Skip to main content

FACEM ROMÂNIA BINE. De câte tipuri sunt moderatorii TV? Vă dăm câteva indicii. Puteți să îi ghiciți? Radu Paraschivescu: "Moderatorii radio sunt clar peste moderatorii din televiziune"

 
FACEM ROMÂNIA BINE. De câte tipuri sunt moderatorii TV? Vă dăm câteva indicii. Puteți să îi ghiciți? Radu Paraschivescu: "Moderatorii radio sunt clar peste moderatorii din televiziune"

FACEM ROMÂNIA BINE. Cum sunt moderatorii TV de la noi? O tipologie plină de umor trasată spumos de scriitorul Radu Paraschivescu, într-un interviu Paginademedia Live. După modul în care moderatorii se comportă în emisiuni, față de invitați, față de telespectatori și față de propria meserie.

Publicitate

O tipologie după care vă provocăm să îi identificați. Cine sunt ei? La ce categorie credeți că se "încadrează"?

Realizatorul Pastilei de limbă, de la Digi 24, a vorbit printre altele despre moderatorii TV: 

  • LOGOREICUL. Unul este moderatorul logoreic, capabil să vorbească oricât. L-am avut pe Dan Diaconescu, care putea vorbi singur. În ideea că nu ajungea invitatul, el putea să vorbească până dimineața, la crapatul zorilor. Și nu stătea singur, avea acolo privitori care erau capabili să stea oricât.
  • DICTATORUL. Pe urmă este moderatorul dictatorial. Trebuie neapărat să ajungi la concluzia lui. El lansează concluzii înainte premisei, ceea ce este o fractură de logică sinistră. Începe cu concluzia, la fel cum mulți oameni din zona publică încep propozițiile cu deci. Tu, vrei, nu vrei, trebuie să-i dai dreptate și trebuie să ajungi la enunțul pe care îl lansează pe post de concluzie.

Moderatorul dictatorial care nu te lasă să vorbești și căruia dacă îi reproșezi lucrul acesta sub o formă catifelată, eventual într-o pauză publicitară, el îți va spune „păi eeste emisiunea mea” și te închide cu replica lui, nu mai ai ce să-i mai spui. „Cum adică să vorbească altul mai mult ca mine în emisiunea mea? Fă-ți și tu emisiunea ta și atunci o să vorbești și tu.” 

  • NEPREGĂTITUL. Mai e și moderatorul nesigur, pentru că este insuficient pregătit. E un moderator care lansează o temă, nu e informat suficient cu privire la tema aceea și așteaptă totul de la invitați.

Îl simți imediat, îl simți că e șubred și nu stăpânește tema de discuție pentru că dă dreptate tuturor și dă dreptate în minutul doi omului pe care l-a contrazis în minutul unu. Și toată prestația lui este o serie de piruete fără noimă și fără final care arată că omul nu este stăpân pe situație.

  • PRIETENOSUL. Există și moderatorul super amical, cel care te tutuiește din capul locului. Că tu ai 80 de ani și părul alb în cap și vii într-un baston pentru el nu e o problemă."
  • DULĂUL. Lucrează ghidați, nu lucrează doar pe cont propriu și nu lucrează în priza propriei inspirații. Sunt unii care primesc comenzi și există cazuri în care comanda este ”hai pe ei”.
  • MOROCĂNOSUL. Mai sunt și moderatori răstiți, acri, posomorâți, cărora în general viața le displace. Sunt oameni care le vorbesc telespectatorilor cu „băi”. Eu nu sunt crescut la școala de catiheți, dar să fiu telespectator și să-mi spună un om cu care n-am schimbat o vorbă în viața mea „băi, frate” recunosc că nu-mi place.
  • INCOMPETENTUL. "Există în ziua de astăzi și moderatori nemoderabili și incapabili să facă față acestei posturi. E o postură delicată care presupune anumite calități pe care nu toți le au. Dacă vrei să fii moderator, trebuie să știi să asculți din capul locului. Nu doar psihologii trebuie să știe să asculte, ci și moderatorii tv și de radio."
  • IGNORANTUL GAFEUR.  Există moderatori gafeori, și față de telespectatori și față de cultura generală. Sunt oameni care prin ce spun în calitatea lor de moderatori își arată lacunele de cultură generală.

