Skip to main content

FACEM ROMÂNIA BINE. Cultura vine prin Newsletter. Putea fi blogger de succes, dar "nu-mi plăcea treaba cu reclamele mascate". Povestea Suplimentu' creativ, cu Mirela Petre

 
FACEM ROMÂNIA BINE. Cultura vine prin Newsletter. Putea fi blogger de succes, dar "nu-mi plăcea treaba cu reclamele mascate". Povestea Suplimentu' creativ, cu Mirela Petre

FACEM ROMÂNIA BINEMirela Petre face un supliment pe care nici un doctor nu-l va interzice. „Suplimentu` creativ”. Cine ar fi crezut acum câțiva ani că într-o epocă a site-urilor de știri, blogurilor sau vlogurilor se va evidenția, ca stil de a face presă, newsletterul?

Publicitate

Folosit de mulți ca simplă metodă de promovare, Mirela Petre (31 de ani), jurnalist și copywriter, a făcut din newsletter un mod de a face presă culturală. A lansat cu un an în urmă „Suplimentu` creativ”, un soi de revistă de cultură, cultură în toate formele ei, care ajunge pe e-mailul abonaților miercurea. O dată la două săptămâni.

Sunt recomandări de cărți, teatru, filme, documentare, podcasturi, articole de presă plus alte câteva bonusuri, pe care Mirela le numește snacksuri, toate (dar chiar toate) consumate și încercate de ea înainte.

Recent, Suplimentu` creativ a început să apară și pe Libertatea, după ce jurnalistul Cătălin Tolontan i-a recomandat Mirelei (care lucrează în grup, în Ringier) să se alăture proiectului.

Paginademedia.ro a stat de vorbă cu Mirela pentru a afla povestea ei și povestea proiectului.

Putea fi un blogger de succes. A avut un blog de fashion, de succes, în urmă cu câțiva ani. Dar a ales însă altceva. Cultura. În toate formele: teatru, muzică, literatură, artă.

Mirela Petre:

"Am avut un moment în care am stat și m-am gândit că puteam să devin un blogger serios. Era un moment în care bloggerii erau la început și deveneau profesioniști.

Iar eu nu am vrut să intru în liga de profesioniști pentru că nu-mi plăcea procesul de lucru, toată treaba cu reclamele, multe mascate. Percepția mea era, și e în continuare, că era foarte agresiv că toți voiau să facă bani – ceea ce era normal într-un fel – și părea că nu mai contează publicul sau ce scriu, cât notorietatea lor și profitul.

Nu am vrut să joc jocul acesta.

Plus că era un cerculeț cu pr-iști, cu publicul, cu bloggerul și publicul conta cel mai puțin. În felul în care scriu eu, pentru mine publicul contează foarte mult. Știu că sunt idealist, dar asta este."

Sună sau nu idealist, aceasta este povestea, pe care vă invităm să o citiți în continuare. Un newsletter pornit de la o idee simplă: "Încerc să vorbesc cu oamenii de la egal la egal. Nu sunt mai deșteaptă ca nimeni, am această curiozitate, am niște cunoștințe pe care le mai aprofundez prin documentare și dacă pot cu asta să-i ajut și să-i încurajez, mi se pare minunat".

Paginademedia.ro prezintă povestea newsletterului Suplimentu' creativ în cadrul proiectului editorial FACEM ROMÂNIA BINE. Într-o perioadă în care aproape „se cântă prohodul” presei, ne propunem să căutăm - și să prezentăm, în acest proiect, nu “presa care a fost”, ci presa așa cum trebuie să fie făcută. Și cum (încă) se mai face. Poveștile unor proiecte media și ale unor oameni care își fac treaba cu respect pentru public și pentru meserie. Curat.

Un proiect editorial Paginademedia.ro susținut de MedLife

Înainte de interviul integral, iată câteva idei:

