Skip to main content

INTERVIU. Cum să fii liber în presa locală. Liber în Teleorman. Povestea: „Scrisul liber e cel mai frumos și mai periculos sport posibil”

 
INTERVIU. Cum să fii liber în presa locală. Liber în Teleorman. Povestea: „Scrisul liber e cel mai frumos și mai periculos sport posibil”

INTERVIU. „Îmi amintesc și acum de un bun prieten al meu, care s-a văzut cu mine în oraș la un suc, a fost convocat la o ședință de partid, unde i s-a spus să aleagă între prietenia cu mine și partid. A ales partidul.

Publicitate

Pentru mine aceea a fost prima conștientizare dureroasă că urma să fie greu să fii liber în Teleorman - Carmen Dumitrescu, fondator Liber în Teleorman.

Cât de greu este să faci presă în județul lui Liviu Dragnea? Presă adevărată.

Două jurnaliste care „se săturaseră” de idee de „patron” au pus bazele unui puternice publicații de presă. Un ziar local într-o zonă influențată puternic de zona politică: Teleorman. 

Acolo „politicienii erau priviți ca niște moaște”, iar oamenii erau „speriați” și „sursele nu aveau încredere în jurnaliști”. 

Jurnalistele Carmen Dumitrescu și Monica Vasilescu au pornit proiectul „Liber în Teleorman” în urmă cu cinci ani, cu gândul de a face „presă liberă”. 

Carmen Dumitrescu a spus povestea ziarului „Liber în Teleorman”, care inițial era tipărit, iar ulterior a rămas doar online. O echipă formată din doi oameni au pornit la drum cu planul de a scrie liber, cu determinarea de „a-și decide singuri subiectele și temele”.

Cum s-a simțit în județ închiderea lui Liviu Dragnea?

"A venit pentru mulți ca un șoc. Oamenii lui nu știau cum să reacționeze și în continuare sunt crispați. Și pe bună dreptate. Mulți vor pierde totul acum. Dar au fost momente de entuziasm răzlețe. S-au deschis șampanii, s-a râs pe tema asta, s-au pierdut și s-au câștigat pariuri."


Liber în Teleorman. Povestea. 


Fondatoarele ziarului „Liber în Teleorman” au părăsit pur și simplu locurile de muncă pe care le aveau, cu o idee clară în minte „să poată scrie orice”. 

„Aveam ziare (pe vremea când ziarul apărea în ediție print), când eu scriam un articol în care arătam partea bună a unui personaj politic, iar Monica partea rea. În aceeași ediție de ziar. Și felul acesta de a lucra ne-a adus poate cea mai mare bucurie posibilă”, povestește Carmen Dumitrescu. 

Acest model de lucru a fost printre primele „reguli” din redacție: 

„Am stabilit împreună ca niciuna dintre noi să nu poată avea un cuvânt de spus cu privire la conținutul articolelor celeilalte”, continuă aceasta. 

Ideea lor îndrăzneață a adus și primele șocuri personale. Un episod creionează perfect influența politică care marca județul Teleorman în anul 2014. Loialitatea față de partid a destrămat o prietenie: 

„Îmi amintesc și acum de un bun prieten al meu, care s-a văzut cu mine în oraș la un suc, a fost convocat la o ședință de partid, unde i s-a spus să aleagă între prietenia cu mine și partid. A ales partidul.

Pentru mine aceea a fost prima conștientizare dureroasă că urma să fie greu să fii liber în Teleorman”, își amintește jurnalista. 

În timp publicația a atras și recunoașterea presei centrale. Cele două ziariste colaborează cu publicații din București, iar uneori primesc și premii. „Liber în Teleorman” a câștigat un premiu onorifc din partea juriului competiției Superscrieri, acum câteva luni. 

Cum pornit ziarul în print și cum s-a mutat online? Ce efecte a produs? Ce planuri de viitor au cele două jurnaliste? Cum s-au retras clienții de publicitate din ziar după protestele legate de ordonanța 13? Și nu în ultimul rând cum vede o jurnalistă a unui ziar local din Teleorman arestarea lui Liviu Dragnea, unul dintre „dumnezeii” zonei? 

Pe larg, în continuare. 


Cum a apărut ziarul Liber în Teleorman: „Eu scriam un articol în care arătam partea bună a unui personaj politic, iar colega mea partea rea” 


Paginademedia.ro: Cum a apărut publicația Liber în Teleorman? Acum cât timp?

