Lunea lui Davide. De la ultimul articol al rubricii, am lăsat să treacă Ziua României şi Ziua Votării României fără comentarii. Nu am vrut să mă transform aici din publicitar în agitator politic, în acele momente importante. Pot însă, ca simplu cetăţean, să mă revolt post factum împotriva tradiţionalului înecat la mal.
Continui acest articol ca cetăţean obişnuit, nu ca specialist în comunicare.
Nu pot să nu observ că aceiaşi oameni nemulţumiţi, în momentul când pot schimba sursa motivelor pentru care sunt nemulţumiţi,se opresc. Ne plângem, dar când trebuie să facem ceva, căutăm motive să nu facem nimic.
„Las’ că nu dau turcii.”
„La ţară merge.”
„CSF? NCSF!”
„Şi de-o fi să mor în câmp de mohor...” ocupă-te te rog ca lumea de înmormântare, că eu n-am de gând să fac nimic s-o evit.
Nu ieşim la vot, iese „ciuma roşie” care dezlănţuie jaful pe faţă, îngheţăm în pieţe, votăm să dăm jos ciuma de la primăria unora dintre noi, votăm să nu iasă ciuma preşedintele ăla fără putere, iar când e de fapt cel mai important moment să ne mobilizăm, să votăm adunătura care dă legi şi ne organizează vieţile, stăm acasă.
Aşa că iar avem unul din trei parlamentari de la „ciuma roşie”.
Luptăm tot meciul, marcăm două goluri şi ne lenevim la sfârşit. Aşa că primim două goluri în ultimele cinci minute. Tipic.
Ce motive şi-au mai găsit românii nemulţumiţi de „ciuma roşie” să nu voteze?
- „Nu am cu cine.”
- „Ăştia noi m-au dezamăgit.”
- „Toţi sunt la fel.”
- „Iese oricum cine trebuie.”
- „Îmi exprim libertatea de a nu vota.”
- „Contează cine numără, nu cine votează.”
Cum?
Deci preferi să contribuie din nou la legi „ciuma roşie” ca să ai dreptate că „oricum iese cine trebuie”? Preferi să-i vezi din nou pe hoţi la (o parte din) butoane, punând frâne peste frâne atunci când nu pot fura, pentru că „ăştia noi te-au dezamăgit”?
Pui semn de egalitate între tâlharii miliardelor plătite de tine în treizeci de ani şi ăştia veniţi acum care, măcar verbal, şi-au propus să elimine hoţia? Spui că nu ai cu cine vota, când în sfârşit au apărut şi unii care nu mai seamănă a politicieni?
Nu are niciun sens logica din spatele non-votului. Este bazată pe presupuneri, extrapolări, teorii ale conspiraţiei (sunt toţi la fel, iese cine trebuie, se fură votul). Este de o sensibilitate prost plasată spaţio-temporal (ăştia noi m-au dezamăgit).Este tendenţioasă şi iresponsabilă (nu am cu cine vota, nu mă interesează).
Şi nu, scuza cu evitarea spaţiilor populate, ca precauţie anti-virus, nu ţine. Orice sesiune de shopping, cu îngrămădit la rafturi, atins credit card sau bani, atins coş de cumpărături şi zeci de produse e MULT mai periculoasă decât stat la doi metri, dezinfectat, pus două degete pe un pix şi pe o ştampiluţă, apoi dezinfectat.
De ce mă revolt atât?
Pentru că am văzut că se poate şi altfel. Există o ţară unde numai încercarea de a mitui o autoritate publică te trimite la puşcărie. Pentru că ţi se spune de la început nici să nu te gândeşti, şi NIMENI nu încearcă să facă asta.
În aceeaşi ţară votul e obligatoriu. Cine nu votează, e amendat pentru asta. Şi nu se găseşte NIMENI să considere această obligaţie „nedemocratică”. Această ţară e la toţi parametrii posibili (fericire, prosperitate, stabilitate, respect) cu MULT peste ţara noastră.
Am stat în această ţară. Am văzut că se poate. Nu e o utopie. Ţine însă de oameni.
De oameni care trebuie să aibă respect pentru ei şi pentru ceilalţi. Nu poţi pretinde respect de la conducători şi de la sistem, dacă tu nu îl oferi nici celui de lângă tine. Până la urmă, dacă tot te plângi, e o dovadă de onoare şi respect să faci ceva în direcţia asta.
Cine nu a votat, indiferent de motive, a votat de fapt cu hoţia. Cel mai trist lucru e că mulţi dintre cei nemulţumiţi au făcut-o ştiind acest lucru. Acum ar trebui să fie 68,16% linişte.
Cine este Liviu David?
Autor al cărţii „Pauza de publicitate – Cum să gândeşti campanii pentru o lume care nu le iubeşte”
Din carte: cum să rezolvi un brief, cum să fii un copywriter bun, cum să fii un designer bun, cum să gândeşti conceptual şi strategic, cum să-ţi dezvolţi exigenţa personală, cum să speculezi contextele, cum să NU îţi scrii CV-ul pentru creaţie.
Dezbateri: este publicitatea o minciună? Ce e original şi ce e copiat? Să vindem sau să fim creativi? Branduri sau produse? Sunt corecte focus group-urile? Cum gândesc oamenii de creaţie? Cum arată relaţia dintre client şi agenţie care dă naştere la campanii valoroase? Ce înseamnă campanii valoroase?
Gafe ale oamenilor din agenţii. Gafe ale oamenilor de marketing. Cutume. Exemple de idei şi campanii.
Puteţi comanda cartea pe www.PauzaDePublicitate.ro
Comentarii