Skip to main content

Cum apar poveştile în imagini. Despre fotojurnalism, cu Ioana Moldovan: "Ideea e să nu minţi şi să ai respect pentru oamenii pe care îi documentezi"

 
Cum apar poveştile în imagini. Despre fotojurnalism, cu Ioana Moldovan: "Ideea e să nu minţi şi să ai respect pentru oamenii pe care îi documentezi"

FACEM ROMÂNIA BINE. “La un moment dat mi-am zis că acesta este lucrul pe care ar trebui să îl fac, aşa că mi-am dat demisia”, aşa începe povestea Ioanei Moldovan, fotojurnalistul care, printre altele, a fotografiat mişcările de stradă, din ultimii ani, care au avut loc în ţări precum Turcia, Ucraina şi România.

Publicitate

A stat într-o cazarmă, în Ucraina, alături de soldaţi. A mers cu militarii români răniţi pe front la Jocurile Invictus.

"Am ajuns în Zenit, o bază a armatei din Ucraina, care se afla la o distanţă de doi km de aeroportul Doneţk. Noi am fost primii jurnalişti care au ajuns acolo.

Am stat într-o clădire care avea un perete făcut din saci de nisip pentru că fusese lovit de tanc."

Fotografiile ei au ajuns şi în Huffington Post. Au fost preluate şi de Al Jazeera sau New York Times.

Vorbeşte despre etica în fotografie şi despre regulile de bază. Două sunt esenţiale:

1. Să nu minţi! Nu o sa zic trebuie sa fii obiectiv pentru că nu e nimeni obiectiv, ideea e să nu minţi.

2. Trebuie să ai respect pentru oamenii pe care îi documentezi, indiferent din ce medii provin.

A fost marcată de prima participare a militarilor români, răniţi pe front, la Jocurile Invictus de la Toronto.

"Un efect ar fi că ştie mai multă lume de această activitate a militarilor români răniţi pe front, dar acest lucru nu este neaparat palpabil.

Aceşti oameni care au trăit prin nişte experienţe absolut traumatizante pot fi un model pentru alţi oameni care trec prin momente grele."

Este obişnuită cu protestele de stradă. Şi nu vorbim (doar) de România, ci şi de Turcia şi Ucraina. A fost pe "Euromaidanul" din Ucraina, dar şi la manifestaţiile de stradă din Istanbul.

Protestele pe care Ioana Moldovan le-a documentat în ultimii ani:

  • Proteste Arafat Bucuresti în anul 2012
  • Rosia Montana în anul 2013
  • Istanbul în anul 2013
  • Ucraina Euromaidan în decembrie 2013
  • Mişcările de stradă din România, care au început în februarie 2017

De un an şi jumătate îşi petrece majoritatea serilor în stradă, cu aparatul în mână, pentru a surprinde momente ale protestelor anti-guvernamentale.

Paginademedia.ro prezintă povestea fotojurnalistei Ioana Moldovan în proiectul editorial FACEM ROMÂNIA BINE. Într-o perioadă în care aproape “se cântă prohodul” presei, ne propunem să căutăm - şi să prezentăm, în acest proiect, nu “presa care a fost”, ci presa aşa cum trebuie să fie făcută. Şi cum (încă) se mai face. Poveştile unor proiecte media şi ale unor oameni care îşi fac treaba cu respect pentru public şi pentru meserie. Curat.

Un proiect editorial Paginademedia.ro susţinut de MedLife.

Citeşte şi:

Ioana Moldovan. Povestea unui fotojurnalist

Ioana Moldovan a studiat marketing şi relaţii internaţionale, iar într-o zi a hotărât să renunţe la locul de muncă pentru a se dedica în totalitate fotografiei şi implicit fotojurnalismului.

În aceşti ani, în care ocupaţia ei principală este fotojurnalismul, a reuşit să se remarce şi la nivel internaţional. A vândut fotografii la publicaţii precum Al Jazeera English, Huffington Post sau New York Times.

"Mă simţeam foarte prost faţă de colegii de muncă, dar în acelaşi timp eram frustrată şi de mine ca nu aveam timpul necesar sa fac tot ce mi-as fi dorit sa fac în domeniul foto.

Ajunsesem chiar să renunţ la nişte proiecte sau la nişte oportunităţi care se iveau pentru că mă gândeam că nu ar trebui să îmi consum zilele de concediu pentru ar putea apărea altceva mai interesant în anul respectiv."

Care este “reţeta” unei fotografii de presă?