Carmen Dumitrescu: Liber în Teleorman n-a fost niciodată doar o publicație. A fost o stare de spirit, rezultată din presiunea la care cuvântul scris, și chiar și cel vorbit, erau supuse în Teleorman. A fost starea de spirit a doi jurnaliști, care se săturaseră de ideea de „patron” și și-au propus să scrie liber.

Eu și Monica, colega mea, eram doi oameni tineri, cu o intensitate specifică tinereții, care își doreau să poată scrie orice. Evident, în limitele legii. Dar în sensul de a-și decide singuri subiectele și temele.

De aceea, încă de la început, am stabilit împreună ca niciuna dintre noi să nu poată avea un cuvânt de spus cu privire la conținutul articolelor celeilalte.

Știu că sună ciudat, dar aveam ziare (pe vremea când ziarul apărea în ediție print), când eu scriam un articol în care arătam partea bună a unui personaj politic, iar Monica partea rea. În aceeași ediție de ziar. Și felul acesta de a lucra ne-a adus poate cea mai mare bucurie posibilă.

Scrisul liber e cel mai frumos și mai periculos sport posibil. Mai ales într-o comunitate atât de asemănătoare celei comuniste cum era Teleormanul la momentul acela.

Ziarul a apărut în anul 2014 pentru prima dată. L-am organizat ca societate comercială în două săptămâni și tot în cele două săptămâni l-am și pregătit să apară pe piață.

Ne-am făcut singure flyere de promovare și tot singure le-am împărțit prin oraș. Niște colegi de la o televiziune locală ne-au făcut și un spot publicitar video.

Practic, am urmat pașii ca la carte. O carte care nu mai fusese citită până atunci în Teleorman.

Paginademedia.ro: Cât de mare e echipa ziarului?

Carmen Dumitrescu: E atât de mare cât suntem eu și Monica la un loc. Două fete și un vis. Atât.

Paginademedia.ro: Ce susținere ai avut când ați avut la început cu ziarul?

Carmen Dumitrescu: Am avut multă susținere. În primul rând, oamenii de lângă noi, cei din familie ne-au încurajat să riscăm. Ceea ce nu e deloc puțin. Apoi au fost oamenii de afaceri care ne cunoșteau din vremea în care eu și Monica lucram la ziarele de unde am plecat.

Unul ne-a ajutat cu un sediu, pe care nu l-am plătit, ne-a lăsat să stăm acolo vreun an sau doi, altul ne-a dat niște birouri și o bibliotecă. În rest, ne-am ajutat singure.

Am încheiat contracte de publicitate cu oamenii de afaceri ai locului, am evitat contractele cu instituțiile publice și cam asta a fost.


Atmosfera politică în Teleorman: „Politicienii erau priviți ca niște moaște”


Paginademedia.ro: Care era atmosfera politică și socială în județul Teleorman când a apărut Liber în Teleorman, în comparația cu situația din prezent?

Carmen Dumitrescu: Când au apărut primele ediții ale ziarului, oamenii erau șocați. Ziarul a prins foarte bine la public, tocmai pe fondul acestui șoc. Ei nu erau obișnuiți cu faptul că s-ar putea face mișto de „puternicii zilei” ca și cum am fi făcut de „oameni normali”.

Era ciudat, pentru că în Teleorman, politicienii erau priviți ca niște moaște. Te refereai la ei cu un soi de pietate, chiar dacă nu știai dacă în realitate ei chiar erau cine păreau a fi.

Oamenii erau speriați. Sursele noastre erau speriate în permanență. La început, nici nu prea aveau încredere.

Abia pe parcurs au înțeles că pe noi informația ne interesa, nu să le facem lor vreo problemă. Și probleme ar fi putut avea. Serioase. Și-ar fi pierdut locul de muncă, ar fi fost dați afară din partid, ar fi fost cumva ostracizați.

Îmi amintesc și acum de un bun prieten al meu, care văzut cu mine în oraș la un suc, a fost convocat la o ședință de partid, unde i s-a spus să aleagă între prietenia cu mine și partid. A ales partidul.

Pentru mine aceea a fost prima conștientizare dureroasă că urma să fie greu să fii liber în Teleorman.

Ulterior, lucrurile s-au mai schimbat. Sursele au început să aibă încredere în noi, iar oamenii din jur au început să prindă curaj, exprimându-se mai liber decât înainte.

Modelul a fost important. Văzând că nouă nu ni se întâmplă nimic (pentru că asta i-am lăsat să creadă) au început și ei să simtă nevoia unei exprimări libere.

Și am văzut asta pe rețelele de socializare la început, după care comportamentul a început să se extindă la oamenii care ne întâlneau pe stradă, ne încurajau și ne spuneau că au nevoie de noi.

