 de seriale noi. În mod natural cel puţin câteva dintre ele sunt foarte bune şi au mare succes. Competiţia în aceast industrie creativă este extraordinar de benefică, mai ales pentru spectatori.

În toate ţările din jurul nostru producţia de ficţiune locală a explodat. Fireşte că e loc de alte genuri. Sunt convins că publicul aşteaptă cu sufletul la gură un serial poliţist.

Am fost primul care a încercat acest gen la PRO TV , cu „Băieţi Buni”, acum 13 ani şi sper încă să am ocazia să produc un serial nou, interesant, captivant. Este însă mult mai greu de produs decât un serial de comedie, pentru că cere resurse mult mai ample şi o rigoare mult mai precisă.

Am un proiect foarte bun în lucru în Frame Film, cu prietenii mei cu care am făcut „Vânătorul de Spirite”, partenerul meu, regizorul Dragoş Buliga şi scenaristul Octav Gheorghe.

Paginademedia.ro: Cum crezi că vor evolua platformele online în România? Trece vremea televiziunii clasice? Se mută publicul de la TV pe online? Sau sunt publicuri diferite, pentru care se face conţinut diferit?

Andrei Boncea: Aproape nimeni din tânăra generaţie nu se mai uită în mod constant la televizor. Tinerii consumă astăzi conţinut video şi live în foarte mare măsură pe mobil, viralizat, distribuit, comentat, transformat, personalizat.

Este normal ca acest nou obicei să influenţeze profund felul în care este gândit şi produs conţinutul.

Toată paradigma televiziunii clasice se schimbă surprinzător de repede. Însă culmea, cred că tocmai acest lucru îi avantajează pe cei care înţeleg cu adevărat ce înseamnă televiziunea.

Adică cei care ştiu să producă divertisment, mai ales în direct, pe cei care ştiu să producă cinema, pe cei care produc jurnalism de mare calitate.

Făcute la superlativ, cu autenticitate şi pasiune, show-urile, serialele şi filmele acestora îşi vor găsi întotdeauna publicul.

Paginademedia.ro: Ai alte planuri în producţia TV? În televiziunea – hai să-i spunem clasică – sau în zona de platforme video (Netflix, Amazon, HBO GO etc)?

Andrei Boncea: Am fireşte planuri. Multe proiecte de seriale şi filme la care lucrez de ceva vreme împreună cu un grup de colaboratori foarte apropiaţi care fac parte din echipa noastră din Frame Film.

Cu unele proiecte suntem deja în discuţii cu platformele pe care le aminteşti. O să le anunţăm în momentul în care vom reuşi să intrăm în producţie. Ceea ce pot să spun este că avem idei mari, ambiţioase, scenarii foarte bune şi oameni foarte talentaţi care abia aşteaptă să se exprime în această zonă.

Am şi un format de talent show muzical, pe care l-am creat cu un prieten din Bulgaria, regizorul şi producătorul Nikolay Pentchev şi pe care îl dezvoltăm împreună cu Warner Bros Television. Se bazează pe o idee foarte simplă.

Oamenilor le-ar plăcea să asculte melodii celebre traduse şi adaptate în limba locală. Să înţeleagă mesajul versurilor originale aşa cum au fost scrise de autorii cântecelor. Nu am reuşit să convingem încă nici o televiziune din România să se aventureze în acest format, culmea se dezvoltă în acest moment tocmai în China.

Sunt convins că va veni curând vremea lui. Întâmplător sau nu, Mamma Mia!, ale căror melodii traduse în limba română sună incredibil de bine, cred că va deveni un atu important pentru acest format.

Am produs, de asemenea, împreună cu Dragoş Buliga doi piloţi de comedie, unul după un scenariu de Nae Caranfil, la primul lui serial, o poveste senzaţională despre viaţa unor tineri studenţi în timpul comunismului, celălalt proiect creat de Letiţia Roşculeţ şi Cristina Badea, primul serial de comedie condus de o tânără regizoare, foarte talentată.

Paginademedia.ro: Cum ai ajuns să te ocupi de un musical? E un gen care să prindă la publicul românesc?

Andrei Boncea: Produc de 7 ani împreună cu Alex Tomulescu spectacolul Loredanei, la Sala Palatului. Am încercat de fiecare dată să venim cu ceva nou, să inovăm, să spunem o poveste, să avem un concept memorabil. Şi nu întâmplător, mai mulţi artişti români au urmat exemplul nostru şi produc spectacole muzicale excepţionale la Sala Palatului.

Genul acesta de spectacole nu exista aproape nicăieri în Estul Europei pentru că sunt foarte costisitoare. Însă pentru artist şi pentru spectator sunt o experienţă extraordinară. Paradoxal, în România nu există încă producţie de musical.

