Skip to main content

Andrei Boncea (2): Filmul românesc care va face 500.000 sau un milion de spectatori se apropie. Probabil va fi o comedie

 
Andrei Boncea (2): Filmul românesc care va face 500.000 sau un milion de spectatori se apropie. Probabil va fi o comedie
Andrei Boncea și Armand Assante (actorul din rolul principal în filmul The Wanderers). Sursa foto: RevistaTango.ro

INTERVIU EXCLUSIV. În prima parte a interviului, Andrei Boncea a vorbit despre televiziune. A lucrat doar (și lucrează încă) producții TV de peste 25 de ani.

Publicitate

A doua parte a interviului acordat Paginademedia.ro de Andrei Boncea este despre film și teatru. Despre film românesc. Este optimist și anticipează că primul film românesc cu un milion de spectatori se apropie. Și că va fi, probabil, o comedie.

Andrei Boncea produce piese de teatru (prin compania WonderTheatre), musical (împreună cu Sorin Enache, coleg din Pro TV, produce varianta românească a showului Mamma Mia), lungmetraj (The Wanderers, Vânătorul de spirite, are premiera în această săptămână cu regizor Dragoș Buliga – cel care regizează și Las Fierbinți).

Din a doua parte a interviului, despre film, cu Andrei Boncea:

  • Suntem țara din Estul Europei cu cel mai mic procent de spectatori în sălile de cinema la producțiile locale. Succesul incontestabil în festivaluri al cineaștilor din noua generație nu s-a tradus deocamdată și în succes de casă cu foarte mici excepții. De aceea foarte puțini cineaști se aventurează în altceva decât în filmul de artă, care le aduce prestigiu, recunoaștere internațională și finanțare pentru proiecte ambițioase.
  • Sunt convins că după ce primul film românesc va sparge recordurile, vom avea filme foarte bune în cinema, din toate aceste genuri.
  • Probabil, așa cum s-a întâmplat în toate țările din jurul nostru – În Cehia, Polonia, Ungaria, Bulgaria și Turcia, acest film fenomenal va fi o comedie.
  • Cele doua succese notabile de anul trecut – Selfie 69 și Două Lozuri, îmi spun că acest moment, cu filmul românesc care va face 500.000 sau un milion de spectatori, se apropie. Nu ar fi ceva nou.
  • Am constatat în cariera mea, nu doar că succesul la public este singurul lucru care contează, dar este și singurul lucru care motivează, care inspiră, care aprinde creativitatea , generează producții mai bune și performanțe actoricești memorabile.
  • Cred foarte tare că publicul își dorește film românesc. Comedie, film de acțiune, thriller, film fantastic. Exista public și pentru filmele din noul val românesc, din ce în ce mai mult, însă acesta rămâne doar o nișă.

Despre subiectul filmului The Wanderes și premiile luate:

  • Nu știu dacă subiectul legat de Transilvania a avut vreun merit. Cu siguranță de la asta am plecat când am gândit acest film. Și ne-am propus, desigur, să ajungem cu filmul în festivalurile de gen din lume, însă nu ne-am așteptat niciodată să avem reacții atât de bune și să luăm premii.
  • Cred că prietenului meu, regizorului Dragoș Buliga i se datorează în primul rând aceste premii.
  • Am vrut să scriem o poveste autentică, originală, cu un twist surprinzător.

Citește și prima parte a interviului cu Andrei Boncea: Despre producțiile TV: Lipsește curajul, lipsește inovația. De ce a prins Las Fierbinți și mai puțin Atletico Textila. Prea puțină răbdare și atenție din partea managementului posturilor comerciale

Paginademedia.ro: Filmul The Wanderers a luat premii afară, dar crezi că va prinde la publicul din România?

Andrei Boncea: Cred foarte tare că publicul își dorește film românesc. Comedie, film de acțiune, thriller, film fantastic. Exista public și pentru filmele din noul val românesc, din ce în ce mai mult, însă acesta rămâne doar o nișă.

Suntem țara din Estul Europei cu cel mai mic procent de spectatori în sălile de cinema la producțiile locale. Succesul incontestabil în festivaluri al cineaștilor din noua generație nu s-a tradus deocamdată și în succes de casă cu foarte mici excepții.

De aceea foarte puțini cineaști se aventurează în altceva decât în filmul de artă, care le aduce prestigiu, recunoaștere internațională și finanțare pentru proiecte ambițioase.

Sunt convins că după ce primul film românesc va sparge recordurile, vom avea filme foarte bune în cinema, din toate aceste genuri.

Probabil, așa cum s-a întâmplat în toate țările din jurul nostru – În Cehia, Polonia, Ungaria, Bulgaria și Turcia, acest film fenomenal va fi o comedie.