  • Dacă este să fac legătura cu pasiunea pentru cultură, cred că din școală a pornit: am avut o profă de franceză, un prof de română care mi-a plăcut, am fost într-o trupă de teatru și făceam actorie cu un actor de la Teatrul din Brăila. Prin intermediul lor a fost „trezirea mea”, dacă vrei, la ceea ce înseamnă cultura.
  • În concepția mea, scrisul trebuie să și ajute. Să deschidă perspective măcar, nu să schimbe lumea neapărat, dar măcar cu pași mărunți.
  • Încerc să vorbesc cu oamenii de la egal la egal. Nu sunt mai deșteaptă ca nimeni. Am această curiozitate, am niște cunoștințe pe care le mai aprofundez prin documentare și dacă pot cu asta să-i ajut și să-i încurajez, mi se pare minunat.
  • Majoritatea newsletterelor sunt tip listă, în care frazele au rolul de a face poftă oamenilor să dea click pe linkul respectiv. Eu nu am vrut să fac o listă de link-uri, aceasta a fost una dintre condițiile pe care mi le-am pus de la început. Simțeam nevoia să stau de vorba cu oamenii și nu doar să le semnalez.
  • Scopul meu nu este să fac bani din newsletter. Planul meu este să rămână la fel de sincer și să conteze schimbul acesta de experiențe. Ca să-mi rezolv partea asta de cheltuieli, m-am hotărât că nu o să am publicitate și nici sponsorizări, în schimb o să-i las pe ei să mă ajute.
  • Scriu cu experiența și cu interpretarea mea. Nu am niciodată pretenția că fac critică. E o interpretare, o părere despre un produs cultural. Și asta înseamnă munca cu emoțiile mele și cu intimitatea mea, dar îmi face plăcere.

Paginademedia.ro: Cine este Mirela Petre?

Mirela Petre: Sunt din Brăila. Am făcut școală în mai multe locuri, unde chiar am avut niște profesori foarte buni. Dacă este să fac legătura cu pasiunea pentru cultură, cred că și de acolo a pornit: am avut o profă de franceză, un prof de română care mi-a plăcut, am fost într-o trupă de teatru și făceam actorie cu un actor de la Teatrul din Brăila.

Prin intermediul lor a fost „trezirea mea”, dacă vrei, la ceea ce înseamnă cultura. Am continuat apoi cu facultatea la Iași, limbi străine italiană – franceză. Licența mea a fost pe Imaginea femeii în cultura lui Carlo Goldoni și sunt încă foarte mândră de ea.

Am început un master de jurnalism la București, pe care nu l-am terminat, pentru că începusem să lucrez în presă.

Paginademedia.ro: Cum ai prins gustul scrisului?

Mirela Petre: Cred că prin liceu, cum au făcut mulți. Exista o revistă a liceului unde scriam mai ales eseuri personale.

Aveam foarte multe despre identitate sau despre probleme existențiale, despre încotro ne ducem. Să fim atenți la lucrurile care contează cu adevărat, la umanitate. Le-am recitit la un moment dat și par patetice, că era vârsta, dar sunt niște idei foarte bune acolo.

Așa mi-am dat seama că îmi place scrisul. Știam că e ceva ce îmi și place, la care mă și pricep și prin care pot să ajung undeva. Știam că era neșlefuit, dar dacă lucrez la asta pot să ajung la un anumit nivel prin care să-i ajut și pe alții.

În concepția mea, scrisul trebuie să și ajute. Să deschidă perspective măcar, nu să schimbe lumea neapărat, dar măcar cu pași mărunți.

Paginademedia.ro: Ai ales să mergi pe zona de cultură de la începuturile tale în zona de scris?

Mirela Petre: La început, lucram la relații cu clienții la HP. Era un job pe care mi l-am luat când am venit prima dată în București, ca să-mi plătesc chiria.

Aveam acest plan măreț în spate că o să lucrez în jurnalism. Nu m-a angajat nimeni pentru că nu aveam nici școală, nici experiență. De aceea m-am înscris la masterul în jurnalism și așa am reușit să mă angajez.

Primul job a fost la Shopping Report (o revistă glossy – n.r.), dar aveam și un blog de modă. Îl lansasem în 2008, dar prin 2009 devenise mai popular în nișa de bloggeri și de modă.

Ca să poți să ieși din tipare mai întâi ar trebui să știi tiparele

Am învățat foarte mult în primul an la Shopping Report și la shoppingnews.ro. Știam intuitiv să scriu, dar nu aveam neapărat structura sau regulile. Cu școala, cu Paula Negrea, care conducea site-ul publicației, cu Raluca Dumitra, de la revistă și scriind efectiv, mi-am pus bazele și am învățat efectiv să scriu jurnalistic. Ca să poți să ieși din tipare, mai întâi ar trebui să știi tiparele și atunci am învățat tiparele, cum ar veni.

După ce revista s-a închis din motive administrative, pentru că nu mai supraviețuia, am fost o bună bucată de vreme freelancer, dar nu mi s-a potrivit.

Apreciez foarte tare oamenii care pot să fie freelanceri. E nevoie de o disciplină pe care eu nu o am. Am scris pentru Șapte Seri – o rubrică unde scriam despre Cartierele Bucureștiului, mi-a plăcut foarte mult.