Ioana Moldovan: Este important ce transmite, ce informaţii aduce dacă, e vorba de fotojurnalism. Trebuie să trezească emoţii, să transmită o stare. Contează cât reuşeşte să facă privitorul să empatizeze cu problema respectivă, cât reuşeşte să mobilizeze lumea să facă ceva.

Un cadru care nu vorbeşte nu ar trebui publicat.

Fotojurnalistul trebuie să aibă conştiinţa actului de a fotografia ca jurnalist, lucru pe care nu îl au ceilalţi oameni. În citizen journalism, oamenii nu sunt neaparat conştienţi de impactul pe care ar putea să îl aibă o fotografie pe care o dau în spaţiul public.

Ei nu sunt neaparat conştienţi că nu pot să scoată acea fotografie din context, ce ar însemna un semi-fake news.

Paginademedia.ro: În cazul fotografilor ar putea aparea o plafonare dacă vorbim de protestele din ultimul an şi jumătate, ce ar trebui să faci când simţi acest lucru?

Ioana Moldovan: Există momente în care ajungi la o saturaţie. Sunt momente în care ţi se pare că nu mai vezi lucruri, dar atunci trebuie să mergi mai departe. Sau să iei o mică pauză.

Pentru fotojurnalişti aceata e provocarea, să reuşească să găsească nişte cadre grăitoare, interesante chiar când faci asta în mod repetitiv, de cele mai multe ori cu aceeaşi oameni. Pentru că într-adevăr la aceste proteste cei mai vocali oameni sunt aceeaşi zi de zi.

Etica în fotojurnalism: "Să nu minţi!"

Paginademedia.ro: Care est etica în fotojurnalism?

Ioana Moldovan: Să nu minţi! Acesta este principalul lucru. Nu o sa zic trebuie sa fii obiectiv pentru că nu e nimeni obiectiv, ideea e să nu minţi.

Din punctul meu de vedere acesta este cel mai important aspect. Apoi urmează respectul pe care trebuie să îl ai faţă de subiectul tău. Trebuie să ai respect pentru oamenii pe care îi documentezi, indiferent din ce medii provin.

Trebuie să fii cât se poate de umil în faţa lor. Nu trebuie să îi exploatezi, iar de cele mai multe ori e bine să ai şi o empatie faţă ei.

Experienţa într-o cazarmă din estul Ucrainei: am fost primii jurnalişti acolo

Paginademedia.ro: Cum te-ai gândit să pleci şi să fotografiezi în Ucraina?

Ioana Moldovan: Prima dată am fost în Ucraina când a început revoluţia din Maidan (Piaţa Independenţei din Ucraina). Atunci eram interesată de mişcările de protest.

Participasem la protestele din România din 2012, apoi în iunie 2013 am fost în Istanbul şi când au început cele din Ucraina, în decembrie 2013, le-am privit ca pe un fel de completare a proiectului meu.

Am revenit în Ucraina cu un alt proiect la care lucram, ceva pe energie. Apoi, după un timp, am mers într-un tur de presă în Estul Ucrainei, în orăşelele care fuseseră ocupate de rebeli şi apoi recucerite de armata Ucrainei.

În acel tur mi-am dat seama că aş vrea să stau mai mult acolo şi eventual să documentez evenimentele dintr-o unitate militară de acolo pentru că auzisem că se poate.

Am venit în ţară şi am început să caut un mod prin care să obţin o acreditare de presă în zona respectivă.

Paginademedia.ro: Cum ai obţinut-o?

Ioana Moldovan: Pur şi simplu faci cerere online la guvernul din Ucraina, iar după aceea a trebuit să mai fac o cerere prin care le ceream permisiunea respectivului embed pe care voiam să îl fac.

Am ajuns în Zenit, o bază a armatei din Ucraina, care se afla la o distanţă de doi km de aeroportul Doneţk. Noi am fost primii jurnalişti care au ajuns acolo.

Paginademedia.ro: Cum v-au primit soldaţii?

Ioana Moldovan: Au fost foarte deschişi şi comunicativi, chiar dacă mulţi din ei nu ştiau engleză, iar eu nu ştiam ucraineană sau rusă. Uneori ne-am înteles şi cu ajutorul Google Translate.

Paginademedia.ro: Ei au fost reticenţi la ce făceai tu?

Ioana Moldovan: Ei nu au fost deloc reticenţi. Constat asta ca o experienţă generală, dacă îi tratezi cu respect, eşti sincer şi le explici ce vrei să faci nu vor fi reticenţi.

Paginademedia.ro: Cum decurgea o zi acolo?

