Skip to main content

Ce vrea CNA să schimbe în regulile de pe TV. Radu Herjeu: „nu se poate face o legislație perfectă, dar măcar să închidem câteva din portițe”

 
Ce vrea CNA să schimbe în regulile de pe TV. Radu Herjeu: „nu se poate face o legislație perfectă, dar măcar să închidem câteva din portițe”

Noi reguli în pregătire pentru programele TV. CNA se pregătește de modificarea codului de reglementare în audiovizual, practic legislația secundară pe baza căreia forul audiovizual analizează programele TV.

Publicitate

Ce se schimbă? Care sunt zonele urmărite de CNA? De ce a fost nevoie de aceste propuneri?

Pe scurt, câteva propuneri, trecute în revistă pentru Paginademedia.ro de Radu Herjeu, membru CNA:

  • Nu ai voie să pui o persoană în situații degradante chiar dacă și-a dat acordul. Cu alte cuvinte, nu-ți bați joc de nimeni, nici sub contract.
  • Orice referire peiorativă la adresa persoanelor în vârstă sau cu dizabilități precum și punerea acestora în situații ridicole ori umilitoare sunt interzise în cadrul programelor audiovizuale chair dacă există acordul acestora. Ca să întărim clar: de bătrâni nu-ți bați joc.
  • Făcăturile vor fi marcate de la cap la coadă. Emisiunile pe bază de scenariu trebuie să anunțe pe tot parcursul că sunt ficțiuni nu ca acum, la început și la sfârșit. Altfel, mulți oameni cred că sunt reale.
  • Reconsituiri de sinucideri sau omucideri, trimise după ora 23.00.
  • Realizatorii, obligați să ceară punct de vedere persoanelor cărora li se aduc acuzații. În aceeași emisiune. Audiatur el altera pars înseamnă să audiezi și partea cealaltă în timpul emisiunii, nu după, nu mâine, nu peste cinci zile. Și asta este valabil în cazul în care acuzațiile sunt aduse de către moderator sau de postul de televiziune.

Modificările codului audiovizual pot fi consultate pe site-ul instituției, AICI și AICI

 Radu Herjeu, membru CNA, a explicat în detaliu pentru Paginademedia.ro.

„De când am intrat în CNA am constatat tot felul de portițe prin care televiziunile reușeau să se strecoare. Formulări vagi, incomplete, interpretări care puteau duce la discuții interminabile în consiliu. Și atunci am spus, nu se poate face o legislație perfectă, dar măcar să închidem câteva din aceste portițe”, a spus Radu Herjeu, despre modificările propuse de el și ceilalți membri pentru codul audiovizual, legislația secundară pe baza căreia analizează programele.

Radu Herjeu a detaliat pentru Paginademedia.ro principalele modificări propuse de membrii CNA pentru codul audiovizual. Acestea au fost postate spre dezbatere pe site-ul instituției. 

Protecția minorilor - au fost cazuri când la ora 15.00 dansau domnișoare la bară

„La protecția minorului era folosit un singur termen atunci când se descriau emisiunile „interzise” până la ora 22.00 și acela era obscen. Ori obscen este un cuvânt destul de dur și pe care oamenii au tendința de a-l interpreta strict. Am avut cazuri, de exemplu, cu domnișoare îmbrăcate foarte sumar care la ora 15.00 care dansau la bară. Nu e obscen. Nu aș categorisi un asemenea moment ca fiind obscen. Și atunci s-a scăpat pe chestiunea asta. Nu este obscen, dar este trivial și nu are ce căuta la ora respectivă acolo.

Poate mulți s-au așteptat la niște reforme extraordinar, dar nu ai cum. Eu cred că vor schimba destul de multe lucruri, chiar dacă nu sunt revoluționare. Acum în noul cod vor fi introduți termenii„vulgar” și „trivial”, astfel încât să acoperim toată plaja să nu mai fie discuții de genul: stai că asta nu e chiar obscen.”

Apoi am mers la schimbările privind prezentarea minorilor. Aici sunt câteva schimbări destul de importante. S-a eliminat cam peste tot limita de vârstă. Exista până acum o limită intermediară „minorii până în 14 ani” nu au voie să fie prezentați în anumite condiții. Acum sunt pur și simplu minorii. Ei nu au voie să-și dea cu părerea despre probleme intime de familie. Nu au voie să și dea cu părerea despre situații dramatice din jurul lor. S-a considerat că nu au maturitatea necesară pentru a-și expune o opinie care să poată să influențeze. În momentul în care prezinți opinia unui om, implicit îi dai greutate. Ca să nu influențeze mai ales minorii, să le dea impresia că își pot da cu părerea despre absolut orice și că pot comenta și analiza ceea ce se întâmplă în jurul lor. Sigur, ei o pot face, dar nu ca lideri de opinie, personaj în care îi transformă televiziunea.