Mă plimbam prin cartiere pe care eu nu le cunoșteam și mergeam ca și cum ar fi un oraș, încercam să văd ce se face, ce îl definește, ce fac oamenii să-și petreacă timpul liber, în ideea că viața orașului nu este centrul ci sunt cartierele unde trăiesc și oamenii.

Paginademedia.ro: Cum ai descoperit zona de cultură? De unde plăcerea de a consuma teatru, film, carte?

Mirela Petre: Practic am scris întotdeauna despre cultură, dar nu știu dacă a fost neapărat un moment exclusiv să mă concentrez doar pe asta.

Aș zice mai degrabă că sunt mai multe straturi care s-au tot așezat de-a lungul timpului. Așa cum am început din liceu cu trupa de teatru din care făceam parte și atunci am început să înțeleg mai bine spectacolele și ce înseamnă ele. Cărțile, la fel, de prin liceu. Proful de română nu era genul care să ne predea doar rezumatul, noi făceam dezbateri: toată clasa citea cartea și apoi aveam dezbateri.

Nu exista corect sau greșit, veneam cu argumente. Practic, acolo am învățat mecanismul acesta de argumentare și să înțeleg ce vrea să zică o carte. Iar o carte poate să zică ceva pentru tine și altceva pentru mine. Aceasta a fost baza. După aceea, treptat, s-au tot adăugat.

Pot fi și lucruri mărunte, cum ar fi o experiență, când eram la Erasmus, în Bari (Italia), când am văzut un film care era dublat și care m-a pus pe gânduri despre ce înseamnă filmul dublat, subtitrat, cum se schimbă experiența în funcție de asta, nivelurile de interpretare.

Lucrurile acestea s-au tot adăugat. De ce m-am concentrat pe partea de cultură? Pentru că îmi place, este pentru mine. Eu chiar consum foarte multe cărți, spectacole, filme, tot. Îmi place și știu că sunt oameni foarte mulți care fac același lucru și nu prea aveam o publicație care să scrie despre cultură.

Paginademedia.ro: Cum vezi presa culturală de la noi?

Mirela Petre: Sunt puține, în primul rând, iar acelea par, nu știu dacă sunt, dar par elitiste. Vorbesc așa dintr-un turn.

E una pe teatru, una pe arte vizual plastice. Acestea ar fi în print. Și în online ar mai fi o grămadă de bloguri. Sunt multe pentru film.

Paginademedia.ro: Dar publicații care să acopere mia multe zone ale culturii se găsesc mai greu.

Mirela Petre: Da. Avem Scena 9, care slavă Domnului că există, dar nu prea are concurență. Nu știu altă revistă la fel de generalistă de cultură. Știu și din feedbackul oamenilor, cititori, oameni din industrie. Presa de specialitate de cultură, în adevăratul cuvânt, nu prea există. E un loc foarte mare.

Paginademedia.ro: Și ai identificat că este un gol în zona de presă cultural?

Mirela Petre: Da. Dar nu am făcut-o sistematic. N-a pornit de la faptul că eu am o misiune să umplu acest gol în presa de cultură (râde).

A pornit de la faptul că mi-am dat seama că omenii sunt nevorbiți, cum ar veni, pe subiectul acesta. Sunt oameni care consumă cultură, dar nu au unde să citească sau să discute despre spectacole, cărți, filme.

Sunt oameni care nu vor neapărat să li se spună ce să vadă, cât să afle ce crede altcineva despre ce au văzut și ei sau și-ar dori să vadă, să-și reflecte părerile.

Mai este partea celor foarte mulți care vor să afle ce a mai apărut, care vor recomandări efective. De aici a pornit, când mi-am dat seama că oamenii au nevoie de lucrurile acestea. Eu deja consumam toate produsele acestea culturale și aș fi vrut să le împărtășesc.

M-am gândit că e momentul în care puteam să devin un blogger serios. Dar nu am vrut să joc jocul acesta

Paginademedia.ro: De ce nu blog?

Mirela Petre: Nu voiam pentru că nu mi-a plăcut niciodată, după experiența cu blogul de pantofi. De-aceea l-am și întrerupt atunci. Când s-a terminat colaborarea cu revista Shopping Report am avut un moment în care am stat și m-am gândit că e momentul în care puteam să devin un blogger serios.

Era un moment în care bloggerii erau la început și deveneau profesioniști. Iar eu nu am vrut să intru în liga de profesioniști pentru că nu-mi plăcea procesul de lucru, toată treaba cu reclamele, multe mascate.

