FACEM ROMÂNIA BINE. Mirela Petre face un supliment pe care nici un doctor nu-l va interzice. „Suplimentu` creativ”. Cine ar fi crezut acum câţiva ani că într-o epocă a site-urilor de ştiri, blogurilor sau vlogurilor se va evidenţia, ca stil de a face presă, newsletterul?
Folosit de mulţi ca simplă metodă de promovare, Mirela Petre (31 de ani), jurnalist şi copywriter, a făcut din newsletter un mod de a face presă culturală. A lansat cu un an în urmă „Suplimentu` creativ”, un soi de revistă de cultură, cultură în toate formele ei, care ajunge pe e-mailul abonaţilor miercurea. O dată la două săptămâni.
Sunt recomandări de cărţi, teatru, filme, documentare, podcasturi, articole de presă plus alte câteva bonusuri, pe care Mirela le numeşte snacksuri, toate (dar chiar toate) consumate şi încercate de ea înainte.
Recent, Suplimentu` creativ a început să apară şi pe Libertatea, după ce jurnalistul Cătălin Tolontan i-a recomandat Mirelei (care lucrează în grup, în Ringier) să se alăture proiectului.
Paginademedia.ro a stat de vorbă cu Mirela pentru a afla povestea ei şi povestea proiectului.
Putea fi un blogger de succes. A avut un blog de fashion, de succes, în urmă cu câţiva ani. Dar a ales însă altceva. Cultura. În toate formele: teatru, muzică, literatură, artă.
Mirela Petre:
"Am avut un moment în care am stat şi m-am gândit că puteam să devin un blogger serios. Era un moment în care bloggerii erau la început şi deveneau profesionişti.
Iar eu nu am vrut să intru în liga de profesionişti pentru că nu-mi plăcea procesul de lucru, toată treaba cu reclamele, multe mascate. Percepţia mea era, şi e în continuare, că era foarte agresiv că toţi voiau să facă bani – ceea ce era normal într-un fel – şi părea că nu mai contează publicul sau ce scriu, cât notorietatea lor şi profitul.
Nu am vrut să joc jocul acesta.
Plus că era un cerculeţ cu pr-işti, cu publicul, cu bloggerul şi publicul conta cel mai puţin. În felul în care scriu eu, pentru mine publicul contează foarte mult. Ştiu că sunt idealist, dar asta este."
Sună sau nu idealist, aceasta este povestea, pe care vă invităm să o citiţi în continuare. Un newsletter pornit de la o idee simplă: "Încerc să vorbesc cu oamenii de la egal la egal. Nu sunt mai deşteaptă ca nimeni, am această curiozitate, am nişte cunoştinţe pe care le mai aprofundez prin documentare şi dacă pot cu asta să-i ajut şi să-i încurajez, mi se pare minunat".
Paginademedia.ro prezintă povestea newsletterului Suplimentu' creativ în cadrul proiectului editorial FACEM ROMÂNIA BINE. Într-o perioadă în care aproape „se cântă prohodul” presei, ne propunem să căutăm - şi să prezentăm, în acest proiect, nu “presa care a fost”, ci presa aşa cum trebuie să fie făcută. Şi cum (încă) se mai face. Poveştile unor proiecte media şi ale unor oameni care îşi fac treaba cu respect pentru public şi pentru meserie. Curat.
Un proiect editorial Paginademedia.ro susţinut de MedLife.
Înainte de interviul integral, iată câteva idei:
- Dacă este să fac legătura cu pasiunea pentru cultură, cred că din şcoală a pornit: am avut o profă de franceză, un prof de română care mi-a plăcut, am fost într-o trupă de teatru şi făceam actorie cu un actor de la Teatrul din Brăila. Prin intermediul lor a fost „trezirea mea”, dacă vrei, la ceea ce înseamnă cultura.
- În concepţia mea, scrisul trebuie să şi ajute. Să deschidă perspective măcar, nu să schimbe lumea neapărat, dar măcar cu paşi mărunţi.
- Încerc să vorbesc cu oamenii de la egal la egal. Nu sunt mai deşteaptă ca nimeni. Am această curiozitate, am nişte cunoştinţe pe care le mai aprofundez prin documentare şi dacă pot cu asta să-i ajut şi să-i încurajez, mi se pare minunat.
- Majoritatea newsletterelor sunt tip listă, în care frazele au rolul de a face poftă oamenilor să dea click pe linkul respectiv. Eu nu am vrut să fac o listă de link-uri, aceasta a fost una dintre condiţiile pe care mi le-am pus de la început. Simţeam nevoia să stau de vorba cu oamenii şi nu doar să le semnalez.