S-au avut în vedere și emisiunile tabloid în cazul acestor propuneri? „Sigur că da. De fapt, de acolo s-a plecat și la un articol care eu cred că ar mai putea fi discutat: interzicerea minorilor în campaniile sociale. S-a plecat de la faptul că emisiunile tabloid aduceau minori în studio și îi foloseau pe post de ursul la circ pentru a trezi simpatia oamenilor. Numai că interzicerea lor în toate campaniile sociale presupune interzicerea lor și în acele spoturi pentru fundații umanitare. Ori nu știu dacă e în regulă, dacă nu facem mai mult rău. Poate va trebui pe undeva disociată prezența lor în emisiuni de anumit tip și în campanii sociale de bună credință făcute de fundații serioase, solide. Asta va mai fi de discutat.

Nu-ți bați joc de nimeni, nici sub contract: „nu ai voie să pui o persoană în situații degradante chiar dacă și-a dat acordul”

„Vestitele acorduri prin care televiziunile se spălau pe mâini spunând: domne, omul și-a dat acordul, putem face ce vrem cu el. Da, poți să faci ce vrei cu el, dar nu poți să dai la televizor orice. Dacă ne aducem aminte cazul acela cu Ioana Tufaru, în care a pus-o să-și scoată ceara din urechi și au veni după aceea cu acordul. Da, femeia și-o fi dat acordul să-ți bați tu joc de ea, dar nu ai voie să arăți la televizor.

Pentru că telespectatorul nu știe dacă ai acord sau nu, iar un minor nu percepe decât faptul că ți-ai bătut joc de un om și că asta e legitim pentru că s-a dat la televizor.

S-a introdus acest lucru: nu ai voie să pui o persoană în situații degradante chiar dacă și-a dat acordul. S-a mai introdus ca acordul să fie semnat înainte de difuzarea emisiunii și să se scrie data și ora la care a fost încheiat. Pentru a evita discuțiile care au fost anul trecut în cazul fetei violate în care acordul nu se știe exact dacă nu cumva a fost luat în timpul emisiunii, într-o pauză sau chiar după.

Apropo de acord, orice referire peiorativă la adresa persoanelor în vârstă sau cu dizabilități precum și punerea acestora în situații ridicole ori umilitoare sunt interzise în cadrul programelor audiovizuale chair dacă există acordul acestora. Ca să întărim clar: de bătrâni nu-ți bați joc.

Aici va fi cu Lis. Eu îl înțeleg, omul e plecat. Asta este, are o vârstă. Dar nu-i normal să-l pui să se îmbrace în Fiona și Cu Shrek. Nu-i normal. Chiar dacă el își dă acordul, nu e normal. Pentru că transmiți un mesaj absolu oribil celor de acasă. Și mai ales minorilor care or să înțețeleagă că e absolut firesc să faci chestia asta cu oamenii în vârstă. Ei nu știu, pe ei nu-i interesează dacă și-a dat sau nu acordul. Legitimează un anumit gen de comportament pe care din păcate nu-i contrapune nimic școala. Pentru că nu avem ore de educație civică.”

Știrile despre acte de violență în școli

„La știrile sau relatările referitoare la acte de violență din unitățile de învățământ s-au adăugat „sau de natură sexuală”. Din păcate au apărut acte de natură sexuală în școli. Atunci știrile trebuie să conțină și punctul de vedere al directorului pentru că așa mi se pare normal.

Art 11 spunea: este interzisă orice referire peiorativă sau discriminatorie la originea etnică, naționalitate, rasă ori religia minorului precum și la un eventual handicap al acestuia. Am introdus și „defăimătoare”, pentru că, din punctul meu de vedere, acest cuvânt acoperă o plajă mult mai amplă de atitudini decât peiorativ sau discriminatoriu.

Am introdus acest termen tocmai pentru că se referă la o afirmație negativă despre un om sau despre un grup numai că omul face parte din grupul respectiv sau grupul respectiv are anumite elemente comune.”

Făcăturile, marcate de la cap la coadă. Emisiunile pe bază de scenariu trebuie să anunțe pe tot parcursul că sunt ficțiuni

„O altă schimbare de nuanță, dar eu cred că va schimba percepția telespectatorilor: este obligativitatea celor care fac reality show-uri de a scrie tot timpul emisiunii pe ecran că este vorba despre o ficțiune.