Percepția mea era, și e în continuare, că era foarte agresiv faptul că toți voiau să facă bani – ceea ce era normal într-un fel – și părea că nu mai contează publicul sau ce scriu, cât notorietatea lor și profitul. Nu am vrut să joc jocul acesta.

Plus că era un cerculeț cu pr-iști, cu publicul, cu bloggerul și publicul conta cel mai puțin. În felul în care scriu eu, pentru mine, publicul contează foarte mult. Știu că sunt idealist, dar asta este.

M-am hotărât să fie ceva sută la sută al meu, blog nu voiam, așa că m-am gândit la newsletter.

Am pornit de la ideea că oamenii vor cultură, eu consum, este loc, așa că lucrurile acestea se pot întâlni. Mi-am dat seama că nu vreau blog

Paginademedia.ro: Cum te-ai decis să faci asta. Care era contextul, momentul?

Mirela Petre: A fost un an de zile, 2017, în care am dus o viață foarte, foarte liniștită. Am avut jobul de copywriter la Ringier, mă hotărâsem că o să mă ocup doar de job și nu o să-mi mai iau proiecte extra.

După ce nu mi-am distrat atenția cu alte lucruri extra, treptat au început să vină idei. Am pornit de la ideea că oamenii vor cultură, eu consum, este loc, așa că lucrurile acestea se pot întâlni. La scurt timp mi-am dat seama că nu vreau blog.

Apoi mi-am dat seama că pot să fac un newsletter. La newsletter m-am gândit pentru că citeam mai multe din afară, citeam și Monday Memo al Monei Dîrțu.

Mi-am dat seama că consum foarte multe newslettere și îmi place abordarea asta, stilul și relația. Dacă scrii pentru un blog sau un site inevitabil trebuie să ții cont de SEO, de cuvinte cheie și nu am vrut să fac asta. Am vrut să scriu fără să mai țin cont de lucrurile astea.

Cel mai important, simțeam nevoia să fie o relație foarte directă și intimă. E ca și cum omul te cheamă la el în sufragerie. E relația asta bazată pe respect, pe încredere, dar are și foarte multă intimitate.

Încerc să vorbesc cu oamenii de la egal la egal. Nu sunt mai deșteaptă ca nimeni, am această curiozitate, am niște cunoștințe pe care le mai aprofundez prin documentare și dacă pot cu asta să-i ajut și să-i încurajez, mi se pare minunat.

Când am decis prima dată că vreau un newsletter, era undeva în primăvara lui 2017. Apoi au urmat câteva luni în care mi-a fost rușine și frică pentru că mă gândeam cine sunt eu să vin să le zic oamenilor ce să citească.

Era un fel de sindromul impostorului cu care cred că mulți oameni au de-a face. După ce am analizat prea mult acest gând, m-am împăcat cu el. Peste o lună mi-a venit numele, pe care l-am visat – „Suplimentu` creativ”.

Apoi a fost perioada când tot amânam din diverse motive, până când, în vacanța de Crăciun, n-am mai avut niciun fel de scuze. În primele zile din ianuarie 2018 am făcut toată partea de setare tehnică. Am făcut un template pentru design, cum să arate, ce scriu, cum scriu. Am știut de la început că vreau să fie și vizual și aerisit, pentru că tentația e să scrii foarte mult. 

Majoritatea newsletterelor sunt tip listă, în care frazele au rolul de a face poftă oamenilor să dea click pe linkul respectiv. Eu nu am vrut să fac o listă de linkuri, aceasta a fost una dintre condițiile pe care mi le-am pus de la început. Simțeam nevoia să stau de vorbă cu oamenii și nu doar să le semnalez.

M-am gândit să fie câte o recomandare pentru fiecare zi a săptămânii. Fiind un newsletter în care explorezi un subiect anume, în principiu poți să nu-l citește pe tot odată, poți să citești câte ceva în fiecare zi. Am făcut șase, pe principiul că în a șaptea ne mai și odihnim.

De-aceea am ales șase. Ele sunt diferite, carte film, podcast, pictură, o grămadă de alte subiecte.

Partea de final, cu bonusurile e partea de listă, care e extrem de populară.

Am avut 100-200 de abonați în prima oră

Paginademedia.ro: La câți oameni a ajuns primul newsletter?

Mirela Petre: Când am făcut partea de setare, am avut o postare pe Facebook, în care anunțam proiectul. Oamenii s-a abonat. Au fost 100 – 200 în primele câteva ore.

Prima ediție nu mai știu câți au primit-o. Au fost niște sute. Apoi a tot crescut și a crescut pe principiul word-of-mouth (recomandări).

