Skip to main content

VIDEO. Răzvan Ionescu: "Principalii vinovați nu sunt mogulii, ci șefii din presă. Redactorii-șefi și publisherii trebuiau să-i învețe pe patroni și să încerce să-i convingă să facă lucrurile mai bine"

 
VIDEO. Răzvan Ionescu: "Principalii vinovați nu sunt mogulii, ci șefii din presă. Redactorii-șefi și publisherii trebuiau să-i învețe pe patroni și să încerce să-i convingă să facă lucrurile mai bine"

10 ANI. Răzvan Ionescu, publisher Recorder.ro, a vorbit într-un interviu acordar PaginademediaLIVE despre greșelile pe care le-a făcut presa în ultimii 10 ani, cine a fost de vină pentru declinul presei scrise, dar și despre noii jucători în presa românească. Principala temă de discuție: „păcatele” din presa scrisă și principalii vinovați pentru declinul ei

„Consider că principalii vinovați nu sunt mogulii, ci executivii (...) Cred că publisherii au greșit pentru că nu au știut care este misiunea lor, aceea de a îngriji afacerea de presă. Nu au avut nicio viziune legată de distribuție și cât de mult va afecta situația din distribuție, a spus Răzvan Ionescu.

Răzvan Ionescu a vorbit și despre principala cauză a rupturii dintre redactori, publisheri, gazetari și patronii marilor redacții, vinovații găsindu-se printre toate categoriile și pe toate treptele de ierarhie dintr-o redacție.

Răzvan Ionescu: Redactorii-șefi și publisherii trebuiau să-i învețe pe patroni și încerce să-i convingă să facă lucrurile mai bine. Dacă mă întrebi de gazetari, poate redactorii-șefi sunt de vină pentru că nu au știut să se bată pentru produsele lor, pentru viziunea lor și pentru principiile lor.

VIDEO. Răzvan Ionescu, publisher Recorder.ro la PaginademediaLIVE

Interviul integral, în continuare aici:

Ce făceai acum 10 ani?

Acum 10 ani și jumătate era redactor șef la Evenimentul Zilei, am plecat înaintea ta cu vreo 2-3 luni. După o perioada de câteva luni, inclusiv după un episod nefericit din cariera mea, am stat doar vreo 10 săptămâni la Cotidianul, în toamna lui 2008 am ajuns publisher la grupul Adevărul, chiar când începuse criza.

De ce consideri episodul de la Cotidianul un eșec?

Pentru că am stat doar 10 săptămâni, e mult de povestit. Au fost în bună măsură și erori de ale mele, cât și o eroare de atitudine față de proiectul respectiv. Din păcate, în grupul acela lucrurile nu au mai durat foarte mult, mă refer la grupul de presă scrisă. A rămas Cațavencii, care este un urmaș al Academiei Cațavencu.

Cum era atunci peisajul presei?

Dacă ne referim la presa scrisă și la ziare, lucrurile arătau mult mai bine, din punct de vedere al tirajelor, al audienței. N-aș spune că din cauza breslei jurnaliștilor lucrurile, inclusiv cei care vin din lumea ziarelor, arătau mai bine. Dacă astăzi nu arată bine, nici în 2008 nu arătau bine. Lumea citea ziare pentru că încă nu explodase internetul, abia începuse să se consume pe mobil. Cred că aveam prima generație de iPhone și cam atât.

Erau sute de exemplate vândute, era și perioada de ziare vândute împreună cu cărți...

Evenimentul zilei avea atunci încă un tiraj de 65.000-70.000 de exemplare în medie, de luni până sâmbătă. Astăzi nici principalul tabloid Click! Nu are acest tiraj. Ce ziare au mai rămas, Evenimentul Zilei, Adevărul au rămas la 10.000 de exemplare. Cred că evenimentul au ajuns la 15.000 de exemplare abia după doi ani. E adevărat că și criza a zguduit puțin piața, nici grupurile de presă nu au mai investit. Cred că în cea mai mare măsură, erorile făcute de redactorii șefi, de publisheri, a dus la căderea presei scrise în vremea aceea, și aici mă refer și la incapacitatea de a se adapta. Îmi amintesc că vorbeam în vara lui 2007 și era deja destul de târziu, de integrare între online și print. Prima integrare serioasă a unui ziar generalist făcută în România a fost în vara lui 2011 la ziarul Adevărul.

