Skip to main content

Un text critic la adresa conducerii Adevărul, şters de pe site

 
Mircea Barbu şi consultantul Roger Stone - Sursa foto: Adevarul
Mircea Barbu şi consultantul Roger Stone - Sursa foto: Adevarul

Un text semnat de jurnalistul Mircea Barbu, în secţiunea de bloguri, care aduce critici conducerii Adevărul a dispărut de pe site-ul publicaţiei la niciun sfert de oră după ce a fost publicat. Imediat după aceea, jurnalistului i s-a retras dreptul de a mai publica articole pe site-ul publicaţiei.

Publicitate

Motivul dispariţiei şi textul integral, în continuare:

Mircea Barbu, şeful departamentului video de la Adevărul, a povestit săptămâna trecută, pentru Paginademedia.ro, cum a fost sunat de redactorul-şef al ziaruluI Adevărul, Dan Marinescu, şi i-a cerut să scoată două întrebări din interviul video pe care i-l luase lui Roger Stone, fostul consilier de imagine al lui Donald Trump şi consultant politic (pe larg, AICI). Motivul? „Scade nivelul interviului” şi „nu le consideră compatibile cu ziarul Adevărul”.

Luni, jurnalistul a venit la redacţie şi a scris o lungă postare, intitulată „Urât e să fii slugă”, despre toate cele întâmplate, care a fost postată în secţiunea Blogurile Adevărul. Textul a dispărut în niciun sfert de oră. „Conducerea „Adevărul” a pus presiune considerabile asupra mea, jurnalist angajat full-time, să scot anumite intrebări incomode dintr-un interviu cu Roger Stone, un controversat consultant politic american.”

Despre una dintre întrebările pe care conducerea Adevărul le voia scoase: „Cum stăteam noi în cinematograful privat al Ceauşeştilor din Primăverii şi discutam despre Trump, l-am întrebat, printre multe alte lucruri, şi despre opiniile personale ale actualului preşedinte american, Mai exact, despre celebrul incident cu „grab them by the pussy” („apucă-le de fofoloancă”; mă scuzaţi, dar nu găsesc un termen mai potrivit acum). Dacă aţi fost criogenaţi în ultimele 12 luni şi abia azi v-au dezgheţat - singura scuză pentru care nu ştiţi despre ce fofoloancă e vorba - tot incidentul îl puteţi viziona aici http://bit.ly/2udogD5). L-am întrebat pe Roger, cum era şi firesc, ce părere are despre un om care face asemenea afirmaţii despre femei şi care azi e preşedintele Americii? „Yeah, that was pretty cool, wasn't it?” („Da, a fost foarte mişto, nu?”), a venit răspunsul. Eram pur şi simplu şocat şi nu mi-a venit să cred că există oameni care mai cred că e „mişto” să ai un preşedinte cu asemenea atitudine. Până şi Trump şi-a dat seama ce prostie a spus şi şi-a cerut scuze public, iar eu aveam în faţă un om care admira una dintre cele mai jignitoare afirmaţii făcute vreodată de un preşedinte american. Însă Roger Stone a continuat şi s-a lansat într-un întreg discurs de laudatio şi disculpare la adresa lui Trump pe acest subiect, culminând cu unele dintre cele mai cinice declaraţii pe care eu le-am auzit vreodată din gura unui om în toată cariera mea de jurnalist.”

„În timpul unei pauze de filmare, unul dintre asistenţii lui Stone m-a abordat şi m-a întrebat dacă nu pot şterge la montaj secvenţa respectivă, pentru că „nu-l avantajează deloc pe Roger”. I-am explicat că nu pot face asta şi că nu aşa funcţionează jurnalismul, chiar şi într-o ţară ca România (aveam să aflu, a doua zi, că mai am încă multe de învăţat despre starea presei de la noi). Colegii cu care am filmat intreviul mi-au mărturisit că asistenţii lui Stone au pus aceeaşi presiune şi pe ei, dar aceştia le-au spus lacheilor că nu e treaba lor, să vorbească cu mine dacă au nelămuriri cu privire la aspectele editoriale”. a povestit Mircea Barbu.