Nu am făcut niciun fel de promo. M-am gândit că e mai important să ajungă să se aboneze și să-l citească oamenii care chiar sunt interesați. Nu mă uit oricum la cifre, decât foarte rar.

Paginademedia.ro: Care a fost feedback-ul în afara numărului de abonați?

Mirela Petre: Încă de la început primeam mesaje de la abonați, mă felicitau, veneau cu sugestii. Mi-au scris despre absolut orice și m-am bucurat foarte mult. Newsletterul acesta nu mai e doar al meu, e un fel de colaborare. Eu zic ceva, ei îmi răspund. E ca o relație.

Paginademedia.ro: Acum după un an cum vezi produsul tău?

Mirela Petre: Mă mir foarte tare. Nu credeam că voi ajunge în punctul acesta pentru că nu am pornit cu un plan, nici să schimb lumea și nici să mă îmbogățesc.

E un proiect pornit pentru sufletul meu și al altora care sunt interesați de subiectul acesta. M-a luat total prin surprindere.

Oamenii citesc și după aceea dau mai departe. A crescut organic. În punctul acesta, după un an de zile, mă bucur că oamenii sunt la fel de entuziasmați. A fost o teamă de-a mea că o să fie ceva cool și popular la început și când o să mai treacă niște timp oamenii se vor plictisi. Dar nu s-a întâmplat asta, din fericire.

Paginademedia.ro: La sfârșitul anului, ai făcut un chestionar pentru abonați. Ce ai aflat?

Mirela Petre: Chestionarul a pornit dintr-o frustrare de-a mea că aveam senzația că eu sunt prea prezentă, inevitabil ca transmițători, și că cititorii nu sunt la fel de prezenți sau vizibili. Când am început să scriu, aveam în minte un om care mă citește ideal. Îl construisem cum mi-ar plăcea mie să fie.

Apoi, treptat, după primii abonați, eu cunoșteam 10% poate, dar restul erau oameni pe care nu îi cunoșteam. Și frustrarea era că sunt mulți abonați, eu nu-i cunosc, doar câțiva îmi dau feedback și impresii, dar marea majoritate nu-i cunosc. Și mi-am dorit să-i cunosc. Să-i înțeleg mai bine. Am trimis acest sondaj.

Au răspuns mult mai mulți decât mă așteptam, au fost niște sute. Acum în total sunt o mie și ceva de abonați. Cumva a fost un moment foarte bun pentru că și ei simțeau nevoia să-mi spună lucruri.

Chiar au răspuns și mi-au spus niște lucruri la care eu nici nu mă gândisem. Am aflat că am făcut la un moment dat un fel de concurs cu niște cărți.

Citisem „Viața nemuritoare a Henriettei Lacks”, care mi-a plăcut atât de tare că mi-am dorit nu doar să vorbesc despre ea, ci și să o fac cadou. În cazul acela am simțit nu doar să vorbesc despre ea, dar să o și fac cadou. Și am făcut acest parteneriat cu editura, mi-a dat cărțile.

Cartea este despre „ADN-ul” științifc, efectiv, dar are legătură și cu ADN-ul unei familii, la nivel metaforic, de familie, de moșteniri. Am povestit atunci ceva din familia mea, din experiența mea și i-am rugat dacă vor să povestească și ei. Am primit multe povești, legate de moșteniri din acestea de familie. Și le-a plăcut joculețul acesta. Din sondaj. am aflat că vor mai multe concursuri de genul acesta. Să le dau și lor cuvântul.

Am mai aflat că sunt unii care m-au rugat să nu bag niciodată publicitate și alții care mi-au zis dacă bagi reclamă să fie discretă. Era un subiect la care m-am gândit tot timpul.

Proiectul editorial Paginademedia.ro Facem România bine este susținut de MedLife


MedLife - am inceput cu un juramant, continuam cu un angajament.

De mai bine de 20 de ani investim in oameni si in tehnologie medicala. Crestem odata cu noile generatii de doctori pentru a atinge cel mai inalt nivel de performanta in actul medical.

Sanatatea este profesia si pasiunea noastra si vrem sa imbunatatim calitatea vietii fiecarui pacient, cu grija, cu atentie si oferind intotdeauna cele mai bune optiuni de tratament.

Am devenit cel mai mare operator privat de servicii medicale* investind constant in oameni si in tehnologie. Si nu ne oprim aici. Pentru ca la MedLife ne-am luat angajamentul sa facem Romania bine.

*conform cifrei de afaceri 

Citește și:

 

Autor: Iulia Bunea iulia.buneapaginademedia.ro

Trimite un comentariu