Skip to main content

VIDEO. Alice Iacobescu, detalii despre plecarea de la Digi24. „Am ajuns într-un punct în care mă doare divergența de viziune în ce privește politica editorială”

 
VIDEO. Alice Iacobescu, detalii despre plecarea de la Digi24. „Am ajuns într-un punct în care mă doare divergența de viziune în ce privește politica editorială”

Jurnalista Alice Iacobescu, de la Digi24, a venit cu amănunte despre plecarea sa de la postul de știri, într-un interviu la PaginademediaLIVE. 

„Am ajuns într-un punct în care mă doare divergența de viziune în ce privește politica editorială”, a spus Alice Iacobescu, pentru Paginademedia.ro. 

Publicitate

„Am constata, de-a lungul ultimilor doi ani, că felul în care consider eu că am obligația să fac jurnalism nu se mai suprapune sau se suprapune din ce în ce mai puțin pe felul în care Digi24 vrea să își atragă audiența”, a mai spus jurnalista. 

Jurnalista a comentat și despre modul în care este abordat cazul Caracal și excesul de breaking news care se face pe acest subiect. 

„Cazul Caracal, dincolo de ororile pe care se presupune că le-a comis acel individ, este despre fenomenele care se întâmplă în România de peste 20 de ani și care arată că suntem într-un soi de descompunere ca societate și acolo trebuie să mergem când abordăm cazul Caracal”, a subliniat jurnalista. 

Redăm în continuare din declarațiile lui Alice Iacobescu. Interviul video integral, în continuare:

„Discuții de complezență în studiourile de știri, realmente, nu mai am energia să fac. Mi se pare că trebuie să ne întoarcem la ceea ce știm foarte bine să facem.”

Jurnalista a adăugat că presa ar trebui să se concentreze mai mult decât pe politic, pe „elemente concrete”.

Un exemplu dat de jurnalistă ar fi lipsa acută a pediatrilor cardiologi în România. „Acestea sunt lucrurile pe care este necesar să le reflectăm la televizor. Cum stăm în ce privește educația, dar să mergem pe elemente concrete. De mers la originea problemei și de tras la răspundere pe cei care sunt responsabili și care știm, și eu și tu, că au obiceiul să paseze răspunderea dând întotdeauna vina pe cei care au guvernat în urmă cu cinci ani, cu zece ani, cu cincisprezece ani. Nu mai țin răspunsurile acestea decât dacă le lași să țină. Acestea este genul de jurnalism pe care suntem obligați să îl facem. ”, a declarat jurnalista. 

„Discuții despre fente politice nu zic să nu avem, dar să le oferim o pondere mai mică. Pentru că discuția numai din perspectiva asta contează: dacă acei politicieni ne asigură nouă condiții civilizate de trai, pe măsura a ceea ce noi contribuim. Contribuim la bunăstarea acestei țări și nu o vedem.” 

Perișor Obae: Ai propus genul acesta de subiecte în redacție de-a lungul timpului?

Alice Iacobescu:

Genul acesta de subiecte uneori se regăsesc în subiectul pe care eu îl reprezint și uneori se regăsesc și în alte segmente. Eu nu spun că aceste subiecte nu există, dar ele nu reprezintă prioritatea. Acestea este marea problemă. Este o lejeritate în a crea subiecte de discuție, pentru că este mult mai complicat să te duci pe firul logic și al responsabilităților, este mult mai complicat să pui în context niște cifre. Noi am fost instruiți să facem asta, noi cu asta am trăit în ultimii 20 și ceva de ani, cât am făcut jurnalism.
(…)

Perișor Obae: Deci este o dublă problemă aici, de comoditate, cum spuneai „e mai ușor să creezi discuții” și cumva și de competență – e mai greu să le aprofundezi.

Alice Iacobescu:

Și ce îți trebuie, prin urmare? Îți trebuie oameni instruiți care își creează niște reflexe, știu când ceva nu este în regulă în vorbele cuiva, știu exact unde să caute, nu se lasă împachetați de câteva fraze întotdeauna pozitive sau laudative.

Petrișor Obae: Le-ai explicat că rațiunile pentru care trebuie să abordăm astfel de subiecte sunt acestea, evident, jurnalistice 100%? Le-ai explicat și care a fost răspunsul?

