Skip to main content

Cum apar poveștile în imagini. Despre fotojurnalism, cu Ioana Moldovan: "Ideea e să nu minți și să ai respect pentru oamenii pe care îi documentezi"

 
Cum apar poveștile în imagini. Despre fotojurnalism, cu Ioana Moldovan: "Ideea e să nu minți și să ai respect pentru oamenii pe care îi documentezi"

FACEM ROMÂNIA BINE. “La un moment dat mi-am zis că acesta este lucrul pe care ar trebui să îl fac, așa că mi-am dat demisia”, așa începe povestea Ioanei Moldovan, fotojurnalistul care, printre altele, a fotografiat mișcările de stradă, din ultimii ani, care au avut loc în țări precum Turcia, Ucraina și România.

Publicitate

A stat într-o cazarmă, în Ucraina, alături de soldați. A mers cu militarii români răniți pe front la Jocurile Invictus.

"Am ajuns în Zenit, o bază a armatei din Ucraina, care se afla la o distanță de doi km de aeroportul Donețk. Noi am fost primii jurnaliști care au ajuns acolo.

Am stat într-o clădire care avea un perete făcut din saci de nisip pentru că fusese lovit de tanc."

Fotografiile ei au ajuns și în Huffington Post. Au fost preluate și de Al Jazeera sau New York Times. 

Vorbește despre etica în fotografie și despre regulile de bază. Două sunt esențiale:

1. Să nu minți! Nu o sa zic trebuie sa fii obiectiv pentru că nu e nimeni obiectiv, ideea e să nu minți.

2. Trebuie să ai respect pentru oamenii pe care îi documentezi, indiferent din ce medii provin.

A fost marcată de prima participare a militarilor români, răniți pe front, la Jocurile Invictus de la Toronto.

"Un efect ar fi că știe mai multă lume de această activitate a militarilor români răniți pe front, dar acest lucru nu este neaparat palpabil.

Acești oameni care au trăit prin niște experiențe absolut traumatizante pot fi un model pentru alți oameni care trec prin momente grele."

Este obișnuită cu protestele de stradă. Și nu vorbim (doar) de România, ci și de Turcia și Ucraina. A fost pe "Euromaidanul" din Ucraina, dar și la manifestațiile de stradă din Istanbul.

Protestele pe care Ioana Moldovan le-a documentat în ultimii ani:

  • Proteste Arafat Bucuresti în anul 2012
  • Rosia Montana în anul 2013
  • Istanbul în anul 2013
  • Ucraina Euromaidan în decembrie 2013
  • Mișcările de stradă din România, care au început în februarie 2017

De un an și jumătate își petrece majoritatea serilor în stradă, cu aparatul în mână, pentru a surprinde momente ale protestelor anti-guvernamentale.

Paginademedia.ro prezintă povestea fotojurnalistei Ioana Moldovan în proiectul editorial FACEM ROMÂNIA BINE. Într-o perioadă în care aproape “se cântă prohodul” presei, ne propunem să căutăm - și să prezentăm, în acest proiect, nu “presa care a fost”, ci presa așa cum trebuie să fie făcută. Și cum (încă) se mai face. Poveștile unor proiecte media și ale unor oameni care își fac treaba cu respect pentru public și pentru meserie. Curat.

Un proiect editorial Paginademedia.ro susținut de MedLife.

Citește și:

Ioana Moldovan. Povestea unui fotojurnalist

Ioana Moldovan a studiat marketing și relații internaționale, iar într-o zi a hotărât să renunțe la locul de muncă pentru a se dedica în totalitate fotografiei și implicit fotojurnalismului.

În acești ani, în care ocupația ei principală este fotojurnalismul, a reușit să se remarce și la nivel internațional. A vândut fotografii la publicații precum Al Jazeera English, Huffington Post sau New York Times.

"Mă simțeam foarte prost față de colegii de muncă, dar în același timp eram frustrată și de mine ca nu aveam timpul necesar sa fac tot ce mi-as fi dorit sa fac în domeniul foto.

Ajunsesem chiar să renunț la niște proiecte sau la niște oportunități care se iveau pentru că mă gândeam că nu ar trebui să îmi consum zilele de concediu pentru ar putea apărea altceva mai interesant în anul respectiv."

Care este “rețeta” unei fotografii de presă? 