Cele doua succese notabile de anul trecut – Selfie 69 și Două Lozuri, îmi spun că acest moment, cu filmul românesc care va face 500.000 sau 1 milion de spectatori, se apropie. Nu ar fi ceva nou.

Înainte de 89, foarte multe filme românești depășeau 1 milion de spectatori în sălile de cinema, și eram , în mod paradoxal, țara cu cele mai mari admisii la cinema. Mi-aș dori ca „Vânătorul de Spirite” să prindă, deși face parte dintr-o categorie cu potențial mai limitat.

La toate vizionările pe care le-am organizat a fost primit neașteptat de bine, mai ales de publicul românesc care este foarte pretențios.

Învățăm enorm din această experiență și ne vom întoarce oricum în curând cu Dragoș în sălile de cinema cu acel film pe care știm că îl așteaptă toată lumea.

În ceea ce privește televiziunea, ca orice proiect al lui Dragoș, filmul este susținut de PRO TV care s-a implicat alături de noi și în campania de promovare.

Paginademedia.ro: Ce trebuie să aibă un film, ca să prindă? Dar un serial TV?

Andrei Boncea: Nimeni nu știe cu adevărat. Și cine pretinde că știe habar nu are. Poate că tocmai de aceea sunt atât de puține filme și seriale românești dedicate marelui public. Toate analizele de audiență, studiile demografice, studiile de piață, focus grupurile, nu au general nici creativitate, nici inspirație, nici producție.

Evident, sunt reguli pe care trebuie să le respecți, în alegerea temei și subiectului, în scrierea scenariului, în distribuție, în filmare, montaj și mai ales în promovare și comunicare.

Toți cei care își încearcă norocul au la dispoziție zeci și sute de seriale ca modele și mai bine de 100 de ani de cinema. Și cu toate acestea, foarte puțini reușesc să creeze lucruri care „prind”.

Cred că secretul este să „înțelegi” cu adevărat ce așteaptă publicul.

Jim Carey spunea într-un documentar despre experiența lui cu „Man from the Moon” că a înțeles într-o seara, uitându-se la televizor, ce vrea cu adevărat publicul. Publicul vrea să scape de griji, să uite de cotidian, să se distreze, să evadeze.

Nimic nou până aici. Însă el s-a hotărât să joace exact asta din acel moment, să fie întruchiparea perfectă a acestei stări de spirit. Un personaj total lipsit de griji, copilăros, aproape inconștient.

Pare simplu. Atragi și menții atenția. Creezi emoții puternice. Râs, plâns, furie, suspans, uimire, afecțiune. Îl faci pe spectator să se identifice cu personajele principale, cu eroii tăi, să „intre” în poveste. Să trăiască povestea ca și cum ar fi a lui.

Să te însoțească în călătoria imaginară și să înfrunte împreună cu tine toate obstacolele și încercările pe care i le pui în cale.

Este însă teribil de complicat. Nu știu cum se numește ceea ce trebuie să ai – fler, intuiție sau pur și simplu gândire magică. Am constatat în cariera mea, nu doar că succesul la public este singurul lucru care contează, dar este și singurul lucru care motivează, care inspiră, care aprinde creativitatea , generează producții mai bune și performanțe actoricești memorabile.

În cinema e simplu. Dacă sălile sunt pline, filmul stă în cinema. În teatru e și mai simplu. O sală plină îi face de obicei pe actori să joace incomparabil mai bine, îi încarcă cu „energie” și încredere.

Chiar dacă „măsurarea” audienței și a succesului este o chestiune extrem de relativă și aproximativă, atunci când succesul e pus la îndoială, când numerele de audiență par nesatisfăcătoare, autorii (scenariștii, regizorii, actorii, producătorii, echipa) trăiesc într-o permanentă nesiguranță, într-o perpetuă panică creativă.

Pentru că au impresia că „nu știu” ce vrea publicul. Și asta chiar dacă dedicația lor e totală, chiar dacă sunt profesioniști remarcabili, și au muncit până la epuizare în realizarea acelui „produs”.

Paginademedia.ro: Compania de teatru pe care ai infiintat-o – Wondertheatre – e „specializata” in comedii. De ce aceasta alegere atat de specifica?

Andrei Boncea: Împreună cu un grup de prieteni apropiați am creat în urmă cu doi ani o companie independentă de teatru. I-am spus WonderTheatre pentru că asta am vrut să creăm de la început în spectacolele noastre.

Cred ca publicul are nevoie de comedie, și mă refer aici la publicul obișnuit, care vrea divertisment, nu neapărat la publicul pretențios de teatru care caută un act artistic deosebit.