Că ar trebui să nu ne oprim, orice a fi. Și așa am făcut.


Din print în online: „Ziarul ne costa în jur de 1000 de euro pe lună” 


Pagiademedia.ro: Ziarul a pornit sub formă tipărită. De ce?

Carmen Dumitrescu: În primul rând era important să avem o ediție tipărită din simplul motiv că în mediul rural internetul nu ajungea. Și atunci am decis să e important să ne adresăm întregului public din Teleorman. Și am făcut efortul ăsta câțiva ani.

Efectul era unui perceptibil, iar ziarele nevândute erau extrem de puține. Cele care rămâneau erau apoi împărțite de noi personal oamenilor din oraș. Era pentru noi un prilej să mai discutăm cu publicul nostru, să îl întrebăm ce vrea.

Și, de obicei, ne-am respectat publicul, iar el a simțit asta și a răspuns în consecință. Ba aș spune chiar că am dezvoltat o relație foarte personală cu publicul.

Mi se pare important să-ți cunoști bine cititorii și să-i lași și pe ei să te cunoască. Altfel, relația nu poate fi onestă pe deplin.

Pagiademedia.ro: Între timp ziarul a rămas doar online. Cât de greu era de tipărit?

Carmen Dumitrescu: Da, ziarul a rămas doar online, după Ordonanța 13, când am îndemnat oamenii din Teleorman să iasă în stradă și să susțină mișcările de stradă din București.

Da, știu că nu se face așa ceva. Știu că nu e treaba jurnalistului să mobilizeze masele, dar la momentul acela, nimeni altcineva nu făcea asta.

Atunci, cineva trebuia să se implice în trezirea unui sentiment. Că oamenii din Teleorman nu sunt singuri și că nu toți merită ura întregii țări.

Ei erau atunci chemați să vorbească. Și au venit! Mulți.

Mișcările de stradă în Teleorman au început firav, cu 20 de oameni, apoi, seară de seară, numărul creștea, până pe la vreo 300 de persoane. Atunci s-a strigat în fața conacului lui Liviu Dragnea: „Ieși afară, javră ordinară!”

A doua zi, au început să sune telefoanele. Oamenii cu care aveam contracte de publicitate sunau să rezilieze.

Am rămas în două săptămâni cu aproape nimic.

Am luat decizia să renunțăm la ediția săptămânală tipărită și să facem un singur ziar pe lună. Nici asta nu a durat mult, pentru că banii erau insuficienți chiar și pentru supraviețuirea noastră. Apoi am renunțat complet la ediția tipărită și l-am păstrat numai online.

Din fericire, au apărut colaborările cu presa națională și internațională, iar lucrurile au început să meargă ceva mai bine. Oricum, la ediția tipărită nu am mai revenit. Oamenii se obișnuiseră cu cea online, care se dovedea din ce în ce mai eficientă.

Pagiademedia.ro: Care erau costurile?

Carmen Dumitrescu: Pentru print? Pentru noi, mari. Însă, când i-am mărturisit unui prieten din presa centrală, că pe noi ziarul ne costa în jur de 1000 de euro pe lună, a râs. I se părea foarte puțin. Nouă nu. Noi nu mai putea strânge banii ăștia de la o lună la alta. Ba chiar nici un sfert din ei, la un moment dat.

Pagiademedia.ro: Cu ce tiraj a avut de-a lungul timpului?

Carmen Dumitrescu: Am mers pe tiraje cuprinse între 1000 și 2000 de exemplare pe ediție.


Efect produse de ziar și planuri pentru viitor: „Va supraviețui până când vom decide noi că e cazul să dispară”


Pagiademedia.ro: Cât crezi că va mai supraviețui proiectul?

Carmen Dumitrescu: Va supraviețui până când vom decide noi că e cazul să dispară. E liber, nu? Și asta înseamnă libertatea.

Pagiademedia.ro: Ce planuri aveți pentru ziar? Ce soluții mai sunt?

Carmen Dumitrescu: Noi nu ne facem planuri. Lucrurile vin de la sine. Noi doar le gestionăm. Și cred că o facem bine. Cât despre soluții, ele există. Nu trebuie decât să le vezi cu ochii limpezi.

Pagiademedia.ro: Ce efecte au avut materialele voastre în Teleorman? Ce schimbări s-au produs?

Carmen Dumitrescu: S-au produs schimbări majore. Așa cum spuneam înainte, reacția de șoc inițială a publicului a devenit curaj. A fost ceva ce am anticipat. Știam cât contează puterea exemplului și asta am încercat să facem..