Ioana Moldovan: Este important ce transmite, ce informații aduce dacă, e vorba de fotojurnalism. Trebuie să trezească emoții, să transmită o stare. Contează cât reușește să facă privitorul să empatizeze cu problema respectivă, cât reușește să mobilizeze lumea să facă ceva.

Un cadru care nu vorbește nu ar trebui publicat.

Fotojurnalistul trebuie să aibă conștiința actului de a fotografia ca jurnalist, lucru pe care nu îl au ceilalți oameni. În citizen journalism, oamenii nu sunt neaparat conștienți de impactul pe care ar putea să îl aibă o fotografie pe care o dau în spațiul public.

Ei nu sunt neaparat conștienți că nu pot să scoată acea fotografie din context, ce ar însemna un semi-fake news.

Paginademedia.ro: În cazul fotografilor ar putea aparea o plafonare dacă vorbim de protestele din ultimul an și jumătate, ce ar trebui să faci când simți acest lucru?

Ioana Moldovan: Există momente în care ajungi la o saturație. Sunt momente în care ți se pare că nu mai vezi lucruri, dar atunci trebuie să mergi mai departe. Sau să iei o mică pauză.  

Pentru fotojurnaliști aceata e provocarea, să reușească să găsească niște cadre grăitoare, interesante chiar când faci asta în mod repetitiv, de cele mai multe ori cu aceeași oameni. Pentru că într-adevăr la aceste proteste cei mai vocali oameni sunt aceeași zi de zi.

Etica în fotojurnalism: "Să nu minți!"

Paginademedia.ro: Care est etica în fotojurnalism?

Ioana Moldovan: Să nu minți! Acesta este principalul lucru. Nu o sa zic trebuie sa fii obiectiv pentru că nu e nimeni obiectiv, ideea e să nu minți.

Din punctul meu de vedere acesta este cel mai important aspect. Apoi urmează respectul pe care trebuie să îl ai față de subiectul tău. Trebuie să ai respect pentru oamenii pe care îi documentezi, indiferent din ce medii provin.

Trebuie să fii cât se poate de umil în fața lor. Nu trebuie să îi exploatezi, iar de cele mai multe ori e bine să ai și o empatie față ei.

Experiența într-o cazarmă din estul Ucrainei: am fost primii jurnaliști acolo

Paginademedia.ro: Cum te-ai gândit să pleci și să fotografiezi în Ucraina?

Ioana Moldovan: Prima dată am fost în Ucraina când a început revoluția din Maidan (Piața Independenței din Ucraina). Atunci eram interesată de mișcările de protest.

Participasem la protestele din România din 2012, apoi în iunie 2013 am fost în Istanbul și când au început cele din Ucraina, în decembrie 2013, le-am privit ca pe un fel de completare a proiectului meu.

Am revenit în Ucraina cu un alt proiect la care lucram, ceva pe energie. Apoi, după un timp, am mers într-un tur de presă în Estul Ucrainei, în orășelele care fuseseră ocupate de rebeli și apoi recucerite de armata Ucrainei.

În acel tur mi-am dat seama că aș vrea să stau mai mult acolo și eventual să documentez evenimentele dintr-o unitate militară de acolo pentru că auzisem că se poate.

Am venit în țară și am început să caut un mod prin care să obțin o acreditare de presă în zona respectivă.

Paginademedia.ro: Cum ai obținut-o?

Ioana Moldovan: Pur și simplu faci cerere online la guvernul din Ucraina, iar după aceea a trebuit să mai fac o cerere prin care le ceream permisiunea respectivului embed pe care voiam să îl fac.

Am ajuns în Zenit, o bază a armatei din Ucraina, care se afla la o distanță de doi km de aeroportul Donețk. Noi am fost primii jurnaliști care au ajuns acolo.

Paginademedia.ro: Cum v-au primit soldații?

Ioana Moldovan: Au fost foarte deschiși și comunicativi, chiar dacă mulți din ei nu știau engleză, iar eu nu știam ucraineană sau rusă. Uneori ne-am înteles și cu ajutorul Google Translate.

Paginademedia.ro: Ei au fost reticenți la ce făceai tu?

Ioana Moldovan: Ei nu au fost deloc reticenți. Constat asta ca o experiență generală, dacă îi tratezi cu respect, ești sincer și le explici ce vrei să faci nu vor fi reticenți.

Paginademedia.ro: Cum decurgea o zi acolo?