Există un caz celebru despre care toată lumea a scris, inclusiv eu. O doamnă sau domnișoară care l-a invitat pe Constantin Bălăceanu Stolnici înainte de a fi decosnpirat să vorbească despre erupțiile vulcanice, pentru că „pocnise” unul din Islanda.

Fata a vrut să arate că și ea în temă și Stolnici spune: „Au mai fost, doamnă, astfel de explozii. Să nu uităm în Antichitate, când două străvechi orașe au fost îngropate în lavă.” La care doamna, ca să arate că știe și ea despre Antichitate spune: „Sodoma și Gomora” și domnul Bălăceanu spune: „Nu, Pompei și Herculaneum”. Publicul gustă așa ceva pentru că publicul are această glandă a maliziozității și asistă cu plăcere la autoexecuție. 

"Sunt multe categorii de moderator și faptul că ei rareori se prezintă onorabil îi face paradoxal pe telespectatori să îi privească mai mult", spune Radu Paraschivescu.

Lista ar putea continua, mai sunt "variante", ne asigură Radu Paraschivescu. O listă fără nume. Numele le puteți adăuga voi, cititorii, dacă i-ați identificat cumva.

Cuvinte ceva mai bune despre oamenii de radio. "Moderatorii radio sunt clar peste moderatorii din televiziune" - spune Radu Paraschivescu.

Discuția nu s-a oprit la moderatorii TV. O analiză savuroasă a pieței media și a peisajului audiovizual făcută de realizatorul Pastilei de limbă (de la Digi 24).

Și o altă concluzie importantă: televiziunea nu face educație, ca la școală, dar televiziunea te educă inevitabil

Radu Paraschivescu: 

"Televiziunea nu trebuie să te educe cum te educă școala sau cum ar trebui să te educe școala. Televiziunea nu înseamnă teleșcoală. Televiziunea te educă inevitabil, prin produsele pe care le livrează. Și văzând un film prost te poți educa, ascultând pe cineva cum vorbește în cadrul unei conferințe sau în cadrul unei emisiuni.

Televiziunea nu face așa ceva, cu atât mai puțin televiziunea comercială pentru că evident este o țintă de audiență și atunci ea nu își poate permite concesii educaționale. I-ar aduce un public răzleț și indici de audiență reduși."

Despre "toxinele" de pe TV:

"Aici la noi, una dintre hibe este tonul foarte ridicat, dublat de pofta de a vorbi peste celălalt, de a nu-i da spațiu în comunicare și de a face ca totul să se transforme în cacofonie. Sunt multe emisiuni la care renunți să te uiți pentru că vorbește toată lumea. 

"Televiziunea trebuie să distreze, să relaxeze și să nu enerveze". 

"Să vedem ce înseamnă relaxare, distracție, divertisment la posturile comerciale. La unele, situația se prezintă un pic peste linia de corigență, la altele nu.

Faptul că avem atâtea toxine în continuare începe să devină agasant. Până acum un an, doi am pus totul pe seama dorinței de a recupera tot ce ne-a fost interzis.

De vreo doi ani încoace îmi spun că e cam mult, lucrurile astea ar fi trebuit deja să se rezolve și consumatorul de televiziune, de presă, de literatură ar fi trebuit deja să evolueze, ori el nu prea a evoluat. Că nu a evoluat nu e nimic, dar și-a sporit agresivitatea, ceea ce se vede și în rândul publicului și în rândul celui care oferă produsul.

Agresivitatea a devenit o noțiune cheie fără de care aproape că nu poți funcționa, iar asta e foarte periculos și primejdios aș spune."

Am discutat cu Radu Paraschivescu despre televiziune, despre moderator, despre cum a evoluat (sau dimpotrivă) discursul media și divertismentul de la noi.