Mulți oameni cred că sunt reale, deși eu îmi aduc aminte când a început Ernest la Prima TV și mă întrebam cum poate cineva să creadă că această emisiune nu este făcătură. Și totuși, și astăzi sunt oameni care sunt convinși că emisiunilea acelea sunt pe bune, iar ei sunt oameni reali. Noi ne-am confruntat cu foarte multe sesizări pentru că oamenii, neînțelegând că acela este un scenariu spuneau „cum e posibil să arăți o mamă care își zguduie copilul”. E posibil pentru că o face și într-un film sau un serial, iar acolo nu te deranjează foarte tare pentru că știi că e ficțiune.

Vor trebui să scrie ficțiune pe tot parcursul emisiunii. Până acum erau 10 secunde la începutul și la sfârșitul emisiunii. Chestiunea aceasta e valabilă la reality-show-uri, dar au fost cazuri când chiar la emisiunile-tabloid s-au întâmplat astfel de făcături.

Făcăturile de la emisiunile tabloid? Herjeu: „Acolo e greu. Dacă nu-și declară emisiunea e foarte greu să intervin să demonstrez că a fost un scenariu. Pot să presupun că Guță nu s-a ridicat să dea în amantă-sa pentru că i-au venit lui piticii pe creier. E foarte greu de demonstrat. Și oricum scenariul nu e ca aici ca un script. Problema e ca măcar la cele la care tu recunoști că e program de ficțiune.”

Reconsituiri de sinucideri sau omucideri, trimise după ora 23.00

„S-a mărit de exemplu limita de la 22.00, la 23.00 pentru programele care conțin descrieri ori reconstituiri ori reconstituri ale unori sinucideri, omucideri, mutilări sau automutilări, practice criminale sau oculte sau acte de violență domestică ori a violului. S-au introdus și actele de violență domestic și viol tot pentru că ne-am confruntat cu astfel de cazuri.

Și le-am împins spre 23.00 tocmai pentru a împiedica apariția acestor cazuri la emisiunile tabloid, care furau startul, începeau mai devreme, de la 22.00 și până la 23.00 unde puteau să dea lucruri vulgare sau obscene, dădeau chestii din astea.

Programele, mai clar delimitate

„Foarte important pentru protecția minorului și unde au fost câteva schimbări. La primul aliniat spune așa: nu pot fi difuzate între 6.00 și 23.00 producții care prezintă: violență fizică, psihică sau de limbaj în mod repetat.

Și venea radiodifuzorul și spunea: păi, ce, i-a dat doar un pumn, nu i-a dat cinci pumni. Deci dacă-i dădeai un pumn și-i aruncai creierii pe pereți, nu era nicio problemă, pentru că i-ai dat un singur pumn. Și atunci am introdus: „violență fizică, psihică sau de limbaj în mod repetat sau cu un grad mare de intensitate sau gravitate”.

La articolul ce interzice, între 6.00 și 23.00 „scene de sex, limbaj sau comportament obscen”, acum este „limbaj sau comportament trivial, vulgar sau obscen”. Aici, din punctul meu de vedere, am închis o foarte mare ușă, pentru că nu era o „ușiță”.

Realizatorii, obligați să ceară punct de vedere persoanelor cărora li se aduc acuzații

„La cum arată astăzi televiziunea, o consider poate cea mai importantă schimbare, și anume: obligativitatea moderatorului sau realizatorului unei emisiuni de a-l conta pe cel despre care se vorbește în emisiunea lui.

Până acum, legislația spunea: cel despre care se vorbește poate interveni. Asta nu înseamnă nimic. Adică, dacă sună, să nu-l oprești. Nu! Atâta timp cât tu abordezi un subiect, tu decizi să vorbești despre persoana respectivă, intră în obligația ta să-l contactezi și să-i ceri opinia. Nu mai rămâne la latitudinea lui. Poate omul nu se uită la televizor, nu este în țară, în momentul acela.

Tu, ca moderatori, îți asumi responsabilitatea pentru ce se întâmplă la tine în emisiune chiar dacă acuzațiile sunt făcute de invitați. Iar dacă tu decizi să continui discuția în direcția aceea chiar dacă omul nu e în studio, producătorul trebuie să încerce să-l contacteze în timpul emisiunii. De foarte multe ori, ei tocau mărunt același om timp de trei emisiuni. Bun, la prima emisiuni nu ai dat de el, dar nici până la a doua? Nici la a treia?