- Scopul meu nu este să fac bani din newsletter. Planul meu este să rămână la fel de sincer şi să conteze schimbul acesta de experienţe. Ca să-mi rezolv partea asta de cheltuieli, m-am hotărât că nu o să am publicitate şi nici sponsorizări, în schimb o să-i las pe ei să mă ajute.
- Scriu cu experienţa şi cu interpretarea mea. Nu am niciodată pretenţia că fac critică. E o interpretare, o părere despre un produs cultural. Şi asta înseamnă munca cu emoţiile mele şi cu intimitatea mea, dar îmi face plăcere.
Paginademedia.ro: Cine este Mirela Petre?
Mirela Petre: Sunt din Brăila. Am făcut şcoală în mai multe locuri, unde chiar am avut nişte profesori foarte buni. Dacă este să fac legătura cu pasiunea pentru cultură, cred că şi de acolo a pornit: am avut o profă de franceză, un prof de română care mi-a plăcut, am fost într-o trupă de teatru şi făceam actorie cu un actor de la Teatrul din Brăila.
Prin intermediul lor a fost „trezirea mea”, dacă vrei, la ceea ce înseamnă cultura. Am continuat apoi cu facultatea la Iaşi, limbi străine italiană – franceză. Licenţa mea a fost pe Imaginea femeii în cultura lui Carlo Goldoni şi sunt încă foarte mândră de ea.
Am început un master de jurnalism la Bucureşti, pe care nu l-am terminat, pentru că începusem să lucrez în presă.
Paginademedia.ro: Cum ai prins gustul scrisului?
Mirela Petre: Cred că prin liceu, cum au făcut mulţi. Exista o revistă a liceului unde scriam mai ales eseuri personale.
Aveam foarte multe despre identitate sau despre probleme existenţiale, despre încotro ne ducem. Să fim atenţi la lucrurile care contează cu adevărat, la umanitate. Le-am recitit la un moment dat şi par patetice, că era vârsta, dar sunt nişte idei foarte bune acolo.
Aşa mi-am dat seama că îmi place scrisul. Ştiam că e ceva ce îmi şi place, la care mă şi pricep şi prin care pot să ajung undeva. Ştiam că era neşlefuit, dar dacă lucrez la asta pot să ajung la un anumit nivel prin care să-i ajut şi pe alţii.
În concepţia mea, scrisul trebuie să şi ajute. Să deschidă perspective măcar, nu să schimbe lumea neapărat, dar măcar cu paşi mărunţi.
Paginademedia.ro: Ai ales să mergi pe zona de cultură de la începuturile tale în zona de scris?
Mirela Petre: La început, lucram la relaţii cu clienţii la HP. Era un job pe care mi l-am luat când am venit prima dată în Bucureşti, ca să-mi plătesc chiria.
Aveam acest plan măreţ în spate că o să lucrez în jurnalism. Nu m-a angajat nimeni pentru că nu aveam nici şcoală, nici experienţă. De aceea m-am înscris la masterul în jurnalism şi aşa am reuşit să mă angajez.
Primul job a fost la Shopping Report (o revistă glossy – n.r.), dar aveam şi un blog de modă. Îl lansasem în 2008, dar prin 2009 devenise mai popular în nişa de bloggeri şi de modă.
Ca să poţi să ieşi din tipare mai întâi ar trebui să ştii tiparele
Am învăţat foarte mult în primul an la Shopping Report şi la shoppingnews.ro. Ştiam intuitiv să scriu, dar nu aveam neapărat structura sau regulile. Cu şcoala, cu Paula Negrea, care conducea site-ul publicaţiei, cu Raluca Dumitra, de la revistă şi scriind efectiv, mi-am pus bazele şi am învăţat efectiv să scriu jurnalistic. Ca să poţi să ieşi din tipare, mai întâi ar trebui să ştii tiparele şi atunci am învăţat tiparele, cum ar veni.
După ce revista s-a închis din motive administrative, pentru că nu mai supravieţuia, am fost o bună bucată de vreme freelancer, dar nu mi s-a potrivit.
Apreciez foarte tare oamenii care pot să fie freelanceri. E nevoie de o disciplină pe care eu nu o am. Am scris pentru Şapte Seri – o rubrică unde scriam despre Cartierele Bucureştiului, mi-a plăcut foarte mult.