O discuție presărată – cum altfel – de ironii pe care vă invităm să o (le) savurați.

Paginademedia.ro vă prezintă interviul cu Radu Paraschivescu, scriitor, autor de cronici TV, realizator al emisiunii Pastila de limbă (pe Digi 24) în cadrul proiectului editorial FACEM ROMÂNIA BINE. Într-o perioadă în care aproape „se cântă prohodul” presei, ne propunem să căutăm - și să prezentăm, în acest proiect, nu “presa care a fost”, ci presa așa cum trebuie să fie făcută. Și cum (încă) se mai face. Poveștile unor proiecte media și ale unor oameni care își fac treaba cu respect pentru public și pentru meserie. Curat.

Un proiect editorial Paginademedia.ro susținut de MedLife.

VIDEO. Radu Paraschivescu la interviurile PaginademediaLIVE, integral

Proiectul editorial Paginademedia.ro Facem România bine este susținut de Medlife


MedLife - am inceput cu un juramant, continuam cu un angajament.

De mai bine de 20 de ani investim in oameni si in tehnologie medicala. Crestem odata cu noile generatii de doctori pentru a atinge cel mai inalt nivel de performanta in actul medical.

Sanatatea este profesia si pasiunea noastra si vrem sa imbunatatim calitatea vietii fiecarui pacient, cu grija, cu atentie si oferind intotdeauna cele mai bune optiuni de tratament.

Am devenit cel mai mare operator privat de servicii medicale* investind constant in oameni si in tehnologie. Si nu ne oprim aici. Pentru ca la MedLife ne-am luat angajamentul sa facem Romania bine.

*conform cifrei de afaceri

Citește și:

Interviul LIVE cu Radu Paraschivescu în studioul Paginademedia.ro: 

Paginademedia.ro: Cărtile și articolele tale sunt scrise cu un umor care ne fac să ne gandim, vorba românului: râdem, dar parcă nu e așa de râs.

Radu Paraschivescu: Un râs mixat cu plâns și câtedată cu nedumerire, cu stupoare și cu îngrijorare. Eu am spus de multe ori și devin deja agasant prin repetarea acestui enunț: o carte comică, o carte amuzantă trebuie să aibă în spate un gând serios. Și asta s-a întâmplat cu destule cărți pe care le scriu eu și care se ocupă de spațiu românesc pentru că, și aici este o ciudățenie pe care încerc și eu să mi-o explic.

În momentul în care mă refer la România, simt nevoia să scriu în registru ironic. Nu sarcastic, dar ironic, pentru că acesta este registrul care i se potrivește României ca tratament și ca leac, dacă există leacuri. Pe de altă parte, este un registru care mi se potrivește mie. În momentul în care nu scriu despre România, ci trec în planul romanului, de pildă, mă duc cu mintea și cu scrisul în alte părți, în Italia, în Spania, în Portugalia și mă duc și în alte timpuri; în secolul al XIV-lea, al XVII-lea, al XIX-lea.

Lucrurile pe care le scriu eu, mai ales cu referire la spațiul românesc sunt lucruri de bun simț pe care cred că le observă cam toată lumea cu bun simț și pe care eu le pun într-o formă mai bună decât a altora.

Paginademedia.ro: Vorbeai de ironie ca armă. Acum că discursul s-a ascuțit și nuanțele încep să dispară, cât mai merge ironia ca armă de combatere a realității dure?

Radu Paraschivescu: Depinde de interlocutor. În momentul în care încerci să dai cu ghiocei într-o batoză, eșecul e garantat. Trebuie să-ți calibrezi instrumentele și să știi că în prezența unui om vulgar, inferior, necitit, necioplit, ironia devine riscantă pentru tine, nu pentru el.

Sunt oameni care acceptă floreta asta și care uneori se ridică la nivelul pe care tu îl propui ca ironizator. Și te trezești ironizat, pastilat. Asta îți creează un oarecare disconfort. Pe de altă parte te și bucură pentru că înseamnă că ironia este la ora actuală printre instrumente. Este, deși tăișul ei a început să devină cam bont, să nu mai taie.

