VIDEO. „A furat, dar a şi făcut”. Jurnalistul Rareş Năstase, de la „România, te iubesc!”, critică resemnarea cu care o parte a societăţii priveşte corupţia prin această formulă şi spune că democraţia nu se opreşte la vot. Cei care aleg un om într-o funcţie publică trebuie să urmărească şi ce face acesta cu puterea pe care i-au încredinţat-o.
Invitat în podcastul „OBAE ca un duş rece”, realizat de Petrişor Obae, jurnalistul de investigaţii de la Pro TV a vorbit despre responsabilitatea alegătorilor, corupţie şi presiunea pe care opinia publică ar trebui să o exercite asupra celor aleşi.
„Nu e suficient să spui că există democraţie pentru că ai ales pe cineva, ai libertatea să alegi, ai votat sau ai ridicat mâna şi aşa mai departe”, spune Rareş Năstase.
Ce lipseşte, în opinia sa? Implicarea oamenilor şi refuzul de a considera corupţia ceva firesc.
„A furat, dar a şi făcut”. De ce nu e normală resemnarea?
Problema nu se rezumă la cel care fură, spune jurnalistul, ci şi la sistemul care îi permite să continue fără să suporte consecinţe. Iar resemnarea societăţii contribuie la perpetuarea acestui mecanism.
„Problema cea mai mare, dacă mă întrebaţi pe mine, este că există un sistem şi un context în care el fură sau în care repetă furtul ori nu păţeşte nimic dacă fură. Şi toată această zonă de resemnare îmi displace teribil”, explică Rareş Năstase.
El dă ca exemplu reacţiile pe care le aude atunci când vine vorba despre corupţie: „A, păi şi cum vă aşteptaţi, dacă a ajuns la borcanul cu miere, să nu bage degetul?” sau „Dacă a furat, e normal. Dacă a ajuns pe funcţia aia, a furat şi el. A furat, dar a şi făcut”.
„Şi corupţia a triumfat şi s-a dezvoltat, a crescut acolo unde s-a instalat zona asta de resemnare”, spune jurnalistul.
Ce înseamnă democraţia după vot
Pentru Rareş Năstase, responsabilitatea alegătorilor nu se încheie odată cu alegerea unui primar, parlamentar sau a unui alt reprezentant public. Oamenii trebuie să urmărească deciziile acestuia şi să ceară explicaţii.
„Democraţia înseamnă şi să ai libertatea şi, cumva, datoria să vezi ce face cu puterea cel căruia i-ai dat-o. I-ai dat o funcţie, tu l-ai ales acolo, tu l-ai pus în funcţie. Trebuie să existe presiunea opiniei publice”, afirmă jurnalistul.
Şi argumentează cu exemplele unor societăţi din străinătate în care cetăţenii pun presiune pe reprezentanţii lor şi avertizează asupra efectelor pasivităţii.
„Contează foarte mult asta, pentru că, dacă la un moment dat ne uităm în altă parte şi există resemnare - «Da, dom'le, a urcat în funcţie, trebuie să şi fure» -, aşa nu ne facem bine”, mai spune Rareş Năstase.
Rareş Năstase: „Aleşii noştri sunt oglinda societăţii”
Cum rămâne cu relaţia politicienilor cu presa? Întrebat dacă aleşii sunt o „altfel de specie” în raport cu jurnaliştii, Rareş Năstase spune că nu poate generaliza, dar consideră că felul în care se comportă politicienii reflectă şi societatea care i-a trimis în funcţii.
„Trebuie să înţelegem că aleşii noştri sunt oglinda societăţii. Cel care ajunge acolo, în fotoliu, că-i primar, că-i prefect, că-i reprezentantul oamenilor de acolo, parlamentar la centru, pe cine trimiţi acolo? Vrem, nu vrem, e oglinda societăţii”, spune el.
Jurnalistul atrage atenţia şi asupra celor care nu merg la vot:
„Dacă avem nişte politicieni mai răi, ei sunt puşi acolo de societatea românească, de noi. Ei sunt puşi inclusiv de cel care nu merge la vot. Să fim serioşi! Nu ai participat la vot, implicit tu l-ai pus acolo, i-ai dat funcţia respectivă”.
Aleşi şi aleşi. Politicienii care fug de întrebările presei
Rareş Năstase spune că a întâlnit şi aleşi care încearcă să-şi îmbunătăţească relaţia cu jurnaliştii, dar şi mulţi care evită contactul cu presa. În cazul unor politicieni, obţinerea unui răspuns poate însemna mai mult decât trimiterea unui e-mail.
„Din păcate, prin ţară se cam ascund. E greu, la un moment dat, să ajungi la un preşedinte de consiliu judeţean. Chiar trebuie să-i hăituim, ca să zic aşa, adică să insişti, să mergi la evenimente, inclusiv la altele decât cele la care se presupune că este prezent, să-i găseşti”, povesteşte jurnalistul.