Mă plimbam prin cartiere pe care eu nu le cunoşteam şi mergeam ca şi cum ar fi un oraş, încercam să văd ce se face, ce îl defineşte, ce fac oamenii să-şi petreacă timpul liber, în ideea că viaţa oraşului nu este centrul ci sunt cartierele unde trăiesc şi oamenii.
Paginademedia.ro: Cum ai descoperit zona de cultură? De unde plăcerea de a consuma teatru, film, carte?
Mirela Petre: Practic am scris întotdeauna despre cultură, dar nu ştiu dacă a fost neapărat un moment exclusiv să mă concentrez doar pe asta.
Aş zice mai degrabă că sunt mai multe straturi care s-au tot aşezat de-a lungul timpului. Aşa cum am început din liceu cu trupa de teatru din care făceam parte şi atunci am început să înţeleg mai bine spectacolele şi ce înseamnă ele. Cărţile, la fel, de prin liceu. Proful de română nu era genul care să ne predea doar rezumatul, noi făceam dezbateri: toată clasa citea cartea şi apoi aveam dezbateri.
Nu exista corect sau greşit, veneam cu argumente. Practic, acolo am învăţat mecanismul acesta de argumentare şi să înţeleg ce vrea să zică o carte. Iar o carte poate să zică ceva pentru tine şi altceva pentru mine. Aceasta a fost baza. După aceea, treptat, s-au tot adăugat.
Pot fi şi lucruri mărunte, cum ar fi o experienţă, când eram la Erasmus, în Bari (Italia), când am văzut un film care era dublat şi care m-a pus pe gânduri despre ce înseamnă filmul dublat, subtitrat, cum se schimbă experienţa în funcţie de asta, nivelurile de interpretare.
Lucrurile acestea s-au tot adăugat. De ce m-am concentrat pe partea de cultură? Pentru că îmi place, este pentru mine. Eu chiar consum foarte multe cărţi, spectacole, filme, tot. Îmi place şi ştiu că sunt oameni foarte mulţi care fac acelaşi lucru şi nu prea aveam o publicaţie care să scrie despre cultură.
Paginademedia.ro: Cum vezi presa culturală de la noi?
Mirela Petre: Sunt puţine, în primul rând, iar acelea par, nu ştiu dacă sunt, dar par elitiste. Vorbesc aşa dintr-un turn.
E una pe teatru, una pe arte vizual plastice. Acestea ar fi în print. Şi în online ar mai fi o grămadă de bloguri. Sunt multe pentru film.
Paginademedia.ro: Dar publicaţii care să acopere mia multe zone ale culturii se găsesc mai greu.
Mirela Petre: Da. Avem Scena 9, care slavă Domnului că există, dar nu prea are concurenţă. Nu ştiu altă revistă la fel de generalistă de cultură. Ştiu şi din feedbackul oamenilor, cititori, oameni din industrie. Presa de specialitate de cultură, în adevăratul cuvânt, nu prea există. E un loc foarte mare.
Paginademedia.ro: Şi ai identificat că este un gol în zona de presă cultural?
Mirela Petre: Da. Dar nu am făcut-o sistematic. N-a pornit de la faptul că eu am o misiune să umplu acest gol în presa de cultură (râde).
A pornit de la faptul că mi-am dat seama că omenii sunt nevorbiţi, cum ar veni, pe subiectul acesta. Sunt oameni care consumă cultură, dar nu au unde să citească sau să discute despre spectacole, cărţi, filme.
Sunt oameni care nu vor neapărat să li se spună ce să vadă, cât să afle ce crede altcineva despre ce au văzut şi ei sau şi-ar dori să vadă, să-şi reflecte părerile.
Mai este partea celor foarte mulţi care vor să afle ce a mai apărut, care vor recomandări efective. De aici a pornit, când mi-am dat seama că oamenii au nevoie de lucrurile acestea. Eu deja consumam toate produsele acestea culturale şi aş fi vrut să le împărtăşesc.
M-am gândit că e momentul în care puteam să devin un blogger serios. Dar nu am vrut să joc jocul acesta
Paginademedia.ro: De ce nu blog?
Mirela Petre: Nu voiam pentru că nu mi-a plăcut niciodată, după experienţa cu blogul de pantofi. De-aceea l-am şi întrerupt atunci. Când s-a terminat colaborarea cu revista Shopping Report am avut un moment în care am stat şi m-am gândit că e momentul în care puteam să devin un blogger serios.
Era un moment în care bloggerii erau la început şi deveneau profesionişti. Iar eu nu am vrut să intru în liga de profesionişti pentru că nu-mi plăcea procesul de lucru, toată treaba cu reclamele, multe mascate.