Paginademedia.ro: Din ce cauză?

Radu Paraschivescu: Din cauză de zgomot, din cauză de grabă și din cauza unei forme de agresivitate din partea celor care comunică în spațiul public. Sunt oameni care cred că dacă vorbești tare, ai rezolvat problema.

Acesta este reflexul american, după cum îi spun eu. Un american care ajunge în Bosnia să zicem, ajunge acolo, spune ceva, nu e înțeles și atunci spune mai tare același lucru în aceeași limbă considerând că dacă urlă și dacă face un exercițiu pulmonar, el va fi mai bine deslușit. Nu, confuzia e aceeași.

Aici la noi, una dintre hibe este tonul foarte ridicat, dublat de pofta de a vorbi peste celălalt, de a nu-i da spațiu în comunicare și de a face ca totul să se transforme în cacofonie. Sunt multe emisiuni la care renunți să te uiți pentru că vorbește toată lumea.

Și vorbesc toți deodată și nu au răbdarea și decența să se asculte unul pe altul. Adică, nu poți riposta unui lucru căruia nu i-ai prins sfârșitul. Cum nu poți răspunde la o întrebare dacă nu îl lași pe omul acela să te întrebe până la capăt.

Astea sunt lucruri care te fac să privești circumspect televiziunea, deși ea rămâne un comunicator foarte puternic. A pierdut în fața internetului, dar rămâne un comunicator puternic, mai ales în mediul rural.

Sunt unii care primesc comenzi și există cazuri în care comanda este ”hai pe ei”!

Paginademedia.ro: Cât este aici vina realizatorilor?

Radu Paraschivescu: Există o vină, categoric, după cum există și o vină a celor care le impun rețete acestor realizatori. Să nu uităm că mulți dintre ei lucrează ghidați, nu lucrează doar pe cont propriu și nu lucrează în priza propriei inspirații. Sunt unii care primesc comenzi și există cazuri în care comanda este ”hai pe ei”.

Există în ziua de astăzi și moderatori nemoderabili și incapabili să facă față acestei posturi. E o postură delicată care presupune anumite calități pe care nu toți le au. Dacă vrei să fii moderator, trebuie să știi să asculți din capul locului. Nu doar psihologii trebuie să știe să asculte, ci și moderatorii tv și de radio.

Moderatorii radio sunt clar peste moderatorii din televiziune. Depinde pe cine pui moderator. Există un ciclu de emisiuni în care așa-zisul moderator era Florin Piersic.

Florin Piersic este un om simpatic și este un om care a avut roluri de dramă. A-l pune pe Florin Piersic în postura moderatorului este o glumă, câtă vreme el nu se poate controla. Dacă îl lași să vorbească 7 ore, vorbește 7 ore. Că spune și lucruri interesante, pitorești, că are saci de amintiri din teatru, categoric. Dar nu îl poți pune să coordoneze o discușie așa cum a încercat TVR 2 să facă la un moment dat.

Mai sunt și moderatori răstiți, acri, posomorâți, cărora în general viața le displace. Sunt oameni care le vorbesc telespectatorilor cu „băi”. Eu nu sunt crescut la școala de catiheți, dar să fiu telespectator și să-mi spună un om cu care n-am schimbat o vorbă în viața mea „băi, frate” recunosc că nu-mi place.

Paginademedia.ro: E forma lor de a încerca să fie familiari în ton...

Radu Paraschivescu: Poți fi familiar și fără să fii mitocan.

Tipurile de moderatori. Publicul are această glandă a maliziozității

Paginademedia.ro: Poți să ne dai câteva tipuri de moderatori, așa cum i-ai găsit tu?

Radu Paraschivescu: Unul este moderatorul logoreic, capabil să vorbească oricât. L-am avut pe Dan Diaconescu, care putea vorbi singur. În ideea că nu ajungea invitatul, el putea să vorbească până dimineața, la crapatul zorilor. Și nu stătea singur, avea acolo privitori care erau capabili să stea oricât.