Din păcate, la noi cu politizarea televiziunilor sunt foarte dese practicile acestea.”

Audiatur el altera pars = „audiezi și cealaltă parte în emisiune. Nu după aceea! Nu peste cinci zile!”

„Am întărit asta, pentru cei ce nu știu ce înseamnă audiatur el altera pars. Oamenii aveau senzația că e un fel de drept la replică. Nu. Audiatur el altera pars înseamnă să audiezi și partea cealaltă în timpul emisiunii, nu după, nu mâine, nu peste cinci zile. Și asta este valabil în cazul în care acuzațiile sunt aduse de către moderator sau de postul de televiziune. Atunci ești obligat!”

Iarăși un articol care este introdus nou și vizează materialele înregistrate care nu erau acoperite de nimic. Până acum problema era doar în live sau emisiune ca moderatorul sau invitații să nu aducă acuzații. În schimb, dădeau material, iar acesta nu era acoperit. Atunci am introdus și aces aspect. Când într-un material vorbești despre un om, trebuie să ai opinia lui pentru că iarăși nu te mai poți folosi de scuza că e live. Nu cred că ar trebui să fie un cod pentru așa ceva.

Este inadmisibil să dai o știre de genul: „DNA a ajuns la univeriateta nu știu care și se pare că prorectorul a fost luat la declarații”, ca după o săptămână să vii să spui că nu era de fapt prorectorul ăla. Pe cine mai interesează atunci? Răul e deja făcut.

Sau îmi aduc aminte că a fost un material despre un adjunct al poliției, în care se spunea că e acuzat de posesie de droguiri. S-a făcut materialul fără opinia omului care să spună: nu m-a acuzat nimeni, vezi că e celălalt adjunct al poliției. E inadmisibil. Una e un caz live, un accident, știu ce înseamnă, și alta un material înregistrat.

Cei care fac acuzații trebuie să prezinte probele

„Moderatorii programelor au obligația să solicite ferm interlocutorilor să probeze afirmațiile acuzatoare sau să indice cel puțin probele care le susțin. Aveam situații cu invitatul care avea alături, pe masă un teanc de hârtii, iar moderatorul își făcea traba și spunea: probe aveți? Iar interlocutorul răspundea: da, uite-le aici.

Acum am făcut mai clar: „să solicite ferm interlocutorilor să probeze afirmațiile acuzatoare pentru a permite publicului să evalueze cât sunt de justificate”.

Comportamentul rasist, nepermis în programele audiovizuale

Art 47 care până acum spunea așa: este interzisă difuzarea în programele audiovizuale a oricăror forme de manifestări antisemite sau xenofobe. Dar rasiste ce au?

Era o problemă dacă ziceai de evrei sau de străini, dar dacă ziceai de negri, nu e nicio problemă. Deci am introdus și „rasism”. Și am introdus aceste două articole: „Sunt interzise în programele audiovizual afirmații defăimătoare generalizatoare la adresa unui grup definit de gen, vârstă, etnie, rasă, naționalitate, credințe religioase, orientale sexuală”, dar nu și politic. Nu are nicio legătură.

De ce? Pentru că de foarte multe ori se pleca de la un caz particular: un individ, un rom, prins la furat. Iar apoi în emisiune se spunea „așa sunt romii, așa fac romii”.

Nu e normal, nu e firesc, nu are nicio legătură, nu toți romii sunt hoți sau slab educați. În SUA, nu se glumește cu treburile astea și ar fi bine să nu se glumească nici la noi.

Trăim într-o vreme în care povestea asta cu refugiații va ajunge și la noi mai devreme sau mai târziu. Povestea asta se va acutiza în Europa.

Subiectul ăsta al diferenței de rasă, de etnie, de religie va deveni extrem de sensibil. Dacă televiziunea nu-și asumă o oarecare responsabilitate în a gestiona tensiunile de genul acesta și nu în a le alimenta, mă tem că va fi unul dintre vinovații pentru care lucrurile s-ar putea să iasă foarte rău în societate și în Europa.

Oamenii învață de la moderatorii de televiziune. În momentul în care auzi de la un moderator de televiziune că toți ungurii sunt cum sunt și că ungurii ne urăsc și că musulmanii sunt vai de capul lor și machidonii sunt toți niște ticăloși, omul ăla chiar dacă n-a întâlnit în viața lui un ungur, un musulman sau un machidon, când îl va cunoaște, din start va avea o opinie despre el, ceea ce nu e în regulă.