Percepţia mea era, şi e în continuare, că era foarte agresiv faptul că toţi voiau să facă bani – ceea ce era normal într-un fel – şi părea că nu mai contează publicul sau ce scriu, cât notorietatea lor şi profitul. Nu am vrut să joc jocul acesta.
Plus că era un cerculeţ cu pr-işti, cu publicul, cu bloggerul şi publicul conta cel mai puţin. În felul în care scriu eu, pentru mine, publicul contează foarte mult. Ştiu că sunt idealist, dar asta este.
M-am hotărât să fie ceva sută la sută al meu, blog nu voiam, aşa că m-am gândit la newsletter.
Am pornit de la ideea că oamenii vor cultură, eu consum, este loc, aşa că lucrurile acestea se pot întâlni. Mi-am dat seama că nu vreau blog
Paginademedia.ro: Cum te-ai decis să faci asta. Care era contextul, momentul?
Mirela Petre: A fost un an de zile, 2017, în care am dus o viaţă foarte, foarte liniştită. Am avut jobul de copywriter la Ringier, mă hotărâsem că o să mă ocup doar de job şi nu o să-mi mai iau proiecte extra.
După ce nu mi-am distrat atenţia cu alte lucruri extra, treptat au început să vină idei. Am pornit de la ideea că oamenii vor cultură, eu consum, este loc, aşa că lucrurile acestea se pot întâlni. La scurt timp mi-am dat seama că nu vreau blog.
Apoi mi-am dat seama că pot să fac un newsletter. La newsletter m-am gândit pentru că citeam mai multe din afară, citeam şi Monday Memo al Monei Dîrţu.
Mi-am dat seama că consum foarte multe newslettere şi îmi place abordarea asta, stilul şi relaţia. Dacă scrii pentru un blog sau un site inevitabil trebuie să ţii cont de SEO, de cuvinte cheie şi nu am vrut să fac asta. Am vrut să scriu fără să mai ţin cont de lucrurile astea.
Cel mai important, simţeam nevoia să fie o relaţie foarte directă şi intimă. E ca şi cum omul te cheamă la el în sufragerie. E relaţia asta bazată pe respect, pe încredere, dar are şi foarte multă intimitate.
Încerc să vorbesc cu oamenii de la egal la egal. Nu sunt mai deşteaptă ca nimeni, am această curiozitate, am nişte cunoştinţe pe care le mai aprofundez prin documentare şi dacă pot cu asta să-i ajut şi să-i încurajez, mi se pare minunat.
Când am decis prima dată că vreau un newsletter, era undeva în primăvara lui 2017. Apoi au urmat câteva luni în care mi-a fost ruşine şi frică pentru că mă gândeam cine sunt eu să vin să le zic oamenilor ce să citească.
Era un fel de sindromul impostorului cu care cred că mulţi oameni au de-a face. După ce am analizat prea mult acest gând, m-am împăcat cu el. Peste o lună mi-a venit numele, pe care l-am visat – „Suplimentu` creativ”.
Apoi a fost perioada când tot amânam din diverse motive, până când, în vacanţa de Crăciun, n-am mai avut niciun fel de scuze. În primele zile din ianuarie 2018 am făcut toată partea de setare tehnică. Am făcut un template pentru design, cum să arate, ce scriu, cum scriu. Am ştiut de la început că vreau să fie şi vizual şi aerisit, pentru că tentaţia e să scrii foarte mult.
Majoritatea newsletterelor sunt tip listă, în care frazele au rolul de a face poftă oamenilor să dea click pe linkul respectiv. Eu nu am vrut să fac o listă de linkuri, aceasta a fost una dintre condiţiile pe care mi le-am pus de la început. Simţeam nevoia să stau de vorbă cu oamenii şi nu doar să le semnalez.
M-am gândit să fie câte o recomandare pentru fiecare zi a săptămânii. Fiind un newsletter în care explorezi un subiect anume, în principiu poţi să nu-l citeşte pe tot odată, poţi să citeşti câte ceva în fiecare zi. Am făcut şase, pe principiul că în a şaptea ne mai şi odihnim.
De-aceea am ales şase. Ele sunt diferite, carte film, podcast, pictură, o grămadă de alte subiecte.
Partea de final, cu bonusurile e partea de listă, care e extrem de populară.
Am avut 100-200 de abonaţi în prima oră
Paginademedia.ro: La câţi oameni a ajuns primul newsletter?