Există o nevoie evidentă pentru producții de calitate, pentru texte moderne, care au succes pe marile scene ale lumii, în Paris, pe West End în Londra și pe Broadway.

Am început cu o comedie franțuzească excepțională, „Prenumele” /Le Prenom, de Alexandre de la Patelliere și Matthieu Dellaporte. Culmea, am văzut-o prima data ca ecranizare. A fost hitul de box office in 2009 în Franța, o comedie care se petrece aproape integral într-o sufragerie. Însă care are un text foarte, foarte bun.

Nu e de mirare că acum la 2 ani de când am lansat acest spectacol am călătorit cu el în toată țara și am avut aproape 100 de reprezentații. M-am aruncat în această aventură cu regizorul Răzvan Săvescu și cu prietenii și partenerii mei Alex Tomulescu, Manos Damanakis și Claudia Stavrositu.

Am început de la zero și în mai puțin de doi ani am reușit să avem un repertoriu. A urmat „Panică la Operă”, „Cina de Adio”, „Swing”, și un spectacol mai puțin obișnuit, „Sub Pragul de Sus”, cu Răzvan Vasilescu.

De curând am pus în scenă împreună cu prietenii noștri de la Grand Cinema and More poate cel mai complicat spectacol al nostru, The Play That Goes Wrong/ Cum să Distrugi o Piesă, o comedie fenomenală cu un grup de tineri actori extrem de talentați, în regia lui George Dogaru, un adevărat tur de forță și efecte neașteptate de scenă pe un text incredibil. Sunt extrem de onorat că jucăm o piesă care umple încă sălile pe West End și Broadway.

Paginademedia.ro: Filmul The Wanderers a luat deja mai multe premii. Ce crezi că a contat? Subiectul, legat de Transilvania, mereu la modă?

Andrei Boncea: Cred că prietenului meu, regizorului Dragoș Buliga i se datorează în primul rând aceste premii.

Dragoș a avut un curaj nebun să debuteze pe marele ecran nu cu o comedie populară, nu cu un film realist din noul val românesc, ci cu un horror.

Talentul, tenacitatea, dedicația lui admirabilă, precizia și coregrafia vizuală cu care pregătește fiecare scenă și fiecare cadru, și mai ales implicarea totală a echipei noastre extraordinare de la Frame Film, pe care Dragoș a format-o în timp, pe platourile din Fierbinți. Toate acestea au „contat”.

În al doilea rând, interpretării absolut hipnotice a lui Armand Assante.

Nu știu dacă subiectul legat de Transilvania a avut vreun merit. Cu siguranță de la asta am plecat când am gândit acest film. Și ne-am propus, desigur, să ajungem cu filmul în festivalurile de gen din lume, însă nu ne-am așteptat niciodată să avem reacții atât de bune și să luăm premii.

Poate că Transilvania a contat pentru că este pentru prima dată când se vede într-un film de gen atât de frumoasă, atât de spectaculoasă, fabuloasă, înfricoșătoare, misterioasă.

Imaginea excepțională semnată de Șerban Ionescu, și el la debut în lung metraj, este cu siguranță unul din atuurile incontestabile ale filmului.

FOTO. Octav Gheorghe (scenarist The Wanderers), Dragoș Buliga (regizor) și Andrei Boncea (producător):

 

Paginademedia.ro: Care a fost cea mai mare provocare legata de acest film din perspectiva producției?

Andrei Boncea: Știam de la început că încercăm să abordăm un gen foarte pretențios care cere un anumit tip de „craft” destul de greu de găsit în România. În mod paradoxal, în cariera mea de producător pentru filme străine produse în România am fost implicat in multe producții de acest gen, de la filme „low-budget” cu regizori total necunoscuți până la filme cu bugete serioase regizate de Joel Schumacher sau Alexandre Aja.

Primul meu film produs în Buftea acum 18 ani a fost un film horror. În urmă cu 14 ani am co-produs un film horror franțuzesc, Haute Tension, al regizorului Alexandre Aja, un film care a devenit între timp un film cult, considerat unul din cele mai bune filme horror din toate timpurile în Franța, și l-a propulsat pe Alexandre Aja la Hollywood.

Am învățat foarte multe în această perioadă.

Multă lume asociază tipul acesta de filme cu ceea ce se numește producții de serie „B”

Andrei Boncea: Multă lume asociază tipul acesta de filme cu ceea ce se numește producții de serie „B”, cu bugete mici, decoruri modeste, scenarii ridicole ,actori anonimi, interpretări de prost gust. Și, într-adevăr, marea majoritate a filmelor de gen sunt mediocre. Însă printre ele găsim și capodopere și regizori geniali.