Textul integral semnat de Mircea Barbu, în continuare:

„Urât e să fii slugă”


„Conducerea „Adevărul” a pus presiune considerabile asupra mea, jurnalist angajat full-time, să scot anumite intrebări incomode dintr-un interviu cu Roger Stone, un controversat consultant politic american. Haideţi să vă spun cum a decurs toată târâşenia şi de ce s-a ajuns aici:

Săptămâna trecută, redactorul-şef al ziarului, Dan Marinescu, mi-a spus că urmează să fac un interviu cu Roger Stone, „un tip foarte mişto şi interesant” (dacă nu ştiţi despre cine vorbesc, uitaţi-vă la teaser-ul documentarului făcut de Netflix despre Stone aici http://bit.ly/2nSeEx0). Iată ce s-a întâmplat de atunci şi până azi, când am scris aceste rânduri:

–Interviul a fost filmat, miercurea trecută, la Palatul Primăverii (Muzeul Ceauşescu) şi la Casa Poporului, două locuri care sunt relevante pentru cariera lui Roger Stone (i-a fost consilier lui Nixon în perioada în care acesta l-a vizitat pe Ceauşescu la Bucureşti, deci speram ca decorul să fie un bun reper pentru interviu).

–Cum stăteam noi în cinematograful privat al Ceauşeştilor din Primăverii şi discutam despre Trump, l-am întrebat, printre multe alte lucruri, şi despre opiniile personale ale actualului preşedinte american, Mai exact, despre celebrul incident cu „grab them by the pussy” („apucă-le de fofoloancă”; mă scuzaţi, dar nu găsesc un termen mai potrivit acum). Dacă aţi fost criogenaţi în ultimele 12 luni şi abia azi v-au dezgheţat - singura scuză pentru care nu ştiţi despre ce fofoloancă e vorba - tot incidentul îl puteţi viziona aici http://bit.ly/2udogD5). L-am întrebat pe Roger, cum era şi firesc, ce părere are despre un om care face asemenea afirmaţii despre femei şi care azi e preşedintele Americii? „Yeah, that was pretty cool, wasn't it?” („Da, a fost foarte mişto, nu?”), a venit răspunsul. Eram pur şi simplu şocat şi nu mi-a venit să cred că există oameni care mai cred că e „mişto” să ai un preşedinte cu asemenea atitudine. Până şi Trump şi-a dat seama ce prostie a spus şi şi-a cerut scuze public, iar eu aveam în faţă un om care admira una dintre cele mai jignitoare afirmaţii făcute vreodată de un preşedinte american. Însă Roger Stone a continuat şi s-a lansat într-un întreg discurs de laudatio şi disculpare la adresa lui Trump pe acest subiect, culminând cu unele dintre cele mai cinice declaraţii pe care eu le-am auzit vreodată din gura unui om în toată cariera mea de jurnalist.

–În timpul unei pauze de filmare, unul dintre asistenţii lui Stone m-a abordat şi m-a întrebat dacă nu pot şterge la montaj secvenţa respectivă, pentru că „nu-l avantajează deloc pe Roger”. I-am explicat că nu pot face asta şi că nu aşa funcţionează jurnalismul, chiar şi într-o ţară ca România (aveam să aflu, a doua zi, că mai am încă multe de învăţat despre starea presei de la noi). Colegii cu care am filmat intreviul mi-au mărturisit că asistenţii lui Stone au pus aceeaşi presiune şi pe ei, dar aceştia le-au spus lacheilor că nu e treaba lor, să vorbească cu mine dacă au nelămuriri cu privire la aspectele editoriale.

–Interviul s-a terminat pe 3 după-amiaza, noi am revenit în redacţie şi seara am plecat spre Vama Veche, urmând să am două zile libere, deci n-am apucat să mă uit pe înregistrări. În timp ce eram la volan, în drum spre mare, m-a sunat patronul trustului „Adevărul”, Cristi Burci, ca să mă întrebe „cum a decurs interviul”. A fost pentru prima dată de când eu lucrez la acest ziar, sau oriunde altundeva în presă, când Burci m-a contactat şi s-a interesat direct de un subiect. Recunosc că mi s-a părut destul de ciudat, dar am pus asta pe seama faptului că toată lumea din conducerea editorială părea foarte interesată de acest interviu şi de personajul Roger Stone (da, Roger Stone e un personaj!), deci nu i-am dat prea mare atenţie. Greşeala mea. Nu ar fi trebuit să răspund la telefon şi nici să intru în hora explicaţiilor de ordin editorial cu patronul ziarului.