Ioana Moldovan: Am stat într-o clădire care avea un perete făcut din saci de nisip pentru că fusese lovit de tanc. Avea un nivel subteran unde erau dormitoarele, iar la primul etaj era sala de mese care ţinea loc şi de sufragerie pentru că aveau şi un televizor acolo.

Am dormit şi am mâncat acolo. Dimineaţa mă trezeam cel mai devreme, înainte să se schimbe turele, ca să pot merge la toaletă înaintea tuturor. E mult spus toaletă, de fapt, că nu era prea ascunsă.

Am mers în posturile avansate, tot timpul însoţiti. Am fost la trageri, în general urmăream ce făceau ei.

Paginademedia.ro: De ce ai vrut să ai experienţa aceasta?

Ioana Moldovan: În primul rând, am simţit o simpatie pentru poporul ucrainean. Am fost suprinsă plăcut să văd cum au ieşit în număr atât de mare în stradă să susţină o cauză în care cred şi să lupte pentru drepturile lor.

Din acest respect pentru determinarea lor am vrut să documentez în continuare povestea.

GALERIE FOTO:

Riscuri: Într-adevăr, nu merită să mori pentru o fotografie, pentru că după nu mai poţi face nimic

Paginademedia.ro: Ca fotojurnalist, uneori te expui la anumite riscuri. Ce faci dacă în timp ce documentezi un subiect lucrurile degenerează? Când ştii că nu trebuie să depăşeşti o anumită limită?

Ioana Moldovan: Nu prea ştii. Depinde de la situaţie la situaţie. Sunt mulţi fotojurnalişti care au făcut lucruri mai periculoase faţă de ce am făcut eu.

Ei au zis că nu merită să mori pentru o fotografie. Într-adevăr, nu merită să mori pentru o fotografie, pentru că după nu mai poţi face nimic.

Te expui la nişte riscuri şi cred că fiecare îşi stabilleşte marja de risc la care se expune şi în funcţie de personalitatea pe care o are. Nu ştiu dacă e un punct fix la care ar trebui să te opreşti pentru că mai intervine şi adrenalina momentului.

La un moment dat sunt în balanţa adrenalina şi instinctul de autoconservare, iar în funcţie de situaţie unul din cei doi factori câştigă.

Invictus, proiectul de suflet

Ioana Moldovan: Am fost la un interviu, la Europa FM, unde m-a invitat Anca Grădinaru. La finalul emisiunii m-a întrebat ce proiecte mai am în vedere în viitor, iar eu i-am răspuns că am în minte un proiect din lumea sportului, pe care nu am reuşit să îl fac mai fac nici până astăzi. Însă ea m-a întrebat dacă ştiu despre Invictus.

Mi-a explicat că este vorba despre militari răniţi pe front care se antrenează pentru o competiţie sportivă, Jocurile Invictus. E este soţia unui fost militar rănit implicat în proiect.

Mi-am dat seama că este un proiect pe care aş vrea să îl documentez. Am scris la MApN şi le-am explicat ce vreau să fac. Ei şi-au dat acordul, iar a doua zi am început munca.

Paginademedia.ro: Cât timp a durat să documentezi antrenamentele militarilor?

Ioana Moldovan: Am lucrat intens aproximativ şapte luni, mai exact din luna martie (n.r. – 2017) până după Jocurile Invictus din Toronto care au fost la finalul lunii septembrie (n.r. – 2017).

Paginademedia.ro: Unde vrei să ajungi cu acest proiect?

Ioana Moldovan: Jurnalistic el s-a încheiat pentru că am documentat prima participare a României la Jocurile Invictus. Am publicat o carte cu fotografiile din proiectul respectiv.

Eu le fac fotografii în continuare pentru proiectul Invictus.Ţin foarte mult la el şi nu pot să mă rup. Nu ştiu unde o să ducă ce mai fac acum, dar e o activitate pe care o fac din plăcere.

Paginademedia.ro: Ce efecte au produs fotografiile tale în acest caz?

Ioana Moldovan: Păi un efect ar fi că ştie mai multă lume de această activitate a militarilor români răniţi pe front, dar acest lucru nu este neaparat palpabil.

Aceşti oameni care au trăit prin nişte experienţe absolut traumatizante pot fi un model pentru alţi oameni care trec prin momente grele.

Paginademedia.ro: Care proiectul tău de suflet?

Ioana Moldovan: Aş spune că Invictus, am şi petrecut foarte mult timp pentru a-l documenta. L-am documentat timp de şase-şapte luni zilnic.