Toate aceste filme, bune sau proaste, au nevoie de „craft”, de experiență. De un meșteșug special. Nu există neapărat o rețetă, dar frica, suspansul, atmosfera și mai ales misterul nu pot fi create dacă nu ai elementele potrivite de limbaj cinematografic. Sunt apoi instrumentele „practice”, machiajul special, efectele speciale, efectele vizuale create pe computer, cascadele, care au nevoie de profesioniști cu multă experiență.

Cred însă că cea mai mare provocare a fost chiar drumul de la o simplă idee la un film românesc în limba engleză finanțat integral de investitori privați. Meritul incontestabil îi revine prietenului meu, Cătălin Cățoiu, care a fost sufletul și motorul acestui proiect. El, împreună cu Ovidiu Zegheru au atras în proiect un grup de investitori entuziaști care au riscat enorm cu noi și au făcut posibil acest film. Lor li se datorează totul.

Am plecat de la o idee simplă. Un film cu vampiri care se întâmpla în Transilvania, în sine clișeul cel mai faimos în toată istoria filmului.

Căutând un punct de plecare am realizat ca, evident, Bram Stoker nu a fost niciodată în Transilvania, iar legenda lui Dracula s-a născut probabil în timp ce era intr-o călătorie în America ca asistent al unui mare actor dramatic al timpului, Henry Irving.

Stoker s-a inspirat din sursele istorice despre Vlad Dracul, după cum știe toată lumea, din nenumăratele scrieri despre vampiri ale secolului 19, dar și din experiența lui personală în timpul celebrei „New England vampire panic”, când o epidemie de tuberculoză și ignoranța vremurilor a creat o adevărată isterie în masă în toate jurnalele epocii.

Cazul tinerei Mercy Brown este unul dintre cele mai bine documentate si renumite cazuri de presupus vampirism din America.

Povestea tristă a unei familii distruse de tuberculoza și tragedia unui tată deznădăjduit care a ajuns sa-si mutileze copila după moarte pentru că a crezut că a fost posedată de un spirit rău ne-a inspirat să spunem povestea unui jurnalist și a unui „vânător de spirite” care caută astăzi legăturile cu o poveste asemănătoare undeva în inima Transilvaniei.

Am vrut să scriem o poveste autentică, originală, cu un twist surprinzător.

Am lucrat la început la concept cu prietenul meu Laurențiu Rusescu, cu care am filmat și un prim trailer cu care am încercat să convingem niște investitori.

Totul s-a legat însă în momentul în care Octav Gheorghe s-a alăturat proiectului. Octav a scris un scenariu captivant, neașteptat, cu mult umor care a cucerit pe toată lumea.

Paginademedia.ro: Cum ai ajuns la Armand Assante în rol principal?

Andrei Boncea: Armand a citit prima versiune a scenariului lui Octav și a spus imediat da. La fel s-a întâmplat și acum 10 ani când am făcut California Dreamin’. Armand a fost cucerit de scenariu nu neapărat de mine.

Și acum ca și atunci era vorba tot de un regizor debutant, însă a avut încredere în mine.

Armand este un actor extrem de generos și un profesionist desăvârșit. O simplă conversație îl poate convinge dacă îi răspunzi la întrebările esențiale despre poveste, personaje și stilul în care vrei să faci filmul.

Pentru un actor cu mare experiență în teatru, care a lucrat cu Koncealovski și Ridley Scott, care l-a interpretat pe Ulise, Gotti, Napoleon și Căpitanul Jones în filmul regretatului Cristian Nemescu, ideea de a interpreta un „vânător de spirite” a părut o provocare cel puțin interesantă.

Și evident că a venit în primul rând din plăcere să facă acest film cu noi, pentru că nu ne-am fi permis să îl recompensăm cu onorariul pe care îl ia de obicei pentru un film.
 

Citește și prima parte a interviului cu Andrei Boncea: Despre producțiile TV: Lipsește curajul, lipsește inovația. De ce a prins Las Fierbinți și mai puțin Atletico Textila. Prea puțină răbdare și atenție din partea managementului posturilor comerciale

Autor: Petrişor Obae petrisor.obaepaginademedia.ro

Comentarii

  • "Armand este un actor extrem de generos și un profesionist desăvârșit. O simplă conversație îl poate convinge dacă îi răspunzi la întrebările esențiale despre poveste, personaje și stilul în care vrei să faci filmul."

    asa cum erau si profesionistii romani care asteptau acelasi lucru de la un producator prea ocupat de importanta si buzunare.

Trimite un comentariu