De ce întâlnirea faţă în faţă este importantă în televiziune? „Trebuie să te duci fizic, să ai contact vizual şi să-l întrebi pur şi simplu. (...) În televiziune chiar vrem să avem reacţia lor”.
În acelaşi timp, jurnalistul spune că funcţiile îi schimbă pe unii dintre cei care ajung în politică, nu întotdeauna în rău. A văzut şi aleşi care, odată ajunşi la nivel central, au devenit mai deschişi şi mai dispuşi să discute cu presa.
Rareş Năstase: „Îmi place să cred că unii sunt schimbaţi şi în sensul bun, că se cizelează, încep să vorbească mai mult, să aibă un dialog cu presa. Am văzut şi situaţii de genul ăsta: erau mai speriaţi înainte, mai timoraţi, iar acum sunt mai deschişi să vorbească, să discute. Sunt puţine cazuri, dar sunt şi astfel de situaţii”.
Transcrierea itnegrală, la finalul videoului.
VIDEO. Rareş Năstase, despre democraţie şi aleşi: “Într-o democraţie nu e de ajuns doar să alegi pe cineva"
Rareş Năstase: „Vreau să spun ceva: contează tot. Contează educaţia pe care ai primit-o acasă. Cei şapte ani de acasă. Nu poţi să faci jurnalism de investigaţie dacă de acasă ai învăţat lucruri poate greşite.
Trebuie să ai coloană vertebrală, trebuie să ai şi stomac să rezişti la anumite lucruri. E şi doza de stres, dar, în primul rând, trebuie să ai şi cei şapte ani de acasă. Să primeşti o educaţie care să te ducă pe un făgaş corect şi bun şi să ai backbone-ul ăla foarte, foarte sănătos.
De asta şi noi mergem mult pe zona asta de educaţie în societatea românească, pentru că de acolo pleacă totul. De la educaţie porneşte totul. Dacă privim şi corupţia şi ne uităm la corupţie, problema cea mai mare nu e că X fură, că a luat ceva.
Problema cea mai mare, dacă mă întrebaţi pe mine, este că există un sistem şi un context în care el fură sau în care repetă furtul ori nu păţeşte nimic dacă fură. Şi toată această zonă de resemnare îmi displace teribil.
Când aflu: «A, păi şi cum vă aşteptaţi, dacă a ajuns la borcanul cu miere, să nu bage degetul?» Sau: «Dacă a furat, e normal. Dacă a ajuns pe funcţia aia, a furat şi el. A furat, dar a şi făcut», cum e vorba. Nu mai zic şi de asta.
Adică şi corupţia a triumfat şi s-a dezvoltat, a crescut acolo unde s-a instalat zona asta de resemnare. Pentru că trebuie să înţelegem: nu e suficient să spui că există democraţie pentru că ai ales pe cineva, ai libertatea să alegi, ai votat sau ai ridicat mâna şi aşa mai departe.
Democraţia înseamnă şi să ai libertatea şi, cumva, datoria să vezi ce face cu puterea cel căruia i-ai dat-o. I-ai dat o funcţie, tu l-ai ales acolo, tu l-ai pus în funcţie. Trebuie să existe presiunea opiniei publice.
Noi vedem în străinătate societăţi sănătoase care reuşesc să pună presiune pe aleşii lor. Contează foarte mult asta, pentru că, dacă la un moment dat ne uităm în altă parte şi există resemnare - «Da, dom'le, a urcat în funcţie, trebuie să şi fure» —, aşa nu ne facem bine.”
Petrişor Obae: „Chiar apropo de aleşi, că ai vorbit aşa: sunt aleşii o altfel de specie în relaţia cu jurnaliştii?”
Rareş Năstase: „Nu cred că pot să generalizez. Ştii ce se întâmplă? Sunt oameni şi oameni. Trebuie să înţelegem că aleşii noştri sunt oglinda societăţii. Cel care ajunge acolo, în fotoliu, că-i primar, că-i prefect, că-i reprezentantul oamenilor de acolo, parlamentar la centru, pe cine trimiţi acolo? Vrem, nu vrem, e oglinda societăţii.
Dacă avem nişte politicieni mai răi, ei sunt puşi acolo de societatea românească, de noi. Ei sunt puşi inclusiv de cel care nu merge la vot. Să fim serioşi. Nu ai participat la vot, implicit tu l-ai pus acolo, i-ai dat funcţia respectivă. Ei sunt oamenii locului.
Am văzut că mulţi încearcă să se cizeleze în relaţia cu presa, vor să fie interesaţi de cum să intre în contact cu presa. Asta mă întrebi? Da, pun altfel problema. Sunt mulţi care fug de contactul cu presa. Nu înţeleg.”
Petrişor Obae: „Hai, măi, cum a fost cu celebra «Hai, măi...»?”