Ioana Moldovan: Am stat într-o clădire care avea un perete făcut din saci de nisip pentru că fusese lovit de tanc. Avea un nivel subteran unde erau dormitoarele, iar la primul etaj era sala de mese care ținea loc și de sufragerie pentru că aveau și un televizor acolo.

Am dormit și am mâncat acolo. Dimineața mă trezeam cel mai devreme, înainte să se schimbe turele, ca să pot merge la toaletă înaintea tuturor. E mult spus toaletă, de fapt, că nu era prea ascunsă.

Am mers în posturile avansate, tot timpul însoțiti. Am fost la trageri, în general urmăream ce făceau ei.

Paginademedia.ro: De ce ai vrut să ai experiența aceasta?

Ioana Moldovan: În primul rând, am simțit o simpatie pentru poporul ucrainean. Am fost suprinsă plăcut să văd cum au ieșit în număr atât de mare în stradă să susțină o cauză în care cred și să lupte pentru drepturile lor.

Din acest respect pentru determinarea lor am vrut să documentez în continuare povestea.

GALERIE FOTO:

Riscuri: Într-adevăr, nu merită să mori pentru o fotografie, pentru că după nu mai poți face nimic

Paginademedia.ro: Ca fotojurnalist, uneori te expui la anumite riscuri. Ce faci dacă în timp ce documentezi un subiect lucrurile degenerează? Când știi că nu trebuie să depășești o anumită limită?

Ioana Moldovan: Nu prea știi. Depinde de la situație la situație. Sunt mulți fotojurnaliști care au făcut lucruri mai periculoase față de ce am făcut eu.

Ei au zis că nu merită să mori pentru o fotografie. Într-adevăr, nu merită să mori pentru o fotografie, pentru că după nu mai poți face nimic.

Te expui la niște riscuri și cred că fiecare își stabillește marja de risc la care se expune și în funcție de personalitatea pe care o are. Nu știu dacă e un punct fix la care ar trebui să te oprești pentru că mai intervine și adrenalina momentului.

La un moment dat sunt în balanța adrenalina și instinctul de autoconservare, iar în funcție de situație unul din cei doi factori câștigă.

Invictus, proiectul de suflet

Ioana Moldovan: Am fost la un interviu, la Europa FM, unde m-a invitat Anca Grădinaru. La finalul emisiunii m-a întrebat ce proiecte mai am în vedere în viitor, iar eu i-am răspuns că am în minte un proiect din lumea sportului, pe care nu am reușit să îl fac mai fac nici până astăzi. Însă ea m-a întrebat dacă știu despre Invictus.

Mi-a explicat că este vorba despre militari răniți pe front care se antrenează pentru o competiție sportivă, Jocurile Invictus. E este soția unui fost militar rănit implicat în proiect.

Mi-am dat seama că este un proiect pe care aș vrea să îl documentez. Am scris la MApN și le-am explicat ce vreau să fac. Ei și-au dat acordul, iar a doua zi am început munca.

Paginademedia.ro: Cât timp a durat să documentezi antrenamentele militarilor?

Ioana Moldovan: Am lucrat intens aproximativ șapte luni, mai exact din luna martie (n.r. – 2017) până după Jocurile Invictus din Toronto care au fost la finalul lunii septembrie (n.r. – 2017).

Paginademedia.ro: Unde vrei să ajungi cu acest proiect?

Ioana Moldovan: Jurnalistic el s-a încheiat pentru că am documentat prima participare a României la Jocurile Invictus. Am publicat o carte cu fotografiile din proiectul respectiv.

Eu le fac fotografii în continuare pentru proiectul Invictus.Țin foarte mult la el și nu pot să mă rup. Nu știu unde o să ducă ce mai fac acum, dar e o activitate pe care o fac din plăcere.

Paginademedia.ro: Ce efecte au produs fotografiile tale în acest caz?

Ioana Moldovan: Păi un efect ar fi că știe mai multă lume de această activitate a militarilor români răniți pe front, dar acest lucru nu este neaparat palpabil.

Acești oameni care au trăit prin niște experiențe absolut traumatizante pot fi un model pentru alți oameni care trec prin momente grele.

Paginademedia.ro: Care proiectul tău de suflet?

Ioana Moldovan: Aș spune că Invictus, am și petrecut foarte mult timp pentru a-l documenta. L-am documentat timp de șase-șapte luni zilnic.

