Lunea lui Davide: Din of-of în show off. Românii şi alegerile din America

Lunea lui Davide. Azi, la lunea lui Davide. Românii şi alegerile din America. Sau românii şi restul lumii:

"Alegerile din America au dat ocazia românilor să-şi manifeste spiritul generos. Mulţi din bula mea de feisbuc şi-au exprimat dorinţa de a ajuta confuzul popor american prin voturi bine gândite.

Sigur, noi ne pricepem la democraţia americană, dar la noi e cum e. Nu intrăm în detalii. Îl batem pe toţi, dar nivelul sportului românesc e catastrofal. (...)

Ştim de toate, facem şi rachete dacă trebuie (ce mare lucru?), dar nu reuşim să rezolvăm spinoasa problemă tehnică a alinierii capacelor de canal cu nivelul străzii. Şi tot aşa."

Lectură plăcută!

Din of-of în show off

Alegerile din America au dat ocazia românilor să-şi manifeste spiritul generos. Mulţi din bula mea de feisbuc şi-au exprimat dorinţa de a ajuta confuzul popor american prin voturi bine gândite. Din nou a intervenit tradiţionalul „dacă eram eu acolo, îi învăţam eu”.

Ocazie cu care mi-am adus aminte de discuţiile de acum 15 ani cu românii nou-veniţi în Noua Zeelandă. Ei şi-ar fi dorit un import masiv de ciobani carpatini, să-i înveţe pe proştii ăia de kiwioţi să mulgă oile. Prins în argumente aparent bine documentate, m-am distrat şi eu atunci pe seama incapabililor ăia.

Câţiva ani mai târziu am aflat şi de ce neozeelandezii nu îşi mulg oile pentru brânză: pentru că rasa lor de rumegătoare nu dă lapte, ci doar carne şi lână.

A mulge o astfel de oaie ar fi tot atât de greu şi puţin recompensant ca încercarea de a scoate lapte de la o purcică. Deci nici experimentaţii oieri români nu ar fi putut produce kiwitelemea (decât, probabil, cu multă muncă / bani puţini, dar ce contează? le-am fi arătat noi cine suntem!).

Pentru că la ei acasă au fost nevoiţi să înveţe de toate, românii au senzaţia că stăpânesc orice domeniu. Orice urmă de expertiză îi face să pufnească „lasă-mă, nene, că am văzut d-astea la viaţa mea… Ce mare lucru?”

În aceeaşi categorie intră şi discuţiile cu unii amici fără studii superioare, care îmi povesteau cum „inginerul ăla tânăr care a venit nu ştie nimic, a trebuit să-i spun eu, a făcut atâta şcoală degeaba”.

Cei cinci ani de tocit coatele prin bănci şi consumat mii de pixuri s-au spulberat în primele cinci minute lângă noii subalterni atoateştiutori. Ce atâta şcoală, frate? Dacă n-ai absolvit şcoala vieţii eşti fix pix.

E adevărat, m-am îndepărtat puţin de analogia cu alegerile din America. Puţin mai mult. Intenţia mea e să punctez că românul are mereu soluţii de pe margine pentru cei faţă de care nutreşte o oarecare invidie.

De aici până la satisfacţia de a-i vedea suferind pe cei percepuţi ca superiori nu mai e decât un pas. La zvonurile că Van Damme şi Wesley Snipes şi-au luat cafteală în Bucureşti, inima românului a tresărit de bucurie.

Tatăl unui prieten de-al unui prieten, aflat la Londra, a trăit momentul de glorie al vieţii sale. I-a tras un pumn în nas vecinului de dedesubt, ca să afle apoi că era chiar George Lazenby, actorul care l-a jucat o dată prin ’69 pe agentul 007. Cine se mai poate lăuda, pe toată planeta asta, în afară de conaţionalul nostru „eu l-am bătut pe James Bond”? Aud?

Românul e mai tare ca Vandam, ca Bleid, ca însuşi Clintistul! Greuceanu şi Făt Frumos mi ţi-i snopesc pe Batman şi Superman de le sună apa-n cap. Binecuvântată naţie.

Sigur, noi ne pricepem la democraţia americană, dar la noi e cum e. Nu intrăm în detalii. Îi batem pe toţi, dar nivelul sportului românesc e catastrofal. Nu pomenim nici de asta, pentru că Hagi, Nadia, Ilie Năstase.

Ştim de toate, facem şi rachete dacă trebuie (ce mare lucru?), dar nu reuşim să rezolvăm spinoasa problemă tehnică a alinierii capacelor de canal cu nivelul străzii. Şi tot aşa. Concluzia e că am fi putut face multe, dacă aveam o altă ţară.

Cine este Liviu David?

Autor al cărţii „Pauza de publicitate – Cum să gândeşti campanii pentru o lume care nu le iubeşte”

Din carte: cum să rezolvi un brief, cum să fii un copywriter bun, cum să fii un designer bun, cum să gândeşti conceptual şi strategic, cum să-ţi dezvolţi exigenţa personală, cum să speculezi contextele, cum să NU îţi scrii CV-ul pentru creaţie.

Dezbateri: este publicitatea o minciună? Ce e original şi ce e copiat? Să vindem sau să fim creativi? Branduri sau produse? Sunt corecte focus group-urile? Cum gândesc oamenii de creaţie? Cum arată relaţia dintre client şi agenţie care dă naştere la campanii valoroase? Ce înseamnă campanii valoroase?

Gafe ale oamenilor din agenţii. Gafe ale oamenilor de marketing. Cutume. Exemple de idei şi campanii.

Puteţi comanda cartea pe www.PauzaDePublicitate.ro

CITEŞTE ŞI: Lunea lui Davide. Azi, despre respect: Nu-i poţi trata pe cei care îţi dau puterea de a influenţa mintea cumpărătorului tău ca pe furnizorii tăi de ciment

CITEŞTE ŞI: Lunea lui Davide. Ingredientele succesului garantat: „Pentru a atrage publicul, publicitarii apelează la animale, bebeluşi, vedete sau sex”

CITEŞTE ŞI: Lunea lui Davide: Fără aroganţă, despre modestie

CITEŞTE ŞI: Lunea lui Davide. Ce legătură e între vot şi publicitate? Dacă nu faci nimic nu ai dreptul să te plângi!

CITEŞTE ŞI: Lunea lui Davide: Masca anti-bullshit. Ar trebui să să fie masca noastră obligatorie de acum înainte