Presa scrisă a fost dărâmată de criză...

Presa a fost prinsă într-o stare foarte fragilă, stare în care a fost adusă de erorile publisherilor și consider că principalii vinovați nu sunt mogulii, ci executivii. Generația noastră nu a fost mai bună din punct de vedere etic, față de oamenii dinainte de 2004.

Putem să punctăm greșelile care au avut loc în jurul tău sau pe care le-ai făcut?

Cred că publisherii au greșit pentru că nu au știut care este misiunea lor, aceea de a îngriji afacerea de presă. Nu au avut nicio viziune legată de distribuție și cât de mult va afecta situația din distribuție. Nu au știut să facă față presiunii din publicitate, care s-a pervertit foarte mult. Ei și-au lăsat patronii să nu respecte jurnalismul, nu au știut să aibă răbdare și să înțeleagă afacerea.

Cine trebuia să-i invețe?

Redactorii-șefi și publisherii trebuiau să-i învețe pe patroni și încerce să-i convingă să facă lucrurile mai bine. Dacă mă întrebi de gazetari, poate redactorii șefi sunt de vină pentru că nu au știut să se bată pentru produsele lor, pentru viziunea lor și pentru principiile lor. Eu nu am avut răbdare să vorbesc și să explic conducerii de la Ringier. Cu frustrarea asta m-am blocat și avut cum să explic. Și redactorii șefi trebuie să se bată cu publisherii, dar să și facă echipă cu ei. Eu mai mult mă plângeam și mă lamentam. Pe de altă parte, ei nu au înteles despre ce era vorba.

Publicitarii unde au greșit?

Nu ai cu cine să lucrezi, nu vei avea un partener dacă tu nu înțelegi nevoia de echilibru din punct de vedere al costurilor, al cheltuielilor. Eroarea majora a fost făcută în zona de publishing. Atunci când știi să explici principiile tale, de ce constă atât, ce forțe se află în spate și ce nu poți să faci pentru un partener, nici partenerul nu mai are ce să ofere. Și încrederea se pierde vânzând advertoriale nemarcate pentru un partener la repezeală, cu o comunicare zero între vânzări și editorial. Atunci când o faci sănătos, chiar cu riscul de a părea supărăcios, oamenii de marketing înțeleg, ceea ce arată că se poate.

Acum 10 ani erai publisher de presă mare, acum ești publisher al unei publicații independente, incomparabil mai mică decât EVZ sau Adevărul. Ce e mai greu de făcut?

Din unele puncte de vedere aș spune că e mai greu să pornești un proiect mic, să nu ai resursele unui grup mare, să nu ai istoria... țin minte Adevărul cu salarii neplătite, în insolvență, exista totuși o infrastructură, cu oameni veniți de la Ringier, a fost foarte ușor să ieșim din perioada complicată, tocmai pentru că existau oameni care știau ce aveau de făcut, distribuția funcționa mai bine decât cea a competitorilor. Noi am pornit proiectul Recorder cu 2-3 jurnaliști, unul dintre ei era mai degrabă part-time, și cu mine, cu tot ce ținea de publishing, de vânzări.

Aș putea spune că e mult mai greu să pornești un proiect așa, dar am scăpat de toate lucrurile care te țin la nivelul unei organizații. În primul rând, nu trebuie să stai de vorbă cu atâția oameni, cu mogulii, cu patronii, nu trebuie să explici de ce nu e bine să faci anumite lucruri și de ce e bine să stea deoparte și doi, oamenii aceștia își pun alți oameni cu care trebuie să lupți, pentru că nu e vorba numai de incompetență. Eroarea asta au făcut-o și cei de la Ringier, nu numai Burci și Voiculescu.

Și aceasta e o tendință în care jurnaliști cu experiență s-au asociat în mici shop-uri editoriale pe care le dezvoltă. De unde această tendință?

Lucrurile arată mai bine tocmai pentru că ai scăpat de lucrurile pe care le-am menționat dar și pentru că există motivația. Du-te într-o redacție mare, chiar și în televiziuni și apoi vezi cum arată lucrurile la Recorder. Nu toate lucrurile sunt minunate nici la Recorder, dar există o relație și o bucurie pe care oamenii le-au pierdut în marile redacții. Nu mai există acel entuziasm de altădată. Oamenii au plecat pentru că publicul apreciază tipul acesta de atitudine. Din anumite puncte de vedere, Recorder beneficiază de experiența pe care noi am acumulat-o în aceste grupuri mari de presă.