Pe urmă este moderatorul dictatorial. Trebuie neapărat să ajungi la concluzia lui. El lansează concluzii înainte premisei, ceea ce este o fractură de logică sinistră. Începe cu concluzia, la fel cum mulți oameni din zona publică încep propozițiile cu deci. Tu, vrei, nu vrei, trebuie să-i dai dreptate și trebuie să ajungi la enunțul pe care îl lansează pe post de concluzie.

Mai e moderatorul dictatorial care nu te lasă să vorbești și căruia dacă îi reproșezi lucrul acesta sub o formă catifelată, eventual într-o pauză publicitară, el îți va spune „păi dar e emisiunea mea” și te închide cu replica lui, nu mai ai ce să-i mai spui. „Cum adică să vorbească altul mai mult ca mine în emisiunea mea? Fă-ți și tu emisiunea ta și atunci o să vorbești și tu.”

Prin 90 și ceva când traduceam pentru niște americani, făceam sondaje de opinie cu privire la alegeri și era județul Giurgiu și toată lumea, aproape toată lumea spunea că a votat cu Ion Iliescu. Întrebarea firească era „De ce?” și răspunsul era: „Păi dar nu e el președinte?” Da, dar mai e un candidat. „Când o ajunge domnul Constantinescu președinte, o să votăm cu el”.

Mai e și moderatorul nesigur, pentru că este insuficient pregătit. E un moderator care lansează o temă, nu e informat suficient cu privire la tema aceea și așteaptă totul de la invitați. Îl simți imediat, îl simți că e șubred și nu stăpânește tema de discuție pentru că dă dreptate tuturor și dă dreptate în minutul doi omului pe care l-a contrazis în minutul unu. Și toată prestația lui este o serie de piruete fără noimă și fără final care arată că omul nu este stăpân pe situație.

Există și moderatorul super amical, cel care te tutuiește din capul locului. Că tu ai 80 de ani și părul alb în cap și vii într-un baston pentru el nu e o problemă.

Am înțeles tutuiala la emisiunile-concurs pentru că trebuie să fii rapid în comunicare și e mai ușor să spui Radu decât domnul Paraschivescu. Mie-mi place să fiu tutuit. Dar aici, când ești într-o emisiune în care îl vezi (pe invitat n.r.) și îl iei la per tu, din cei șapte ani de acasă tu mai ai cel mult doi.

Sunt multe categorii de moderator și faptul că ei rareori se prezintă onorabil îi face paradoxal pe telespectatori să îi privească mai mult. Există moderatori gafeori, și față de telespectatori și față de cultura generală. Sunt oameni care prin ce spun în calitatea lor de moderatori își arată lacunele de cultură generală.

Există un caz celebru despre care toată lumea a scris, inclusiv eu. O doamnă sau domnișoară care l-a invitat pe Constantin Bălăceanu Stolnici înainte de a fi decosnpirat să vorbească despre erupțiile vulcanice, pentru că „pocnise” unul din Islanda.

Fata a vrut să arate că și ea în temă și Stolnici spune: „Au mai fost, doamnă, astfel de explozii. Să nu uităm în Antichitate, când două străvechi orașe au fost îngropate în lavă.” La care doamna, ca să arate că știe și ea despre Antichitate spune: „Sodoma și Gomora” și domnul Bălăceanu spune: „Nu, Pompei și Herculaneu”. Publicul gustă așa ceva pentru că publicul are această glandă a maliziozității și asistă cu plăcere la autoexecuție. Faptul că te expui așa și amesteci Biblia cu istoria și cu erupția unui vulcan te așează foarte prost.

Paginademedia.ro: Pornind de la premisa că publicul chiar știe despre ce e vorba.

Radu Paraschivescu: Aia era o emisiune de la un post urmărit, și urmărit de un public relativ pregătit dacă stai să faci o proiecție a publicului. Să faci o astfel de greșeală te transformă în mascota publicului.