Alice Iacobescu:

Fiecare are un loc de muncă și un șef și niște colegi. Sunt situații în care șeful recunoaște competențele din jurul lui și recurge la ele sau sunt situații în care șeful se izolează în centrul unui grup mai mic, minoritar de oameni și aceia sunt cei care fac legea în compania sau biroul respectiv. Eu nu pot să bat la ușă și să-i dau lecții de jurnalism șefului meu. Șeful meu, dacă vrea să știe despre jurnalism, știe foarte bine că se poate baza pe mine.

Perișor Obae: Dar în orice redacție există această relație: te duci peste șef. Jurnaliștii sunt mai deschiși.

Alice Iacobescu:

Subiecte propunem. Uneori se fac, alteori nu se fac, dar ele trebuie să devină rutină, să devină reflex. Nu trebuie să tragi de cineva să-și facă treaba.

Petrișor Obae: A existat și acest argument: politica prinde?

Alice Iacobescu:

Nu! Și nici nu cred că politica prinde. Pentru că, de fapt, ca să vezi, deși avem divergență de viziune în ce privește politica editorială, avem un interes comun. Așa cum compania care finanțează Digi24 își dorește ca Digi24 să aibă un public comercial constant, puternic, și eu îmi doresc acest lucru, pentru că acesta este publicul pentru care eu mă simt datoare să-mi fac meseria. Deci avem interese comune. Ei vor audiență, eu vreau audiență. Și atunci unde nu se leagă filmul?

Despre politica editorială și libertatea la Digi24:

„Politica editorială înseamnă nu set de principii pe care le ai. Libertate există. Eu așa văd lucrurile: Există un șef al redacției care are o viziune sau există un șef al redacției care vine și, în siajul a ceea ce s-a întâmplat în anii dinainte, lasă redacția să facă din reflex ceea ce obișnuiește să facă și se alarmează în momentul în care vede niște sincope pe audiență și se panichează și se uită la ce se întâmplă în alte studiouri de televiziune și are nu doar tendința ci chiar o și face de a copia ce se întâmplă la alte televiziuni.

Ori Digi24 este unic în peisajul media din România. Televiziunea de știri Digi24 are un profil care o împiedică să se compare cu alte televiziuni de știri și și-a și propus altceva și poate să facă asta. Prin urmare, dacă tu începi să-i copiezi pe ceilalți nu faci decât să-ți nemulțumești propriul public, care se simte dezamăgit și în nici un caz nu vei atrage publicul celorlalte televiziuni, pentru că acel public este deja fidelizat.” 

Perișor Obae: Au fost subiecte abordate de toate posturile de știri, cum este și cazul Caracal, de exemplu, care la Digi24 a fost abordat altfel, în cea mai mare parte.

Alice Iacobescu:

O vreme poți să-l abordezi altfel, dar dacă abuzezi de subiectul Caracal epuizezi și acele alte feluri în care poți să abordezi acest subiect. Se face exces de breaking news inclusiv pe cazul Caracal.

Cazul Caracal, dincolo de ororile pe care se presupune că le-a comis acel individ, este despre fenomenele care se întâmplă în România de peste 20 de ani și care arată că suntem într-un soi de descompunere ca societate și acolo trebuie să mergem când abordăm cazul Caracal. Să ne întrebăm: oamenii aceia, polițiștii care trebuiau să intervină, ce au pățit? Cei care au rămas în locul lor, astăzi acționează altfel? Cei care i-au pus în funcții sunt în continuare acolo? Acestea sunt căile pe care ar trebui să mergi, dincolo de nenorocirea prin care trec două familii.  

Avem tendința de a păstra cazul Caracal în atenția publică începând să discutăm detalii care, realmente, nu au relevanță jurnalistică.

Petrișor Obae: În ultimele zile s-a apăsat pedala reconstituirii, cu care unele posturi au făcut audiență foarte mare.

Alice Iacobescu:

Iar Digi, nu (a făcut audiență – n.r.). Deși a mers pe aceeași cale, și-a dezamăgit publicul, în viziunea mea. Iar cifrele asta arată. De două zile, însă, văd în jurul meu oameni în redacție, care încep să pună la îndoială acest fel facil de a face jurnalism. Și mă bucură să aud coleg de redacție care spune: eu nu simt subiectul acesta. Deja, în faza asta, nu mai avem ce aduce în plus. Și pe mine mă bucură asta (…).

