"Datorită jurnalismului i-am cunoscut personal pe toţi eroii copilăriei mele". O altfel de conversaţie cu jurnalistul Vitalie Cojocari, la Minutul Paginademedia.
Când era mic îi plăcea să citească ziare: "În copilărie eram abonaţi la trei ziare, iar eu le citeam din scoarţă în scoarţă."
Vitalie Cojocari se uită pe YouTube la jurnaliştii din Rusia: "Sunt cu ochii pe YouTube şi urmăresc mulţi jurnalişti din Rusia, care au fost interzişi la televizor. Jurnaliştii ruşi au găsit această platformă unde se pot exprima fără prea multe constrângeri. Numărul vlogurilor jurnalistice din Rusia este uriaş."
Este interesat de tenis şi urmăreşte podcasturi despre acest sport: "Mă interesează cele de tenis. Fetiţa mea face tenis de performanţă şi urmăresc podcasturi din SUA, din UK despre tenis."
Mai multe detalii, în Minutul Paginademedia.
Unde îl vezi?
Vitalie Cojocari prezintă jurnalul de ştiri, de luni până vineri, de la orele 10.00, 12.00, 14.00, 16.00, dar scrie şi articole pe site-ul euronews.ro. De curând a apărut şi într-o piesă de teatru: A jucat în No Man's Land, pe scena Teatrului Naţional.
- TV sau YouTube?
Le folosesc pe ambele. De televiziune sunt pasionat de când mă ştiu, iar acum sunt şi jurnalist la Euronews România. În schimb, despre YouTube trebuie să spun câteva cuvinte. Sunt cu ochii pe YouTube şi urmăresc mulţi jurnalişti din Rusia, care au fost interzişi la televizor. Jurnaliştii ruşi au găsit această platformă unde se pot exprima fără prea multe constrângeri.
Numărul vlogurilor jurnalistice din Rusia este uriaş. Calitatea este bună. Desigur, vorbesc de jurnaliştii ruşi care respectă valorile de bază ale jurnalismului. Pe unii îi urmăream când erau la televizor, pe alţii i-am descoperit acum. De asta spun că nu am cum să aleg. Ambele îmi sunt apropiate.
- Radio sau podcast?
Ascult Radio în maşină. Ascult programe de ştiri. Urmăresc şi podcasturi. În cazul podcasturilor, mă interesează cele de nişă. O să vă dau un exemplu. Mă interesează cele de tenis. Fetiţa mea face tenis de performanţă şi urmăresc podcasturi din SUA, din UK despre acest sport.
- Facebook sau Instagram?
Ambele. Facebook este pentru ştiri, pentru lucruri serioase, pentru dezbateri publice. Am o comunitate de 70.000 de oameni pe Facebook, oameni interesaţi de textele mele jurnalistice. Scriu acolo lucruri pe care le-am studiat şi documentat.
Scriu despre întâmplări care trebuie explicate mai pe larg, oameni pe care i-am cunoscut şi au o poveste interesantă. Scriu despre interviurile pe care le fac la Euronews. Scriu texte mai lungi. Texte explicative.
Instagramul este mai personal. Acolo public poze cu Cleo, pisica mea, pun poze cu Natalia, fetiţa mea, care este atât de pasionată de tenis. Pun poze cu familia mea.
- Ştiri sau emisiuni?
Ştiri! Pentru că asta fac. Asta îmi place. Şi nu doar îmi plac ştirile, le văd peste tot. Trăiesc ca într-o matrice de ştiri. Iar oamenii ştiu asta, mă caută şi îmi scriu pe Facebook. Multe din ştirile pe care le-aţi văzut ulterior au fost mai întâi ponturi de la diferiţi oameni care au încredere şi îmi scriu.
Îi încurajez să o facă pentru că este important ca un jurnalist să clădească o astfel de relaţie pe bază de încredere cu publicul său.
De emisiuni nu prea am timp, din păcate. Mă uit la meciuri de tenis, mă uit la emisiuni de tenis. Doar pentru asta mai am timp.
- Ce ştiri preferi să consumi şi din ce categorii?
Consum orice fel de ştire. Sunt pasionat de ştiri. În plus, un prezentator de ştiri trebuie să ştie multe. Trebuie să ştie despre luptele din Soledar, dar şi de ce a semnat Ronaldo cu Al Nassr.
- De unde te informezi cel mai des? TV, online sau print?
Toate, mai puţin print. Din păcate, am pierdut obişnuinţa de a citi ziare. Spun din păcate, pentru că în copilărie acasă eram abonaţi la 3 ziare, iar eu le citeam din scoarţă în scoarţă.
- Cu ce publicaţii îţi începi ziua?
Citesc tot ce este important. De regulă, folosesc agregatoarele de ştiri automate care îmi oferă ştiri din toate domeniile. O soluţie pentru mine este Google News. În maşină ascult radioul. Pe telefon, citesc canale de telegram din Ucraina, din Rusia.
Războiul din Ucraina mă interesează foarte mult, iar pe aceste canale găsesc multă informaţie brută şi aflu imediat ce se întâmplă pe front.
- Ce reviste sau ziare citeşti?
Citesc 99 % doar publicaţii online. Uite, de pildă, citesc Paginademedia, chiar dacă nu vă încadraţi la revistă ori ziar, pentru că sunt interesat de ştirile despre ştiri, despre jurnalişti. Pentru că sunt jurnalist, mi-am făcut o obişnuinţă din a căuta informaţii despre un subiect şi citesc tot ce găsesc din surse credibile.
- Când ai cumpărat ultima data vreun ziar/revistă?