Toate proiectele la care am petrecut mult timp îmi sunt dragi. Ţin mult la România Îmbătrâneşte, la Doctor la Ţară sau la Ucraina. De la toate am rămas cu amintiri frumoase cu oameni frumoşi pe care i-am cunoscut şi acum pot să îi consider prieteni.

Viitorul fotojurnalismului: Nu este suficientă doar pasiunea

Paginademedia.ro: Se poate trăi din fotojurnalism în România?

Ioana Moldovan: Eu nu reuşesc şi am multe cunoştinţe care nu reuşesc. Cel puţin fotojurnaliştii independenţi sunt în situaţia asta, poate dacă lucrezi la o agenţie de presă s-ar putea să reuşesti. Ştiu mulţi fotojurnalişti independenţi care mai fac şi alte genuri de fotografie ca să supravieţuiască.

Paginademedia.ro: Tu ce faci pe lânga?

Ioana Moldovan: Păi de exemplu fac fotografii la diverse conferinţe sau evenimente. Fotografiez pentru diverse ONG-uri.

Paginademedia.ro: În contextul acesta ce viitor are fotojurnalismul în România? E suficientă doar pasiunea?

Ioana Moldovan: Nu este suficientă doar pasiunea, dar cred ţine şi de o educare a publicului nu doar a organizaţiilor media.

Paginademedia.ro: Ce trebuie să ştie publicul, în acest caz?

Ioana Moldovan: Publicul trebuie să ştie că şi această muncă vine cu un sacrificiu şi cu toată pasiunea, iar de multe ori faci un proiect la care ţii pe bani proprii. Ar trebui să mai ştie că ar fi bine să susţină activ fotojurnaliştii, prin donaţii, achiziţionarea de printuri sau cărţi, la fel ca în străinătate.

Poate la noi e şi mediul de aşa natură, în care omul e obişnuit să îşi informaţia gratis. Pe fotojurnalism publicul nu simte neaparat responsabilitatea să susţină proiectele.

Oamenii ar mai trebui să ştie că nu oricine are aparat poate să facă fotografie sau fotojurnalism, la fel cum nimeni care are pix poate să scrie poezie.

Paginademedia.ro: În străinătate lucrurile stau diferit?

Ioana Moldovan: Şi în străinătate se mai confruntă cu probleme. Şi acolo se mai întâmplă să le fie cerute fotografii pe gratis, dar nu într-un procent atât de mare ca la noi în ţară. Şi când se întâmplă lumea se revoltă, fotograful se revoltă, pe când la noi este privit ca pe ceva normal. Publicaţiile spun că oferă vizibilitate, dar noi nu mâncăm cu vizibilitate.

Se mai întâmplă să ofer şi eu fotografii pe gratis, dar depinde mult şi de cauză. Iar dacă privesc din postura fotojurnalistului care nu trăieşte din altceva, e nedrept faţă de branşa care se chinuie să supravieţuiască ca tu să dai fotografii pe gratis.

Paginademedia.ro: Social media a influenţat asta?

Ioana Moldovan: Social media e şi în străinătate, dar acolo lumea e obişnuită să plătească pentru un serviciu. În străinătate îţi e recunoscută munca. Orice publicaţie mare te plăteşte cum trebuie.

Eu dacă nu aş reuşi să vând în afară ce lucrez, indiferent de frecvenţă, nu aş putea să trăiesc doar din asta.

Paginademedia.ro: În străinătate cum ai ajuns să vinzi fotografii?

Ioana Moldovan: E o chestie care se construieşte în timp, reuşeşti să publici o dată, îţi mai faci nişte relaţii, după mai cunoşti niste editori, iar în timp e necesar să îţi mai îmbunătăţeşti portofoliul.

Eu am vândut la Al Jazeera English, Huffington Post sau New York Times.

Paginademedia.ro: Ce te motivează să continui?

Ioana Moldovan: Nu mă văd făcând altceva. În momentul acesta nu există altceva care să îmi aducă mai multă bucurie decât să lucrez la un proiect care îmi place. E o chestie şi de satisfacţie personală, ar fi ipocrit să spun că e doar de misiune. E vorba şi de ce îmi aduce mie bucurie.

Paginademedia.ro: Ce trebuie să ştie un om care se apucă acum de fotojurnalism?

Ioana Moldovan: Trebuie să fie dedicat şi pasionat ca să reuşească. Nu e nici cel mai greu lucru, dar nu e nici uşor în România. Trebuie să fii pasionat ca să îţi iasă.

Documentaria.ro, "altfel de poveşti"

Paginademedia.ro: Cine a venit cu iniţiativa proiectului Documentaria.ro?