Paginademedia.ro: În una din cărțile tale, Aștept să crăpi (de astăzi în prime-time), prezinți un moderator despre care spui că are următoarele simptome: „îndrăgostire de sine, cultul venerator al propriului glas, capacitatea de a trăncăni în continuu, despărțirea de simțul de sine”.

Radu Paraschivescu: Aceasta este o carte de proză, nu de analiză media. Sunt cinci povestiri comice, dintre care două sunt legate de televiziune, iar una începe de la o întâmplare personală de care am aut parte. Am fost torturat pe culoarul unei televiziuni și în studioul unei televiziuni de un moderator care nu se putea opri și care te punea în situația de ficus, căci se poartă la ora asta.

Am spus maximum 50 de cuvinte într-o emisiune de o oră în care vorbea numai el. Acolo este titlul unei emisiuni care nu există încă dar s-ar putea să apară. (...) Simțul măsurii, simțul ridicolului, simțul realității și al bunului simț sunt în pierdere de teren. Și nu știu dacă cumva speranța de a recupera nu e un moft.

Televiziunea te educă, inevitabil. Și văzând un film prost te poți educa

Paginademedia.ro: Unii ar spune că televiziunea nu trebuie să facă educație, alte instituții se ocupă de așa ceva.

Radu Paraschivescu: E adevărat. Televiziunea nu trebuie să te educe cum te educă școala sau cum ar trebui să te educe școala. Televiziunea te educă inevitabil, prin produsele pe care le livrează. Și văzând un film prost te poți educa, ascultând pe cineva cum vorbește în cadrul unei conferințe sau în cadrul unei emisiuni. Televiziunea nu înseamnă teleșcoală.

Televiziunea nu face așa ceva, cu atât mai puțin televiziunea comercială pentru că evident este o țintă de audiență și atunci ea nu își poate permite concesii educaționale. I-ar aduce un public răzleț și indici de audiență reduși. Televiziunea trebuie să distreze, să relaxeze și să nu enerveze. Să vedem ce înseamnă relaxare, distracție, divertisment la posturile comerciale. La unele, situația se prezintă un pic peste linia de corigență, la altele nu.

Faptul că avem atâtea toxine în continuare începe să devină agasant. Până acum un an, doi am pus totul pe seama dorinței de a recupera tot ce ne-a fost interzis.

Noi nu semănăm nici cu Olanda, nici cu Danemarca, nici cu Franța. Noi trăim și gândim liber de aproape 30 de ani, ceilalți o fac de sute de ani. Și atunci, după 90 am spus: „așa e firesc, să avem liber la toate excesele, să ne încărcăm cu toate toxinele, toate mizeriile și vom ști să ne oprim, să triem și să păstrăm la noi doar ceea ce merită păstrat.”

Pe urmă am văzut că fenomenul se prelungește și e normal să se prelungească. Gândiți-vă cum am trăit până în 1989. Ni se supraveghea corespondența, nu puteai să ieși din țară, aveai două ore de program tv, dintre care o oră jumătate era despre familia Ceaușescu, cărțile erau cenzurate, tu erai filat pe stradă, era un sistem de coșmar.

În momentul în care basculezi dintr-o direcție în alta firește că vrei și dobândă. Și atunci s-a dat drumul la literatură pornografică, vândută inclusiv în stațiile de metrou. Și atunci au fost bune și emisiunile de tip Jerry Springer, și tabloidele de tip nocturne și formele de exces pe care societatea le-a avut.

De vreo doi ani încoace îmi spun că e cam mult, lucrurile astea ar fi trebuit deja să se rezolve și consumatorul de televiziune, de presă, de literatură ar fi trebuit deja să evolueze, ori el nu prea a evoluat. Că nu a evoluat nu e nimic, dar și-a sporit agresivitatea, ceea ce se vede și în rândul publicului și în rândul celui care oferă produsul. Agresivitatea a devenit o noțiune cheie fără de care aproape că nu poți funcționa, iar asta e foarte periculos și primejdios aș spune.