Ultima dată am cumpărat ziare la Londra. Am fost la înmormântarea Reginei, am transmis de acolo câteva zile pentru Euronews România. Am cumpărat ziare din ziua înmormântării. M-au rugat şi colegele mele să le aduc nişte gazete din Regatul Unit. Au vrut şi ele să aibă publicaţiile britanice care au scris istoria acelei zile.
- Serial preferat?
În ultima vreme aleg serialele la care mă pot uita cu fetiţa mea. Vreau să stau cât mai mult cu ea, să avem repere comune. Ne putem uita în fiecare seară la unul sau două episoade şi apoi povestim, râdem. Am observat că sunt experienţe care ne apropie şi mai mult. Practic, investesc în relaţia mea cu Natalia. De pildă, am văzut The Office. Am văzut Wednesday.
- La ce te uitai la TV când erai mic?
Aveam trei sau cel mult patru posturi de televiziune pe care le puteam urmări. Era TVR. Era postul de stat de televiziune din Republica Moldova, Moldova 1. Era postul rusesc de stat, denumirea căruia s-a tot schimbat de-a lungul vremii. Şi am avut şi un post ucrainean de televiziune.
Ca orice copil, am apreciat mult desenele animate, emisiunile pentru copii.Ţin minte acele desene animate care erau pe postul public românesc de televiziune. Îmi amintesc de Tip Top Minitop, o emisiune de divertisment de la TVR. Am crescut cu emisiunea "Povestea de seară" de la postul moldovenesc.
Îmi amintesc de o emisiune concurs pentru liceeni, emisiune care era difuzată la Moldova 1. La acea emisiune am participat chiar eu când am mai crescut. De asta este legată o poveste interesantă, am ajuns într-un soi de semifinală, iar asta mi-a adus o bursă la universitate.
Cel mai intersant este că datorită jurnalismului i-am cunoscut personal pe toţi eroii copilăriei mele, prezentatorii acelor emisiuni la care mă uitam fascinat când eram mic.
- Cât de des postezi pe reţelele sociale?
Postez zilnic, mai puţin în weekend, care este doar pentru familie. Postez texte jurnalistice pe contul meu de Facebook. Încerc să le povestesc oamenilor ce interviuri am făcut. Le explic oamenilor fenomene, evenimente. Le povestesc despre personajele pe care le-am întâlnit ori despre care am citit.
- Ai site-ul Cojocari.ro Cât de des scrii?·
Aici am restanţe. Pe vremuri, când nu erau atât de populare reţelele sociale, postam pe blog. Acum o fac mai rar. Scriu pe reţele. Postez pe blog după ce văd că unele texte au fost deosebit de citite pe Facebook. Dacă trece testul cititorilor mei, merită să ajungă şi pe blog, acolo unde poate fi găsit ulterior. Fiind un blog foarte vechi, îl am din 2008, este indexat bine de Google.
- Blog sau vlog?
Ambele. Blogul s-a transformat într-un fel de arhivă de articole populare pe care le-am scris pentru Facebook. Am şi un vlog jurnalistic, cu unele interviuri sau chestii pe care le-am vizitat şi m-au interesat.
Şi Natalia, fetiţa mea, este extrem de interesată de vloguri. Are şi ea un vlog. Eu sunt pe post de operator şi editor de imagine. Sunt vloguri din călătoriile noastre, din locurile interesante pe care le vizităm în familie. Sunt şi meciurile ei de tenis pe care le joacă la concursurile Federaţiei Române de Tenis. Curios este că vlogul Nataliei are mai mulţi urmăritori decât vlogul meu de jurnalist.
- Cum a fost la începutul carierei tale?
A fost entuziasmant! Jurnalismul este meseria pe care mi-am dorit să o fac de când mă ştiu. Eram ca un copil care a visat toată viaţa la jucăria sa şi în sfârşit a obţinut-o. Acum puteam să "mă joc" de-a jurnalistul. Să pun întrebări politicienilor. Să fac reportaje interesante. Să mă duc peste tot. Să fiu în cele mai interesante locuri. Să vorbesc cu oameni speciali. Ce să zic? Mă joc şi acum. Încă sunt pasionat şi entuziasmat.
- Care a fost cel mai dificil moment?
Bănuiesc că mă întrebi de momentele dificile din carieră. Da, sunt chestii dificile. Au legătură cu emoţiile pe care le trăiesc datorită ori din cauza reportajelor, interviurilor pe care le fac. Uneori este vorba despre oameni care suferă şi... nu poţi fi de piatră, treci prin tine emoţiile lor.
De pildă, refugiaţii ucraineni. Au fost interacţiuni cu refugiaţi care m-au dărâmat emoţional. Dar o să mai menţionez un moment dificil. Este atunci când trebuie să plec de acasă în deplasări mai lungi. Mă rup greu de familia mea. Îmi place mult acasă, alături de soţia mea, alături de fetiţa mea, alături de pisica mea... Dar trebuie să plec.
Jurnalismul presupune deplasări. Sunt conştient de asta şi le fac. Fac deplasări care mă provoacă, îmi aduc genul acela de plăcere jurnalistică a lucrului bine făcut. De pildă, am fost în Ucraina, la graniţă, să filmez valurile de refugiaţi ucraineni. Am fost în Londra să filmez înmormântarea Reginei.
Despre Vitalie Cojocari:
Vitalie a lucrat mai bine de 16 ani la Pro TV, între 2006-2022. A început ca reporter la Pro TV Chişinău, în toamna lui 2005. După un an şi două luni, a trecut în redacţia de la Bucureşti.
2022 – prezentator ştiri la Euronews România
Citeşte şi: Vitalie Cojocari a plecat de la Pro TV. Direcţia: Euronews
Autor: Adriana Diură adriana.diurapaginademedia.ro