Citarea surselor

„Povestea cu interviul lui Cioloș luat de la Digi24 și dat pe Antenă și cu cinci minuțele din alea 20 cu sigla, s-a reglementat aici. Trebuie să spui de la început și până la sfârșit de ce e preluat și de unde e preluat. Iată o altă chestie pe care nu m-am gândit vreodată că trebuie să o băgăm într-un cod.

Până la evenimentul acela eu nu m-am gândit că cineva ar putea face așa ceva. Dar iată că se face așa ceva.”

Reclamele sunt și ele „programe audiovizuale”

„Avem modificări și la publicitate. Și aceasta este considerată un program audiovizual și ar trebui să respecte toate articolele, dar de multe ori ei încearcă să se eschiveze și să spună că nu e producția televiziunii. Reprezentanții televiziunilor spun: Nu poţi să mă ţii pe mine responsabil de faptul că un spot dat de cineva încalcă legislaţia. Nu l-am facut eu şi atunci de ce să mă taxezi pe mine? Şi atunci am introdus totuşi specific, anumite lucruri pe care publicitatea nu are voie să le facă, astfel încât radiodifiuzorul când primeşte aşa ceva să poată să spună “sorry”, nu pot să difuzez, mă amendează pe mine CNA-ul în condiţiile astea.

Fără copii în reclamele la mâncare

Aici, cel mai controversat punct, deşi, din punctul meu de vedere nu este esenţial, asta cu interzicerea minorilor în publicitatea la mâncare. E un articol cu care eu nu am fost de acord, dar asta nu contează, eu sunt în general un om de echipă şi apreciez democraţia.”

S-a votat, s-a trecut, s-ar putea ca în discuţiile ulterioare, în urma dezbaterii publice, să se schimbe puţin articolul asta. Eu cred că se va schimba puţin.

Eu aşa cred, mie mi s-a părut excesiv, sincer, pentru că, da, până la 14 ani şi eu aş fi fost de acord pentru că e pe undeva exploatarea imaginii unui copil pentru a induce într-un alt copil ideea că e normal să îi ceri lu mamii bomboane că a văzut la televizor.

Acum, să introduci totuşi interdicţia unui adolescent de 17 ani, 11 luni şi 29 de zile să joace într-o reclamă mi se pare uşor excesiv, la vârsta aia nici părintele nu mai poate să îi interzică să mai mănânce la fast-food, cu atât mai puţin să îi interzic eu să joace într-o reclamă. 

De ce se vizează doar reclamele la mâncare? Cele mai multe reclame sunt la alimente nesănătoase, la fast-food, la băuturi carbogazoase, deci la lucruri ori cu conţinut mare de grăsimi, ori dezechilibrate energetic, ori cu conţinut mare de zahăr, deci care fac rău. Să pui un copil să facă reclamă la un lucru care în mod normal îi face rău e uşor anormal. E uşor caraghios. De asta, la mâncare şi nu la alte produse.

Recomandări noi, în pauzele publicitare: „Hrănirea exclusiv la sân a copilului în primele 6 luni este esenţială pentru o viaţă sănătoasă.”

„O altă modificare: cartoane noi cu „Hrănirea exclusivă la sân a copilului în primele şase luni este esenţială pentru o viaţă sănătoasă” şi „Pentru sănătatea emoţională a copilului dumneazoastră petreceţi cât mai mult timp cu el” vor fi pe post după fiecare spot publicitar în care sunt alimente care ar putea dăuna nou-născuţilor. Noi am considerat că e un mesaj poziti, ca şi celelalte. Încercăm încet încet să normalizăm lucrurile astea.

Propunerile, 30 de zile în dezbatere publică

„Textul cu modificările este pe site şi oricine poate trimite opinii, amendamente care se vor discuta. Eu aş vrea sincer de la telespectatori, aş vrea să îi văd cum gândesc şi ce aşteptări au de la noi şi de la radiodifuzor.”

Autor: Iulia Bunea iulia.buneapaginademedia.ro

Comentarii

  • NU MAI VISATI !!! O regula simpla, sa scrii naibii "RELUARE" cand o emisiune se reia! Si NU se respecta si NU se dau amenzi serioase! Vreti Legi respectate? Dati 50.000 de euro amenda pentru orice infractiune! Si se va respecta, GARANTAT!
  • Ma bucur ca televiziunile sunt obligate sa puna "ACEST PROGRAM ESTE O FICTIUNE", desi Te vreau langa mine cred ca o sa ignore legea.
  • Eu sunt de acord cu ce propune Radu Herjeu s-a ajuns prea departe ce fac televiziunile acum numai scandaluri si mizerii as scoate emisiunile tabloid.

Trimite un comentariu