Sunt oameni care probabil că ne urmăresc acum și care s-au simțit dezamăgiți la un moment dat sau altul, pentru că mi-au propus lucruri care lor li se păreau știri, pentru că îi deranjau în viața de zi cu zi, dar pe care nu avea posibilitatea să le ducem până la capăt. Unele lucruri nu sunt de competența presei.

Petrișor Obae: Uneori oamenii au așteptări de la presă ca de la ultimul bastion care poate să îi ajute.

Alice Iacobescu:

Aș vrea să recurgem mai mult la propriile noastre forțe. Aș vrea să ieșim din zona de confort. Eu, prin această demisie, am ieșit din zona de confort. Și am ieșit pentru că am simțit că deja ceea ce fac nu mă mai reprezintă. Și cu riscul de a pierde un loc foarte bun de muncă, în care sunt respectată. O rutină care mie îmi este confortabilă. Un venit care pe mine mă mulțumește. Am renunțat la lucruile acestea pentru că ceea ce fac nu mai este ceea ce sunt.

Petrișor Obae: Dar publicul care îți spune: Alice, tu stăteai de vorbă cu politicieni, îi puneai la punct, aveai replică pentru cei care erau foarte obraznici la adresa ta, ca jurnalist.

Alice Iacobescu:

Sper ca acele situații în care ei au fost obraznici, iar eu am ripostat să fie inspirație pentru reporteri sau prezentatori care se regăsesc în același context. Cel mai greu pentru un jurnalist este să simtă că nu este sprijinit.

Iar eu m-am simțit sprijinită în studioul acela, deși niciodată, nimeni nu mi-a spus: ne bine ce faci sau e rău ce faci.

Sprijinul a venit din partea telespectatorilor, iar Facebook, din punctul acesta de vedere, este o binecuvântare. De cele mai multe ori, interviuri reușite au fost urmate de postările oamenilor care se uită și care, prin comentariile pe care le-au postat, mi-au dat curaj.

Petrișor Obae: Nu ți-a zis nimeni din redacție: Alice, azi ai avut o emisiune foarte bună, mi-a plăcut cum ai condus discuția sau aici ar fi trebuit să faci altfel?

Alice Iacobescu:

Niciodată. Niciodată. De aceea, reacțiile de acum mi se par deplasate și nepotrivite. Când prezinți unui șef demisia și el știe că ești important în mecanismul companiei sau al redacției, da, reacții au fost: ce s-a întâmplat? Care e problema? Stați puțin, aceste lucruri nu le descoperim acum. Această proastă înțelegere a echilibrului, proastă înțelegere a deontologiei.

Nu mă forța să întreb pe cineva din opoziție de lucruri care au legătură cu puterea. Nu te simți obligat, ca televiziune, să creezi echilibru în acest fel, pentru că una este treaba opoziției și altele sunt responsabilitățile puterii. Nu simți că ai alunecat într-o parte sau în alta doar pentru că, la un moment dat, ești obligat să pui tirurile pe unul sau pe altul.

Petrișor Obae: Nu ți s-a spus că faci un lucru bine sau mai puțin bine, dar ți s-a sugerat să faci lucrurile într-un anume fel?

Alice Iacobescu:

Petrișor, vrei să mă întrebi dacă vreo presiune politică este la originea plecării mele? Eu, personal, nu am simțit nicio presiune politică. Ceea ce mă supără pe mine nici măcar nu a mai ajuns la nivelul nuanțelor care țin de presiune politică.

Eu aș vrea să ne văd pe toți motivați, muncind în acea redacție, pentru a oferi știri de calitate, publicului de calitate pe care îl avem. Dorința asta de a câștiga în număr este nepotrivită pentru ceea ce Digi 24 este. Și ne vom trezi că alergăm după doi iepuri și nu o să prindem niciunul. Asta a fost ceea ce eu am explicat în momentul și din momentul în care eu mi-am dat demisia.

Petrișor Obae: Când ai avut schimburi de replici cu politicieni, în direct, ai avut oarecare temeri că s-ar putea ca după acea discuție, care jurnalistic a fost în regulă, să existe repercusiuni la adresa ta, într-un fel sau altul?

Alice Iacobescu:

A fost un politician, la un moment dat, un parlamentar, care m-a amenințat în direct că vorbește cu șeful meu. Îți spun drept, în momentul acela am tremurat nițel, pentru că realmente nu știu mecanismele din spatele a ceea ce fac eu. Nu le știu. Mai sus de redactor-șef de știri eu nu am ajuns niciodată și nici nu am avut nevoie.