Au fost câteva încercări timide, însă marile musicaluri internaţionale care se produc de ani buni la Praga, Budapesta, Varşovia şi de curând în fosta Iugoslavie, nu au ajuns încă în Romania. Mamma Mia!, musicalul creat de ABBA, este prima super producţie de acest gen care se face în România, în regim total independent. Fireşte, toată experienţa mea în producţia de concerte, de teatru, de televiziune imi e de folos.

Împreună cu fostul meu coleg de la începuturile PRO TV-ului, Sorin Enache, ne-am propus să lansăm acest show chiar la Sala Palatului, cea mai mare sală de spectacol din România, şi să pornim în turneu în România, să ajungem în toate marile oraşe.

Avem toate şansele să avem succes. O distribuţie fenomenală, o producţie ca afară, o echipă foarte entuziastă şi foarte talentată. Şi cântece cunoscute de toată lumea, ale unei trupe legendare, care sună senzaţional în limba română.

Paginademedia.ro: Aplici în producţia de film sau musical tehnici din televiziune?

Andrei Boncea: Nu cred că există „tehnici” în televiziune. Poate „tenhică” este pur şi simplu doar modalitatea magică prin care semnalul TV este transmis în casele oamenilor.

Producţia de „spectacol” are în general aceleaşi reguli. O planificare foarte amănunţită a fiecărui detaliu, o echipa bună, un regizor şi actori foarte talentaţi. Şi multe, multe repetiţii.

Am lucrat mai bine de 20 de ani în televiziune, dar în acelaşi timp am făcut şi cinema. Am avut norocul să fiu implicat în mai bine de 70 de filme, să lucrez cu regizori mari, de la Costa Gavras la Franco Zefirelli, să produc un film care a câştigat un premiu la Cannes (California Dreamin) şi să coproduc un altul care a fost nominalizat la Oscar (Joyeux Noel).

Am învăţat din fiecare câte ceva. Din televiziune am invăţat în primul rând respectul pentru public şi pasiunea pentru divertisment. Şi regula de aur a primelor trei minute.

Unul din mentorii mei, regretatul Paul Klein, un consultant adus de CME în anul 90 la începutul PROTV-ului, fost preşedinte al NBC-ului şi pionierul măsurătorii moderne de audienţă, mi-a explicat că ai doar trei minute la dispoziţie să îţi cucereşti audienţa.

Primele trei minute sunt esenţiale în orice gen de televiziune. Dacă nu reuşeşti, spectatorul pleacă de obicei şi nu se mai întoarce niciodată. Fireşte, să menţii atenţia de-a lungul întregului program este important, dar începutul este esenţial.

Chiar dacă spectatorul în sala de cinema sau teatru nu poate să plece după primele trei minute, încerc să aplic în tot ceea ce fac – film, spectacol, această regulă.

Citeşte şi a doua parte a interviului:

Andrei Boncea (2): Filmul românesc care va face 500.000 sau un milion de spectatori se apropie. Probabil va fi o comedie

 

Autor: Petrişor Obae petrisor.obaepaginademedia.ro
viewscnt

Comentarii

  • *le au mai taiat...initial,acordul se facea cu un substantiv la singular;)
  • Dle Boncea,felicitari pt ceea ce faceti sau intentionati sa faceti de ani buni!Continuati!Dar tineti minte ca,din pacate, Las Fierbintie nu mai e demult o parodie,e realitatea insasi a lumii in care traim in Romania 2018.si se tot degradeaza daca nu se va spune stop!deja exista o generatie care n a mai dat pe la scoala si urmeaza o alta.nu toti fac scoala la universitati private outside si tara e indatorata,impartita,vanduta,prostita si sper sa ramana macar ceea ce a fost cand eram eu copil.functionala si INTREAGA! Si nu discut politic subiectul.
    In ceea ce priveste mass media,am avut si eu vise si incercari de a ajunge la pro.si,desi lucram in televiziune,am stat pe la usa.sunt cativa pe acolo care isi lanseaza neamurile odata ce prind un loc.ii cuprinde talentul brusc pe toti si uita sa mai plece, indiferent de proiect.respect,totusi, profesionistii pe langa care lucreaza si care le a mai taiat din nasuri.oricum,multi au stat pe tusa,natrecand de increngatura de d astia de acolo.si care stau acasa si s au ales cu alte joburi,odata cu distrugerea de catre "tinerele talente" a lumii magnifice a televiziunii.in cinema se pare ca inca n au ajuns decat in grip,la asistenta.sanatate si succes si de acum inainte!si noua,idem.
  • In fapt Las Fierbinti este o radiografie a societatii romanesti din acest moment, societate care este setata pe "luat la caterinca" si argumente "la misto". Daca ar aborda serios vreo situatie, ar muri incet. Celelalte productii nu au reusit aceasta replica de imagine sociala, n-au cum sa functioneze cu aceleasi rezultate.

Trimite un comentariu

sus