–Odată ajuns în Vamă, am uitat complet de discuţia cu Burci, de Roger Stone şi afirmaţiile lui, mi-am pus cortul pe plajă şi m-am bucurat de seara mea liberă, ştiind că urmează un weekend de foc în care va trebui să revin la Bucureşti şi să editez aproape două ore de filmări singur.

–A doua zi dimineaţă (joi) am răspuns la câteva emailuri, m-am asigurat că secţia video a ziarului (pe care o conduc de puţin timp) lucrează şi livrează reportaje chiar dacă eu nu sunt în redacţie, iar apoi mi-am pus telefonul la încărcat în maşină şi am plecat să mănânc ceva.

–Când m-am întors la maşină, două-trei ore mai târziu, aveam mesaje şi apeluri pierdute de la Dan Marinescu, şeful meu. L-am sunat imediat şi ce a urmat a fost una dintre cele mai ireale conversaţii pe care eu le-am avut vreodată cu cineva. M-a certat că de ce sunt liber (?!?), de ce nu răspund la telefon când mă sună, totul pe un ton agresiv şi ridicat. N-am răspuns cu aceeaşi atitudine pentru că nu fac asta. Rareori ridic tonul şi mă enervez, iar cei care mă cunoaşteţi ştiţi asta despre mine. Pe scurt, conversaţia a culminat cu cererea lui Dan Marinescu de a scoate două întrebări din interviu: cea referitoare la grab them by the pussy şi una despre un moment critic din viaţa personală a lui Stone legat de un anunţ pe care el şi soţia sa de atunci l-au postat pe un site de swingeri, incident care acesta l-a recunoscut ulerior şi care, în opinia mea, era relevant pentru parcursul său profesional deoarece Stone a fost îndepărtat la scurt timp după incident din mai toate cercurile republicane de la Washington, devenind şi mai excentric ca înainte. I-am explicat lui Dan Marinescu, la telefon, că aşa ceva nu se va întâmpla şi că va trebui să-şi găsească pe altcineva să editeze materialul dacă asta vrea, pentru că eu nu fac astfel de chestii din principiu. I-am spus că sunt ferm convins că nici măcar nu s-a uitat pe filmări ca să ia o decizie in cunoştiinţă de cauză şi l-am întrebat care este motivul real pentru care trebuie să facem asta. „Că aşa am zis eu şi pentru că ne-au rugat oamenii ăia!” (echipa lui Stone), a fost singura explcaţie pe care am primit-o, după care, pe un ton la fel de tranşant, mi s-a comunicat „că, dacă nu înţeleg şi fac lucrurile cum ştiu eu, atunci să predau tot şi să încheiem lucrurile aici”. Mi-a închis telefonul în nas şi, până astăzi, nu am vorbit.

–(PARANTEZĂ) Deşi Dan Marinescu mi-a mai cerut să fac intreviuri în trecut cu fel de fel de personaje mai mult sau mai puţin relevante sau pe subiecte care nu se justificau la momentul respectiv din punct de vedere al interesului publicului, niciodată nu mi-a spus ce întrebări să pun sau să nu pun sau cum sa redactez materialul final. Acum câteva luni, când materialele care miroseau clar a comenzi au început să curgă spre secţia video (cel mai apreciat produs al ziarului în acest moment), colegii mei au refuzat clar să facă aşa ceva, iar eu am avut o discuţie cu Dan pe tema asta, în care mi-am exprimat îngrijorarea faţă de acest fenomen.