Prin urmare, care este atitudinea mai sus, de câtă susținere mă bucur mai sus, ce relații sunt, cine pe cine sună care să reclame, realmente lucrurile acestea pe mine mă blochează.

Pentru că îmi dau seama, să fim sinceri, îmi dau seama că dacă acel individ și-a permis să mă amenințe în direct, acel individ pe ceva se baza: nu neapărat pe o prietenie pe care o are în realitate, ci pe această mentalitate românească, împământenită, că are el, găsește el mijloacele prin care să închidă gura unui jurnalist.

Petrișor Obae: Nu s-a întâmplat.

Alice Iacobescu:

Absolut nimic. De aceea, aș vrea ca lucrurile să fie cât se poate de clare. Nu mi-a spus nimeni, împunge-l pe acesta cu întrebări mai mult sau mai ușor cu întrebările. A, se fac glume, pentru că se știe că eu sunt exigentă în interviuri.

Eu sunt așa pentru că îmi imaginez cum se simte omul care muncește de dimineață până seara, contribuie la bugetul de stat, îi vede pe ăștia că fac ce fac, iar eu am puterea să pun întrebări și nu pun întrebarea care trebuie?! Îmi imaginez frustrarea telespectatorului, care mă vede că am posibilitatea să cer socoteală exact cui trebuie și nu fac asta. Realmente, pe mine asta mă motivează când pun întrebări și încerc să fiu temperată când le pun.

Se fac glume despre exigența mea, se mustăcește despre faptul că, în redacție, dacă am un subiect care nu este suficient explicat încep să pun întrebări. E o grevă la British Airways, spuneți-mi și mie, sunt anulate zboruri spre și dinspre România? Așa am ajuns, nu mai suntem atenți nici măcar la detalii din acestea. Am uitat pentru cine facem știri.

Petrișor Obae: De ce „am uitat”?

Alice Iacobescu:

Am „uitat” pentru că, într-o atmosferă semiprofesionistă, profesioniștii aleg să plece. Iar cei care decid să rămână își creează oaza lor, refugiul lor intern. Iar cei care ar putea să crească, pentru că redacția e populată de mulți colegi noi, trebuie să fie învățați să crească, să aibă modele.

Petrișor Obae: Cine să îi învețe? Uite, Alice Iacobescu pleacă.

Alice Iacobescu:

Alice Iacobescu a propus, în șapte ani de zile, de trei ori, către trei șefi diferiți, să facă training intern cu oamenii. Alice Iacobescu a avut aprobare verbală din partea fiecăruia dintre acești trei șefi. Și atât! Nu s-a mișcat nimic din acel moment. Eu sunt prezentată ca fiind ultraexigentă și foarte greu de mulțumit, dar, crede-mă, eu nu cer nimic în plus față de ceea ce ofer.

Petrișor Obae: Poate spun că Alice cere mult prea mult decât putem noi duce.

Alice Iacobescu:

Corect.

Petrișor Obae: Atunci cum facem o medie?

Alice Iacobescu:

Nu facem o medie. Încercăm puțin, așa, de la firul ierbii, să ridicăm nivelul. Iar când obosim de ridicat nivelul în felul acesta subtil, demisionăm. Este realmente o chestiune de administrare a resurselor și de viziune. Acestea sunt motivele pentru care plec de la Digi24 și le-am expus. Nu mi-aș fi permis niciodată să vin să vorbesc cu tine, în fața atâtor oameni, fără să fi expus lucrurile acestea, în ultima săptămână, șefilor mei ierarhici.

Petrișor Obae: Și nu au spus, ok, hai că poate facem din lista ta de observații?

Alice Iacobescu:

Tu vorbești acum despre o cale de mijloc?

Petrișor Obae: Da

Alice Iacobescu:

Și unde ar fi mijlocul când pretenția este să faci jurnalism, cu oameni instruiți și curaj? Unde e calea de mijloc? Să faci jurnalism cu oameni pe jumătate instruiți? Să faci cu oameni care au puțin curaj? Nu e cale de mijloc aici, ori faci, ori nu faci.

Petrișor Obae: Se pot instrui. Contează foarte mult asta, știm că am lucrat în redacții, doza de curaj pe care fiecare o are depinde și de doza de curaj pe care șefii tăi își permit să o ai. 

