Skip to main content

GUEST WRITERS. Cosmin Silistraru, despre Delirul partizan al jurnaliștilor

 

Cosmin Silistraru
"Visele jurnalistului venit din provincie în marele oraș ca să schimbe lumea (deși nu mă gîndeam explicit la asta) se sparg în mii de cioburi, care mai de care mai mici și mai neregulate", scrie producătorul TV Cosmin Silistraru în al doilea articol pe care l-a scris ca invitat al rubricii Paginademedia Guest Writers. Despre "Delirul partizan al jurnaliștilor."

Publicitate

De unde această dezamăgire?

"Atacurile între jurnaliști-politicieni-jurnaliști nu par să se oprească. Într-o țară în care mijloacele de informare „deschis partizane” au o influență din ce în ce mai mare asupra opiniei publice, devenind o „industrie a ultrajului care a transformat în caduce vechile reguli ale dezbaterii publice."

Cosmin Silistraru vorbește, ați ghicit, despre ...America și despre conflictele dintre jurnaliștii de pe ocean: "Una dintre vedetele MSNBC: „Dacă vă uitați la Limbaugh (jurnalist de radio, are apariții și pe Fox News; conservator) fără sunet, seamănă cu Adolf Hitler.”

Aflăm de la Cosmin Silistraru și despre salariul lui Rush Limbaugh, cel asemănat cu Hitler de un coleg de breaslă și unul dintre cei mai bine plătiți jurnaliști din SUA: ordinul este de sute de milioane de dolari. Câte? Citiți în articol.

Articolul scris de Cosmin Silistraru pentru Paginademedia.ro:

Delirul partizan al jurnaliștilor

Într-o pagină întreagă sub titlul „Delirul partisan din media americană” din „Le Monde Diplomatique” (aprilie), profesorul american de sociologie Rodney Benson amintește un episod din februarie:

„William (Bill) O’Reilly, unul dintre prezentatorii-vedetă ai canalului ultraconservator Fox News îl primea pe președintele Barack Obama. Ocazie cu care a reamintit o acuzație dragă publicului său, potrivit căreia Casa Albă ar fi mințit în legătură cu asaltul sîngeros din septembrie 2012 împotriva ambasadei americane din Benghazi, Libia: „Detractorii dumneavoastră susțin că ați ascuns faptul că era vorba despre un atac terorist pentru că erați în campanie electorală. Asta gîndesc ei.”

La care președintele a răspuns „Și o gîndesc pentru că oameni ca dumneavoastră le-o spun.””

De partea cealaltă, un exemplu ce mie, personal, mi se pare mai relevant pentru „delirul” din titlu. Una dintre vedetele MSNBC: „Dacă vă uitați la Limbaugh (jurnalist de radio, are apariții și pe Fox News; conservator) fără sunet, seamănă cu Adolf Hitler.”

Referirile la nazism nu se opresc aici, așa cum nici atacurile între jurnaliști-politicieni-jurnaliști nu par să se oprească. Într-o țară în care mijloacele de informare „deschis partizane” au o influență din ce în ce mai mare asupra opiniei publice, devenind o „industrie a ultrajului care a transformat în caduce vechile reguli ale dezbaterii publice”, mai notează sociologul american în articolul său.

Citind rîndurile acestea, visele jurnalistului venit din provincie în marele oraș ca să schimbe lumea (deși nu mă gîndeam explicit la asta) se sparg în mii de cioburi, care mai de care mai mici și mai neregulate, făcînd practic imposibilă ideea originară.

De la apariția Pro TV încoace, oamenii de televiziune s-au raportat la America. Sigur, „teleaștii” au rămas agățați în altceva, dar asta e o altă poveste, chiar dacă numărul lor nu e de neglijat. Dar, revenind, sclipirea, viteza de reacție, show-ul, seriozitatea – toate acestea au fost, mult timp, trucurile care garantau succesul. Și, desigur, în spatele lui bănuiam, cu toții, independența editorială a marilor jurnaliști americani.

Ei bine, iată că America schimbă macazul. CNN, canalul cel mai puțin angajat politici, pierde audiență. Poate și pentru că a ales să își ocupe programul cu mai multă informație pură decît dezbateri, explică R. Benson.

Dacă ar fi să aducem scenariul de mai sus la noi în țară, lucru imposibil deocamdată - și o să vă spun la final de ce – ar însemna că 50% din discursul prezidențial al ultimilor aproape 10 ani n-ar mai fi avut substanță. Pentru că mogulii și canalele lor ar fi fost deschis partizane. Și pentru ce să-l acuzi pe un partizan? Pentru că e sincer?

De partea cealaltă, televiziunile n-ar fi avut prea mult de schimbat din punct de vedere editorial. Cu o singură precizare, desigur esențială: asumarea publică a unei alegeri politice. Televiziunea publică devenind, astfel, reperezentantul echilibrului.

Veți spune că așa ceva nu e posibil în România. Păi.... asta am spus și eu. Doar că motivele nu sînt cele de mai sus.

Iată: Rush Limbaugh, cel asemănat cu Hitler de un coleg de breaslă, este unul dintre cei mai bine plătiți jurnaliști din SUA. În 2008 a semnat un contract pe 8 ani – lucru rar dacă nu aproape inexistent în România, unde s-a ajuns la contracte aberante pe 6 sau 3 luni.

Dar nici durata înțelegerii nu e cea care face imposibil scenariul în țara noastră, ci cifrele care urmează: luați un 4 și puneți după el 8 zerouri. 400.000.000 (4 sute de milioane) de dolari! Este contractul jurnalistului pe 8 ani. 50 de milioane de dolari pe an!

Suma am aflat-o de pe internet, doar vorbim despre țara în care asumarea se face public.

Carte de vizită Cosmin Silistraru:

1992 – 1996: Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării

1996 – 2012: Antena 1, Antena 3, GSP TV, News FM (reporter, editor, producător executiv, producător general Știri, producător general GSP TV, producător general News FM, producător general “În Premieră”)

- În prezent producător la Realitatea TV, “Jocuri de putere”.

- Are blogul personal silistraru.wordpress.com

Premii: mai multe premii APTR cu echipa “Observatorului”, APTR pentru “Eclipsa de soare din 1999”, “Erasmus Euromedia Award” 2007, premiul APTR pentru talk-show 2013.

Citește și:

Autor: Petrişor Obae petrisor.obaepaginademedia.ro

Trimite un comentariu