Toate proiectele la care am petrecut mult timp îmi sunt dragi. Țin mult la România Îmbătrânește, la Doctor la Țară sau la Ucraina. De la toate am rămas cu amintiri frumoase cu oameni frumoși pe care i-am cunoscut și acum pot să îi consider prieteni.

Viitorul fotojurnalismului: Nu este suficientă doar pasiunea

Paginademedia.ro: Se poate trăi din fotojurnalism în România?

Ioana Moldovan: Eu nu reușesc și am multe cunoștințe care nu reușesc. Cel puțin fotojurnaliștii independenți sunt în situația asta, poate dacă lucrezi la o agenție de presă s-ar putea să reușesti. Știu mulți fotojurnaliști independenți care mai fac și alte genuri de fotografie ca să supraviețuiască.

Paginademedia.ro: Tu ce faci pe lânga?

Ioana Moldovan: Păi de exemplu fac fotografii la diverse conferințe sau evenimente. Fotografiez pentru diverse ONG-uri.

Paginademedia.ro: În contextul acesta ce viitor are fotojurnalismul în România? E suficientă doar pasiunea?

Ioana Moldovan: Nu este suficientă doar pasiunea, dar cred ține și de o educare a publicului nu doar a organizațiilor media.

Paginademedia.ro: Ce trebuie să știe publicul, în acest caz?

Ioana Moldovan: Publicul trebuie să știe că și această muncă vine cu un sacrificiu și cu toată pasiunea, iar de multe ori faci un proiect la care ții pe bani proprii. Ar trebui să mai știe că ar fi bine să susțină activ fotojurnaliștii, prin donații, achiziționarea de printuri sau cărți, la fel ca în străinătate.

Poate la noi e și mediul de așa natură, în care omul e obișnuit să își informația gratis. Pe fotojurnalism publicul nu simte neaparat responsabilitatea să susțină proiectele.

Oamenii ar mai trebui să știe că nu oricine are aparat poate să facă fotografie sau fotojurnalism, la fel cum nimeni care are pix poate să scrie poezie.

Paginademedia.ro: În străinătate lucrurile stau diferit?

Ioana Moldovan: Și în străinătate se mai confruntă cu probleme. Și acolo se mai întâmplă să le fie cerute fotografii pe gratis, dar nu într-un procent atât de mare ca la noi în țară. Și când se întâmplă lumea se revoltă, fotograful se revoltă, pe când la noi este privit ca pe ceva normal. Publicațiile spun că oferă vizibilitate, dar noi nu mâncăm cu vizibilitate.

Se mai întâmplă să ofer și eu fotografii pe gratis, dar depinde mult și de cauză. Iar dacă privesc din postura fotojurnalistului care nu trăiește din altceva, e nedrept față de branșa care se chinuie să supraviețuiască ca tu să dai fotografii pe gratis.

Paginademedia.ro: Social media a influențat asta?

Ioana Moldovan: Social media e și în străinătate, dar acolo lumea e obișnuită să plătească pentru un serviciu. În străinătate îți e recunoscută munca. Orice publicație mare te plătește cum trebuie.

Eu dacă nu aș reuși să vând în afară ce lucrez, indiferent de frecvență, nu aș putea să trăiesc doar din asta.

Paginademedia.ro: În străinătate cum ai ajuns să vinzi fotografii?

Ioana Moldovan: E o chestie care se construiește în timp, reușești să publici o dată, îți mai faci niște relații, după mai cunoști niste editori, iar în timp e necesar să îți mai îmbunătățești portofoliul.

Eu am vândut la Al Jazeera English, Huffington Post sau New York Times.

Paginademedia.ro: Ce te motivează să continui?

Ioana Moldovan: Nu mă văd făcând altceva. În momentul acesta nu există altceva care să îmi aducă mai multă bucurie decât să lucrez la un proiect care îmi place. E o chestie și de satisfacție personală, ar fi ipocrit să spun că e doar de misiune. E vorba și de ce îmi aduce mie bucurie.

Paginademedia.ro: Ce trebuie să știe un om care se apucă acum de fotojurnalism?

Ioana Moldovan: Trebuie să fie dedicat și pasionat ca să reușească. Nu e nici cel mai greu lucru, dar nu e nici ușor în România. Trebuie să fii pasionat ca să îți iasă.

Documentaria.ro, "altfel de povești"

Paginademedia.ro: Cine a venit cu inițiativa proiectului Documentaria.ro?