 

Alice Iacobescu:

Absolut! Absolut! Sunt total de acord cu tine! Știi de unde a venit doza mea de curaj în ultimii doi ani? De pe Facebook. Sunt oameni care se uită la interviuri și-mi spun: bravo, băi, am simțit că am fost acolo și ai făcut-o într-un fel civilizat, cum nu se prea mai face și s-ar putea face.

Petrișor Obae: Dacă publicul percepe această plecare ca pe o trădare. Noi ne uitam pentru că tu îți făceai meseria așa cum considerai tu și ne plăcea și nouă, ca public.

Alice Iacobescu:

Trădarea ar fi fost cu adevărat - și nu doar a publicului, ci și a mea – dacă acum m-aș fi refugiat pe un salariu de două ori mai mare într-o companie privată făcând comunicare. Ceea ce mulți dintre colegii noștri, Petrișor, au făcut-o în ultimii ani. Și nu pot să-i acuz. Foarte mulți din jurnaliștii de calitate, cu care eu am lucrat în ultimii șapte ani la Digi24, sunt acum în PR.

Petrișor Obae: Primim o întrebare de la Ovidiu Vanghele: „Este adevarat ca exista un soi de protectie pe care Digi24 i-o ofera primarului Bucurestiului, Gabriela Firea? Sau, daca este cazul, reformulez: este persoana Gabriela Firea un tabu pentru Digi24?”

Alice Iacobescu:

Nu e un tabu, după părerea mea, o văd prea des în direct la televizor. Am aflat ceva care mi-a provocat surpriză, faptul că, în cifre, Digi24 este urmărit consecvent în București, ceea ce înseamnă că avem o obligație față oamenii care locuiesc în București să reflectăm adevărul despre viața din București, care este un coșmar, și nu facem asta. (…)

Noi avem mult prea puține știri, la Digi24, despre cât de prost se trăiește în București. Mult prea puține. Iar aici este un amestec, poate fi un soi de tendință de a nu ne amesteca, dar este și o problemă de resurse. Este o lovitură cu bătaie lungă. Dacă nu ai jurnaliști instruiți, nici nu are cine să observe subiectele și să știe cum să le facă.

Articol în curs de actualizare

 

Autor: Iulia Bunea iulia.buneapaginademedia.ro

Comentarii

  • Digi24 a devenit o televiziune de ***. Pe vremuri vedeai lucruri interesante și adevărate, nu se încurca cu toate poveștile de la colțul străzi, te puteai baza pe o știre că așa este, acum... deschid mai rar acest post, nu mă mai atrage aproape nimic, a devenit ca și antena3.
  • mereu am vazut'o pe ea ca pe o profa' de istorie, unde, daca nu invatai, ti'o luai rau de tot! E ok sa fie exigenta, dar.. unde poate sa se duca acum? n'o vad nici la realitatea, nici la romaniatv, la antene nu mai zic... Sunt putin curios cu planurile ei, unde s'ar duce, daca vrea sa continue la tv
  • Cam toate redactiile din Romania sunt conduse de indivizi care nu au treabă cu jurnalismul în adevăratul sens. 90 la sută
    dintre șefii de televiziuni nu au scris o știre în viața lor, nu au filmat nu au făcut teren. Cel mult jurnaliști de week end care au prins o sinecura buna și s-au transformat peste noapte în producători executivi, redacției șefi, sau mai știu eu ce funcții mult peste iq-ul lor. De aia copiaza la sânge ce vad pe alte posturi, pt că nu au habar de altceva. Și evident că își pastreaza funcțiile prin compromisuri profesionale inacceptabile. E tragic, dar așa a ajuns presa românească aici...
  • Mai era un mare jurnalist hastsgist ,in fapt un datator cu parerea, care plecat de la digi a devenit un erou. A ajuns la b1 unde are fix audienta produsa de dansul la digi, 0,. Acum distinsa Iacobescu nu se mai regaseste intr un post tv ce are si el interese economice pt a ii putea plati si ei salariul. Ceea ce crede ea ca e obiectiv este muscatul zilnic din psd pt likeuri si inimioare. Am urmarit prestatia jalnica a dansei intr o confruntare cu un ministru dancilian. Agresivitate isterica, zero substanta. Va ajunge la radio sau la un alt post tv hastagist, ca si colegul ei mentionat mai sus ,unde va rupe audientele cu 0,.
  • Prelipceanu si gasca reusesc sa distruga un post cu credibilitate ridicata, alungand oamenii cu adevarat valorosi de acolo.

Trimite un comentariu