Mirela, dublu rol într-un reportaj Antena 1: bugetară şi vânzătoare în piaţă

Am citit cu stupoare mica piesă de mare manipulare proletară pe care au zămislit-o colegii de la Kamikaze în legătură cu o ştire de la Observator, în care interlocutorul dintr-un sincron apare câteva minute mai târziu într-un alt rol decât cel pe care şi-l asumă mai devreme. E spaţiul mic şi ora întârziată ca să fac deconstrucţie de mesaj aici şi acum, aşa cum ar merita frumuseţe de comunicare care-ţi dă la cheie o oră de curs. Şi zic:

Dragi tovarăşi, să ne păstrăm raţiunea trează şi să învăţăm să gândim cu mintea noastră, că de-aia ne-a dat partidu’ minte:

1. Avem de-a face cu o ştire care vorbeşte despre cât de prohibitive  au ajuns legumele, în condiţiile în care Guvernul nostru, cum ar veni el însuşi, umple spaţiul public cu mărirea salariilor (în primul rând) pentru creşterea consumului. Asta înseamnă că veniturile populaţiei nu fac faţă cu inflaţiunea şi că puterea de cumpărare a scăzut. Şi se bazează pe indicele preţului de consum, despre care INS zice că a crescut, în februarie, cu 100%.

2. Avem de-a face cu o ştire în care un producător de cartofi care ar vinde cartofii româneşti se plânge că e gâtuit de importatori, care dau cartofii străini pe bani mai puţini, ceea ce e jenant pentru economia noastră şi e o problemă reală, vorbită şi răsvorbită pe toate gardurile, de la televizor până la Comisia Europeană, doar, doar aude cineva.

3.  Avem de-a face cu o ştire făcută după exact aceeaşi reţetă după care toate televiziunile prezintă un aspect social din spaţiul vital al oamenilor, al românilor, n’est ce pas, care este, el, spaţiul, asigurarea hranei şi o minimă decenţă de trai. Să vă spun cum se face o astfel de ştire: se ia un interlocutor care impersonează românul de rând, în acest caz bugetarul, şi se aduce la sincron, pentru a ilustra cazul. „Mirela” poate fi „familia Ionescu” sau „domnul Cornel”.  Sigur, în locul „Mirelei” puteam spune „un bugetar cu venitul de ... lei nu-şi poate permite decât două roşii, atunci când se duce la piaţă”. În cazul nostru, miza erau, însă, nişte cifre care prezentau scăderea drastică a consumului, nicidecum cine şi cum impersonează. Şi Mirela..., draga de ea, Mirela... dacă Mirela e bugetară şi vinde roşii în piaţă ca să-şi poată cumpăra roşii, la rândul ei? E de investigat.

4. ...Şi încheiem apoteotic cu frumuseţe de diatribă. S-o mai ascultăm o dată: „Cum se măsluieşte un reportaj ca să iasa Băsescu prost”, de parcă Basescu e broker la preţuri. Ceci n’est pas une pipe. Sau, bine, poftim: objects in the mirror are closer than they appear.  Hate-speech-ul ăsta mă face să mă întreb: chiar aşa, cum se poate manipula o ştire ca asta, ca să iasă Preşedintele prost? De unde până unde? Încă o dată: ceci n’est pas une pipe. Dacă Mirela într-adevăr nu e bugetară, iese Băsescu prost? Sau bine?

5. Pentru că nu mi-a amorţit sarcasmul, cum ar fi spus domnul Eliade, voi sfârşi printr-o amintire de kopilărie proletară, ka să fiu în acelaşi ton cu diatribele şi ku kritica raţiunii impure, cu minciuni şi mikşunele, de kând se scria muska pe perete, mai mincinos cine nu krede:

Tata este pe traktor

Mama kozonaci ne face

Iar noi învăţăm cu spor

Kând e pace.

*Acest text a fost şi este un pamflet, desigur.

PS: (3.a.  Nu mai vorbim de ce şi cum fac televiziuni aparent respectabile, când fac să curgă apa pe sub picioarele reporterului, să se vadă că vine viitura, de te ia cu tot cu televizor. Dau exemple în particoler.)