Arestarea lui Liviu Dragnea și alegerile europarlamentare: „Sper să-i scoată pe oameni din amorțire”


Pagiademedia.ro: Cum s-au văzut alegerile europarlamentare în județul Teleorman? Dar arestarea lui Liviu Dragnea?

Carmen Dumitrescu: Am făcut chiar un reportaj video pentru Mediafax pe tema asta. S-au văzut frumos în urban și trist în rural. Eu asta am simțit. Euforie și entuziasm în urban și lipsă de speranță în rural.

Rezultatele mi-au confirmat sentimentul din ziua aceea, de 26 mai. Totuși, PSD a obținut în județ unul dintre cele mai mici scoruri înregistrate vreodată. Și cred că ziarul Liber în Teleorman a avut rolul lui în povestea asta.

Cât despre arestarea lui Dragnea, ea a venit pentru mulți ca un șoc. Oamenii lui nu știau cum să reacționeze și în continuare sunt crispați. Și pe bună dreptate. Mulți vor pierde totul acum. Dar au fost momente de entuziasm răzlețe. S-au deschis șampanii, s-a râs pe tema asta, s-au pierdut și s-au câștigat pariuri.

Pagiademedia.ro: Ce efecte crezi ca va produce această arestare?

Carmen Dumitrescu: Pe termen scurt, doar șocul e singurul efect. Pe termen lung, oamenii care obișnuiau să ajute „dumnezeii locali” la ilegalități se vor gândi de două ori înainte. Pentru că să-l vezi pe Dragnea intrând la Rahova ca un infractor de rând, când e era stăpânul absolut, poate fi o revelație.

Sper ca această revelație să-i scoată pe oameni din amorțire. Și nu cred că vor vorbi Nu relevant. Dar cred că se vor teme să mai fure în numele unor stăpâni de carton. Și asta e deocamdată destul.


Carmen Dumitrescu și aventura în presă: „În facultate am lucrat la call-center și la o agenție de imobiliare” 


Pagiademedia.ro: Cum a început aventura ta în presă?

Carmen Dumitrescu: Sinceră să fiu, nu prea mi-am dorit să am o aventură în presă. Mie mi-a plăcut să scriu. De altfel, scriu și literatură. Zic eu, de bună calitate. Dar, din păcate, ea a fost obturată de interesul oamenilor față de ceea ce scriam despre caracatița lui Dragnea din Teleorman.

Încă sper ca asta să se schimbe și lumea să citească romanele mele, prozele mele scurte, poeziile mele, mai mult decât articolele de presă. Nu-mi doream, deci, să fac presă.

Sunt specializată în științe politice și cred că asta mi-ar fi plăcut să fac. Dar, mutându-mă în Teleorman din motive personale, n-am avut cui să fac consiliere.

În Teleorman, toți politicienii se consideră foarte deștepți și nu cred că au nevoie de cineva care să le spună ce au de făcut. Așa că mă plictiseam și, plimbându-mă pe centrul Alexandriei, am mers să cumpăr Academia Cațavencu de la un strand de ziare. Nu știu de ce, am întrebat care e cel mai bun ziar din Teleorman. Și mi s-a spus că ar fi Ziarul Teleormanul.

Sediul ziarului era chiar lângă chioșc. Am simțit că e un semn și am intrat acolo, am cerut să vorbesc cu directorul. Directorul era un tânăr foarte deschis, așa că i-am explicat că nu sunt din zonă, dar voi locui în Alexandria și că îmi place să scriu.

Mi-a spus că încep chiar din ziua aceea. Așa a început.

Pagiademedia.ro: Ce te-a determinat să te apuci de meseria asta?

Carmen Dumitrescu: Doar iubirea pentru cuvânt. Nimic altceva. Era singura meserie pe care o puteam practica bine, în condițiile în care cea în care eram specializată nu avea niciun fel de relevanță. Și mereu mi-am dorit să fac lucruri care să conteze. Presa mi-a oferit asta.

Pagiademedia.ro: Unde ai mai lucrat?

Carmen Dumitrescu: Am lucrat în toată perioada facultății, la un call-center și la o companie de imobiliare din București. Presa a început pentru mine în Teleorman, la ziarul Teleormanul, unde am și început să înțeleg despre ce este vorba în acest județ. Cu bunele și relele lui.


Citește și: Doi oameni, o mașină și mult entuziasm. Cine spune că nu se poate face presă locală? Info Sud-Est. Povestea


 

Autor: Raul Bambu raul.bambupaginademedia.ro

Comentarii

  • Liber in Teleorman este singura publicație cu materiale nedocumentate și incomplete din Teleorman. Felicitări!

Trimite un comentariu