Ioana Moldovan: Cu iniţiativa a venit Bogdan Dincă acum un an. El ne-a strâns şi energia lui a fost catalizatorul acestui grup şi acestui proiect. Fără el nu s-ar fi întâmplat nimic. El se implică mult în lucrurile organizatorice şi face şi nişte poze faine.

Paginademedia.ro: Cum a fost când va propus ideea proiectului?

Ioana Moldovan: Noi ne ştiam de mai mult timp. A venit cu această idee să facem un colectiv de fotografi, cum sunt şi în străinătate, să documentam evenimente din România.

Paginademedia.ro: Câţi eraţi la momentul respectiv şi câţi sunteţi acum?

Ioana Moldovan: Păi atunci eram şase oameni, iar în prezent suntem tot atâţia.

Paginademedia.ro: Şi cum vă împărţiţi când apare un eveniment, de exemplu un protest?

Ioana Moldovan: Noi nu lucrăm pe modelul agenţiei de presă. Noi ne axam mai mult pe proiecte pe termen lung sau pe ceva mai în profunzime care să analizeze o situaţie, o problemă sau care să spună o poveste din România.

Funcţionăm puţin altfel, nu trebuie să fim la toate evenimentele, nu trebuie să fim la Parlament când se dau declaraţii. Facem altfel de poveşti, la nivelul oamenilor din România.

La protesteste încercăm încercâm să fim măcar unul, când suntem doi sau mai mulţi, facem un edit comun şi le publicăm, dar nu e pe modelul agenţiei.

Paginademedia.ro: Şi proiectul acesta din ce se susţine?

Ioana Moldovan: În momentul de faţă din muncă voluntară. Am reuşit să mai facem rost de finanţări pentru anumite proiecte, de la Comisia Europeană sau de la diverse ONG-uri, dar pentru care am lucrat punctual pe nişte subiecte.

De asemenea, avem şi donaţiile de la oameni, dar care nu sunt atât de multe pe câte ne-am dori.

Paginademedia.ro: Şi în acest context proiectul poate supravieţui?

Ioana Moldovan: Probabil pe termen lung depinde mult de cât de mult ne dorim noi să reziste proiectul. Consider că încă suntem în perioada de creştere, proiectul abia are un an.

Eu chiar vreau să reuşim cu acest proiect. Noi suntem dispuşi să facem un efort pentru a-l creşte, dar daca, de exemplu, peste cinci ani nu reuşim să avem mai multe finanţări din care să putem spune poveşti s-ar putea să reevaluăm situaţia.

Paginademedia.ro: E greu să găsiţi branduri care să vină şi să sponsorizeze proiectele voastre?

Ioana Moldovan: E greu din mai multe privinţe. În primul rând, trebuie să te gândeşti cu ce branduri te asociezi pentru că e foarte important să nu se creeze un conflict de interese sau să zică lumea că prezinţi situaţia dintr-un anumit unghi pentru că lucrezi cu o anumită companie care ar putea avea anume interese.

În al doilea rând, multe companii din România nu ar vrea să se asocieze cu anumite lucruri. Toate subiectele pe care le-am putea aborda, inclusiv cele sociale, au o notă şi o tentă politică. Astfel, dacă vorbeşti despre sistemul medical din România, s-ar putea ca multe branduri să nu se implice.

Nici noi nu o să ne asociem cu nimeni care are o imagine incertă, chiar şi dacă nu reuşim să supravieţuim.

Proiectul editorial Paginademedia.ro Facem România bine este susţinut de Medlife


MedLife - am inceput cu un juramant, continuam cu un angajament.

De mai bine de 20 de ani investim in oameni si in tehnologie medicala. Crestem odata cu noile generatii de doctori pentru a atinge cel mai inalt nivel de performanta in actul medical.

Sanatatea este profesia si pasiunea noastra si vrem sa imbunatatim calitatea vietii fiecarui pacient, cu grija, cu atentie si oferind intotdeauna cele mai bune optiuni de tratament.

Am devenit cel mai mare operator privat de servicii medicale* investind constant in oameni si in tehnologie. Si nu ne oprim aici. Pentru ca la MedLife ne-am luat angajamentul sa facem Romania bine.

*conform cifrei de afaceri

Citeşte şi:

Autor: Raul Bambu raul.bambupaginademedia.ro
viewscnt

Comentarii

  • Am auzit odata un citat, dar nu stiu cine l-a spus : As schimba toate picturile cu Iisus, pentru o singura fotografie cu el.

Trimite un comentariu

sus