–După ce mi-a închis telefonul, eu i-am contactat pe cei de la Pagina de Media şi le-am povestit incidentul. Mi s-a părut de bun simţ să fac asta şi vă spun şi de ce: e corect pentru cititori ca un ziarist să anunţe când se pun presiuni pe el/ea să încalce regulile şi etica jurnalistică. Dacă exista o persoană în interiorul redacţiei desemnată să arbitreze situaţii etice delicate, un sindicat al jurnaliştilor sau o uniune unde să semnalez derapajul, aş fi făcut-o, dar aşa ceva nu există, deci pagina de profil a industriei e, în opinia mea, locul unde poţi trage un semnal de alarmă. Ştirea a fost publicată aici http://bit.ly/2tyFTjm. Explicaţia lui Dan Marinescu pentru cei de la Pagina de Media a fost, vezi Doamne!, că ziarul „Adevărul este un produs quality”. Adică sanchi! Faptul că l-am întrebat pe ăla de pussy (care, apropo, a fost subiectul cel mai discutat în campania electorală din SUA, inclusiv de redacţii ca CNN, New York Times, Washington Post şamd; vezi aici http://bit.ly/2uy0G3q) şi de un aspect din viaţa personală cu impact deosebit în cariera sa, acum, vezi Doamne!, ziarul îşi coboară standardele editoriale publicând o asemenea întrebare. Mă laşi?

Vorbim de un ziar care a publicat „confesiunile a 6 femei despre sexul anal” (http://bit.ly/2udN4eo) şi clipuri cu bărbaţi la sală care impresionează femeile cu mădulare erecte (http://bit.ly/2sBtJSg). Mai mult, chiar ziarul „Adevărul” a relatat, la vremea respectivă, incidentul cu grab them by the pussy (http://bit.ly/2tEq4YI). Întrebarea a fost perfect legitimă, iar răspunsul este relevant pentru ce fel de personaj e Roger Stone, aşa că cititorii ziarului au tot dreptul să ştie asta. Nu există nicio justificare de ordin editorial ca aceste două întrebări să fie scoase de la montaj (culmea e că, din ce mai uitat eu pe filmări, a doua întrebare nici nu pare să fi fost înregistrată pe cameră). Toată această tevatură e doar o gafă uriaşă din partea lui Stone, care acum o vrea ştearsă pentru că îi şifonează imaginea şi îi arată cinismul şi misoginismul, iar Dan Marinescu, din motive ce nu au legătură cu jurnalismul, se execută obedient. Dacă nici ăsta nu e caz clar de standard dublu, atunci nu mai ştiu ce e. Dane, apropo! Oricând, vrei tu putem să avem o discuţie despre materiaele mele din Siria, Irak, Gaza, Ucraina, zecile sau chiar sutele de live-uri de la proteste şi evenimente speciale vs. pornografia mascată în jurnalism pe care o promovezi pe site-ul ziarului tău „quality”. Oricând. Urât e să fii slugă!

Cam asta e, dragi cititori. Inutil să vă spun că după această postare sunt şanse mari ca eu să mă despart aici de redacţia „Adevărul”, un ziar la care cred că mi-am făcut mereu treaba în interesul cititorilor, aşa cum m-am priceput eu, nu pentru că vreau, ci pentru că un individ cu putere de decizie înţelege să facă presă servind interesele patronului în detrimentul cititorilor, prin campanii de PR mascate în articole de presă, prin cenzură, cu urlete şi ameninţări. Pentru că da, sunt interese mari la mijloc cu acest Roger Stone şi echipa sa. Veţi înţelege în următoarele luni care a fost, de fapt, miza vizitei sale la Bucureşti şi ce partid beneficiază de pe urma acestei vizite.

Nu ştiu unde o să merg şi ce-o să fac în continuare, dacă voi fi concediat (acest dacă e mai mult teoretic, vă daţi seama). Dar ştiu că în eventualitatea în care mă vor da afară, eu plec din redacţia asta, unde încă mai lucrează oameni integri şi profesionişti, cu demnitatea intactă şi conştiinţa liberă. #presacapturata”

FOTO. Textul postat pe site-ul Adevarul:

Autor: Iulia Bunea iulia.buneapaginademedia.ro
viewscnt

Comentarii

  • Dan Marinescu e ca nuca-n perete in functia de redactor sef. Omul n-are nicio calitate in afara de cea de fin al lui nasu' - vedeta in filmulete de traficat copii.
  • hahaha
    Deotologeala la fosta Scanteie e admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire

Trimite un comentariu

sus