E vorba și de implicare, de energie. Uite câți oameni se duc la congrese. Există World Association of Newspapers unde vezi 30 de oameni din Spania, 50 din Brazilia, 10 din Rusia, doi-trei din Ungaria, 20 din Elveția și rareori vezi un român. Când îi intrebi spun că ori nu au timp, ori că nu știu ce mai au de învățat pentru că oricum nu merge aici, nu te lasă patronul, nu ai bani.

O eroare majoră e că ziarul de print a rămas în continuare ca în 1970. Din păcate și astăzi vezi pe prima pagină a ziarelor știri cu „Ilie Balaci a murit ieri”, lucru pe care îl știe și ciobanul din vârful muntelui de ieri. Presa scrisă și-a schimbat cu totul atributele și menirea după asaltul presei electronice, iar eroarea asta era în 2007-2008 și e aberant să o ai și astăzi.

Despre presa independentă și presa mainstream, succesul Recorder se datorează celor doi redactori șefi, și evident lângă ei au venit alți jurnaliști foarte buni. Este un jurnalism profesionist. După 2009, cu mici excepții s-a intrat într-o zonă de fatalitate, în care nu se mai poate face nimic pentru că moare presa. Oricine își spunea că nu mai merge să investești în presa scrisă. După care, a doua mare eroare, chiar și în 2011 nu s-a făcut integrarea. Aici mă refer și la ziare și la reviste și la televiziuni. Majoritatea televiziunilor nu folosesc forța din online. Adevărul, cu toate erorile care au fost făcute acolo, s-a descurcat.

Au fost în acești 10 ani patronii de presă mai agresivi?

Dimpotrivă. În ultimii 5-6 ani și patronii au învățat niște lucruri. S-au băgat în continuare cu toții peste conținutul editorial, dar au făcut-o mai gingaș. Poate și oamenii din redacție s-au opus, dar a evoluat atât de puțin încât aceste mari redacții au în continuare o problemă de credibilitate și de încredere a jurnaliștilor în ceea ce fac acolo.

Din păcate, în loc să învățăm și să preluăm modele culturale de afară, noi trecem prin toată istoria de acum 200 de ani. Trecem prin ce se întâmpla la Londra la 1850. Din păcate oamenii nu se bat cât trebuie.

Știi că vorbeam aum 4-5 ani și spuneam că în 2025, poate peste 50% din intituțiile media cu voce importantă vor fi dintre acelea care nu sunt apărute atunci. Uitându-ne acum, începe să se vadă asta, fie că e vorba de o investiție mare cum e Digi, fie că e vorba de proiecte care au plecat de la zero, cum este HotNews. A plecat ca o revistă a presei făcută de 1-2 jurnaliști de Mădălin, care astăzi e un reper pentru presa din România.

Mai e loc pentru astfel de redacții independente?

Da, pentru că nimeni nu mai caută un singur titlul, nu mai există loialitatea, s-a schimbat relația dintre informație și consum. Trebuie să vină informația spre public, noi publisherii trebuie să ducem știrea, să o distribuim și să o ducem către public.

Autor: Andreea Iordache andreea.iordachepaginademedia.ro

Comentarii

  • Domnul acesta spune de Adevarul, ca acum merge asa si asa. Dar de ce nu spune de rezultatele foarte proaste obtinute de el la Adevarul in conditiile bugetelor uriase pe care le-a avut pe mana? Toti sunt mari manageri cand patronul le da milioane pe mana. Au avut acolo bani si resurse pentru o televiziune adevarata. Unde e aceea acum? S-a ales praful de banii lui Patriciu, mancati de unii ca el.
  • Baiatul asta s-a agatat numai de bugete grase, Ringier, Vantu, Burci, atunci nu facea pe grozavul când primea chenzinele, acum l-a lovit independenta si deontologia in moalele capului si transforma propriile frustrari in boli generale de presa. De unde gasiti, fratilor, asemenea specimene? Numai prieteni de paginademedia?
    Credeam ca despre presa ar trebui sa vorbeasca un CTP, un Sarbu, un om care a creat trusturi de presa sau conduce trusturi de presa, nu capitanul barcutei de hartie recorder.

Trimite un comentariu