Libertatea înseamnă dreptul de a aduce contraargumente celui care îți aduce argumente

Paginademedia.ro: Am putea spune că televiziunea încearcă să împrumute din ce are online-ul pentru a ajunge la un anumit public și de aici o asemenea agresivitate pe care o întalnim pe Facebook se duce spre televiziune? Ar putea fi o explicație?

Radu Paraschivescu: Agresivitatea asta cred că preexistă online-ului. Cred că ea se manifesta pe alt palier, dar se manifesta înaintea online-ului. E adevărat că acum ea apare la toate nivelurile. Eu constat pe forumuri și pe bloguri.

Eu sunt neconflictual, ca Viorica Dăncilă. Am exercițiul cordialității și cred că și simțul umorului. Unele comentarii sunt bune, altele emit obiecții pe tonuri de peșteră, cu un limbaj cavernicol care te indispune pentru că nu ai făcut nimic. Omul vrea să înfiereze.

Paginademedia.ro: Să insulte de-a dreptul, argumentând că libertatea e dreptul de a insulta.

Radu Paraschivescu: Libertatea înseamnă dreptul de a aduce contraargumente celui care îți aduce argumente. Eu nu am niciun fel de problemă că unora nu le plac articolele mele pentru că e firesc să nu le placă tuturor. Poți să faci reproșuri politicos și poți să-i acorzi celui care scrie un articol prezumția bunului simț și poți să bănuiești că știe exact despre ce scrie și că își alege singur subiectele și că nu are o agendă ascunsă.

Marea bănuială pe care o au oamenii de forum este că articolele noastre sunt comandate, ceea ce e fals, și că spun altceva decât ce vor să spună. Și mai este observația că cititorul știe mai multe decât ceea ce ai vrut tu să spui. Tu nu știi, tu bâjbâi, el are certitudinea.

Paginademedia.ro: Această reacție că cineva te-a pus să... nu vine și din ce se întâmplă în general, pentru că în multe dintre cazuri se îmtâmplă și atunci există tendința de a generaliza și atunci când nu se pune problema.

Radu Paraschivescu: Este un risc. Nu cred că ne place să fim judecați la grămadă. Nu cred că dacă unul dintre noi merge în Franța acceptă să fie privit chiorâș pentru că înaintea lui în Franța au fost niște români care au furat benzină. Generalizările sunt periculoase. 

Proiectul editorial Paginademedia.ro Facem România bine este susținut de Medlife


MedLife - am inceput cu un juramant, continuam cu un angajament.

De mai bine de 20 de ani investim in oameni si in tehnologie medicala. Crestem odata cu noile generatii de doctori pentru a atinge cel mai inalt nivel de performanta in actul medical.

Sanatatea este profesia si pasiunea noastra si vrem sa imbunatatim calitatea vietii fiecarui pacient, cu grija, cu atentie si oferind intotdeauna cele mai bune optiuni de tratament.

Am devenit cel mai mare operator privat de servicii medicale* investind constant in oameni si in tehnologie. Si nu ne oprim aici. Pentru ca la MedLife ne-am luat angajamentul sa facem Romania bine.

*conform cifrei de afaceri

Citește și:

 

Autor: Raul Bambu raul.bambupaginademedia.ro

Comentarii

  • Invitatul are responsabilitatea lui. De exemplu daca esti doctor si vorbesti la o emisiune despre gripa, spune ce ai de spus si nu astepta sa fii întrebat.
    Mai exista un tip de moderator care se teme că este considerat prost daca are casca in ureche sau o foaie in fata, pentru că lumea poate crede că-i sopteste cineva intrebarile sau le are scrise pe foaie. Metoda de apărare a acestor moderatori este sa vorbeasca mult si repede (Alessansra Stoicescu, Dana Grecu/Chera).
    Cel mai rau tip de moderator este cel care nu stie ce inseamna "a modera", a oferi șanse egale invitaților. Astfel de moderatori îi acuză pe invitați: "Tu n-ai spus nimic".

Trimite un comentariu