Ioana Moldovan: Cu inițiativa a venit Bogdan Dincă acum un an. El ne-a strâns și energia lui a fost catalizatorul acestui grup și acestui proiect. Fără el nu s-ar fi întâmplat nimic. El se implică mult în lucrurile organizatorice și face și niște poze faine. 

Paginademedia.ro: Cum a fost când va propus ideea proiectului?

Ioana Moldovan: Noi ne știam de mai mult timp. A venit cu această idee să facem un colectiv de fotografi, cum sunt și în străinătate, să documentam evenimente din România.

Paginademedia.ro: Câți erați la momentul respectiv și câți sunteți acum?

Ioana Moldovan: Păi atunci eram șase oameni, iar în prezent suntem tot atâția.

Paginademedia.ro: Și cum vă împărțiți când apare un eveniment, de exemplu un protest?

Ioana Moldovan: Noi nu lucrăm pe modelul agenției de presă. Noi ne axam mai mult pe proiecte pe termen lung sau pe ceva mai în profunzime care să analizeze o situație, o problemă sau care să spună o poveste din România.

Funcționăm puțin altfel, nu trebuie să fim la toate evenimentele, nu trebuie să fim la Parlament când se dau declarații. Facem altfel de povești, la nivelul oamenilor din România.

La protesteste încercăm încercâm să fim măcar unul, când suntem doi sau mai mulți, facem un edit comun și le publicăm, dar nu e pe modelul agenției.

Paginademedia.ro: Și proiectul acesta din ce se susține?

Ioana Moldovan: În momentul de față din muncă voluntară. Am reușit să mai facem rost de finanțări pentru anumite proiecte, de la Comisia Europeană sau de la diverse ONG-uri, dar pentru care am lucrat punctual pe niște subiecte.

De asemenea, avem și donațiile de la oameni, dar care nu sunt atât de multe pe câte ne-am dori.

Paginademedia.ro: Și în acest context proiectul poate supraviețui?

Ioana Moldovan: Probabil pe termen lung depinde mult de cât de mult ne dorim noi să reziste proiectul. Consider că încă suntem în perioada de creștere, proiectul abia are un an.

Eu chiar vreau să reușim cu acest proiect. Noi suntem dispuși să facem un efort pentru a-l crește, dar daca, de exemplu, peste cinci ani nu reușim să avem mai multe finanțări din care să putem spune povești s-ar putea să reevaluăm situația.

Paginademedia.ro: E greu să găsiți branduri care să vină și să sponsorizeze proiectele voastre?

Ioana Moldovan: E greu din mai multe privințe. În primul rând, trebuie să te gândești cu ce branduri te asociezi pentru că e foarte important să nu se creeze un conflict de interese sau să zică lumea că prezinți situația dintr-un anumit unghi pentru că lucrezi cu o anumită companie care ar putea avea anume interese.

În al doilea rând, multe companii din România nu ar vrea să se asocieze cu anumite lucruri. Toate subiectele pe care le-am putea aborda, inclusiv cele sociale, au o notă și o tentă politică. Astfel, dacă vorbești despre sistemul medical din România, s-ar putea ca multe branduri să nu se implice.

Nici noi nu o să ne asociem cu nimeni care are o imagine incertă, chiar și dacă nu reușim să supraviețuim.
 

Proiectul editorial Paginademedia.ro Facem România bine este susținut de Medlife


MedLife - am inceput cu un juramant, continuam cu un angajament.

De mai bine de 20 de ani investim in oameni si in tehnologie medicala. Crestem odata cu noile generatii de doctori pentru a atinge cel mai inalt nivel de performanta in actul medical.

Sanatatea este profesia si pasiunea noastra si vrem sa imbunatatim calitatea vietii fiecarui pacient, cu grija, cu atentie si oferind intotdeauna cele mai bune optiuni de tratament.

Am devenit cel mai mare operator privat de servicii medicale* investind constant in oameni si in tehnologie. Si nu ne oprim aici. Pentru ca la MedLife ne-am luat angajamentul sa facem Romania bine.

*conform cifrei de afaceri

Citește și:

 

Autor: Raul Bambu raul.bambupaginademedia.ro

Comentarii

  • Am auzit odata un citat, dar nu stiu cine l-a spus : As schimba toate picturile cu Iisus, pentru o singura fotografie cu el.

Trimite un comentariu