Rareş Năstase: „În momentul în care ajung aici, la nivel central, poate vezi că vin cu nişte obiceiuri de acolo, de la prestaţia locală. Nu-mi dau seama. Dar n-aş vrea să generalizez, pentru că sunt persoane şi persoane.
Sunt aleşi care sunt foarte isteţi, foarte iscusiţi, se mişcă în zona asta politică, pentru că politica, ştim cum e. Sunt aleşi care sunt mai puţin iscusiţi şi acolo vezi multe momente amuzante pe care presa le speculează.
Le vezi în toată presa. Sunt politicienii noştri, da. Cu ei ieşim în faţă, cu ei ne afişăm. Inclusiv europarlamentarii, cei pe care îi avem în Parlamentul European. Sunt ai noştri.”
Petrişor Obae: Ei ne reprezintă. Sunt mai predispuşi să încerce să te intimideze cumva, având în vedere că au şi o oarecare putere?
Rareş Năstase: „Nu cred. Cel puţin în cazul nostru şi în cazul meu, n-am întâlnit situaţia asta. Pot să spun că unii încearcă să se eschiveze mai mult, dar nu. Atâta timp cât ai acces la ei, mergi în Parlament, ai acces la declaraţiile lor de avere, cât mai sunt şi astea foarte bine făcute şi cuprinzătoare, îmi place să cred că, dacă au o anumită funcţie, poţi ajunge la ei.
Din păcate, prin ţară se cam ascund. E greu, la un moment dat, să ajungi la un preşedinte de consiliu judeţean. Chiar trebuie să-i hăituim, ca să zic aşa, adică să insişti, să mergi la evenimente, inclusiv la altele decât cele la care se presupune că este prezent, să-i găseşti. Pentru că trebuie să-i găseşti. Nu ne rezumăm, de cele mai multe ori, doar să le trimitem un e-mail şi să aşteptăm, că nu primim niciun răspuns.
Pentru că se întâmplă şi asta. Adică nu poţi să invoci dreptul la accesul la informaţie şi să... Nu. De multe ori nu primeşti niciun răspuns. Şi atunci trebuie să te duci peste ei şi să le spui...
Ştii cum sunt citaţiile astea în Statele Unite? Ai văzut când îi citează şi le pun citaţia în piept? Exact, exact. Se duc la ei. Trebuie să te duci fizic, să ai contact vizual şi să-l întrebi pur şi simplu. Pentru că, da, în cazul nostru, la ziar, poate... Cumva, nu neapărat mai simplu, dar poţi să scrii. În televiziune chiar vrem să avem reacţia lor.”
Petrişor Obae: „Trebuie să ai imagine. Cum a fost situaţia cu secretara unui primar. Sunt situaţii similare.”
Rareş Năstase: „Se ascund, unii se ascund, unii rămân închişi. De asta zic că sunt şi momente din astea care ajung, la un moment dat, amuzante. Trebuie să conştientizeze şi le spunem de fiecare dată: «Dom'le, trebuia să ne dai un răspuns, o reacţie. Eşti persoană publică acolo, eşti pus în...»
Uite, o altă idee de carte. Poate scrie cineva, nu ştiu, poate mă aşez şi scriu şi situaţiile astea. Tot în zona de ficţiune se duce, dar să vezi reacţiile astea absolut amuzante ale unor personaje din sfera politică. Din zona asta, eu ştiu oameni care acced la putere şi se confruntă cu situaţii noi.
Uite, îmi povestea cineva la un moment dat o situaţie amuzantă legată de faptul că, atunci când ajung în Parlament, sunt nevoiţi să stea la costum toată ziua şi să miroasă bine. Era cineva care ne spunea că nu se dăduse cu un parfum bun de nu ştiu cât timp.
Uite, îmi povestea cineva la un moment dat o situaţie amuzantă legată de faptul că, atunci când ajung în Parlament, sunt nevoiţi să stea la costum toată ziua şi să miroasă bine. Era cineva care ne spunea că nu se dăduse cu un parfum bun de nu ştiu cât timp.
Probabil că avea un parfum mai... Dar vii la Bucureşti, trebuie să porţi costum, să... De la costum pleacă. În costum scump, după aia poate şi maşina de serviciu să fie mai scumpă. Poate vezi că nu e maşina lui şi e maşina unei firme care a dorit să-i facă acest cadou. În fine, sunt diverse situaţii.
Dar da, cred că funcţiile şi aşa îi schimbă pe unii dintre ei. Îmi place să cred că unii sunt schimbaţi şi în sensul bun, că se cizelează, încep să vorbească mai mult, să aibă un dialog cu presa.
Am văzut şi situaţii de genul ăsta: erau mai speriaţi înainte, mai timoraţi, iar acum sunt mai deschişi să vorbească, să discute. Sunt puţine cazuri, dar sunt şi astfel de situaţii.”
Transcriere realizată cu soluţia vatis.tech
Autor: Claudia Baidoc claudia.baidocpaginademedia.ro