Mirela Petre: Când am făcut partea de setare, am avut o postare pe Facebook, în care anunţam proiectul. Oamenii s-a abonat. Au fost 100 – 200 în primele câteva ore.
Prima ediţie nu mai ştiu câţi au primit-o. Au fost nişte sute. Apoi a tot crescut şi a crescut pe principiul word-of-mouth (recomandări).
Nu am făcut niciun fel de promo. M-am gândit că e mai important să ajungă să se aboneze şi să-l citească oamenii care chiar sunt interesaţi. Nu mă uit oricum la cifre, decât foarte rar.
Paginademedia.ro: Care a fost feedback-ul în afara numărului de abonaţi?
Mirela Petre: Încă de la început primeam mesaje de la abonaţi, mă felicitau, veneau cu sugestii. Mi-au scris despre absolut orice şi m-am bucurat foarte mult. Newsletterul acesta nu mai e doar al meu, e un fel de colaborare. Eu zic ceva, ei îmi răspund. E ca o relaţie.
Paginademedia.ro: Acum după un an cum vezi produsul tău?
Mirela Petre: Mă mir foarte tare. Nu credeam că voi ajunge în punctul acesta pentru că nu am pornit cu un plan, nici să schimb lumea şi nici să mă îmbogăţesc.
E un proiect pornit pentru sufletul meu şi al altora care sunt interesaţi de subiectul acesta. M-a luat total prin surprindere.
Oamenii citesc şi după aceea dau mai departe. A crescut organic. În punctul acesta, după un an de zile, mă bucur că oamenii sunt la fel de entuziasmaţi. A fost o teamă de-a mea că o să fie ceva cool şi popular la început şi când o să mai treacă nişte timp oamenii se vor plictisi. Dar nu s-a întâmplat asta, din fericire.
Paginademedia.ro: La sfârşitul anului, ai făcut un chestionar pentru abonaţi. Ce ai aflat?
Mirela Petre: Chestionarul a pornit dintr-o frustrare de-a mea că aveam senzaţia că eu sunt prea prezentă, inevitabil ca transmiţători, şi că cititorii nu sunt la fel de prezenţi sau vizibili. Când am început să scriu, aveam în minte un om care mă citeşte ideal. Îl construisem cum mi-ar plăcea mie să fie.
Apoi, treptat, după primii abonaţi, eu cunoşteam 10% poate, dar restul erau oameni pe care nu îi cunoşteam. Şi frustrarea era că sunt mulţi abonaţi, eu nu-i cunosc, doar câţiva îmi dau feedback şi impresii, dar marea majoritate nu-i cunosc. Şi mi-am dorit să-i cunosc. Să-i înţeleg mai bine. Am trimis acest sondaj.
Au răspuns mult mai mulţi decât mă aşteptam, au fost nişte sute. Acum în total sunt o mie şi ceva de abonaţi. Cumva a fost un moment foarte bun pentru că şi ei simţeau nevoia să-mi spună lucruri.
Chiar au răspuns şi mi-au spus nişte lucruri la care eu nici nu mă gândisem. Am aflat că am făcut la un moment dat un fel de concurs cu nişte cărţi.
Citisem „Viaţa nemuritoare a Henriettei Lacks”, care mi-a plăcut atât de tare că mi-am dorit nu doar să vorbesc despre ea, ci şi să o fac cadou. În cazul acela am simţit nu doar să vorbesc despre ea, dar să o şi fac cadou. Şi am făcut acest parteneriat cu editura, mi-a dat cărţile.
Cartea este despre „ADN-ul” ştiinţifc, efectiv, dar are legătură şi cu ADN-ul unei familii, la nivel metaforic, de familie, de moşteniri. Am povestit atunci ceva din familia mea, din experienţa mea şi i-am rugat dacă vor să povestească şi ei. Am primit multe poveşti, legate de moşteniri din acestea de familie. Şi le-a plăcut joculeţul acesta. Din sondaj. am aflat că vor mai multe concursuri de genul acesta. Să le dau şi lor cuvântul.
Am mai aflat că sunt unii care m-au rugat să nu bag niciodată publicitate şi alţii care mi-au zis dacă bagi reclamă să fie discretă. Era un subiect la care m-am gândit tot timpul.
Proiectul editorial Paginademedia.ro Facem România bine este susţinut de MedLife
MedLife - am inceput cu un juramant, continuam cu un angajament.
De mai bine de 20 de ani investim in oameni si in tehnologie medicala. Crestem odata cu noile generatii de doctori pentru a atinge cel mai inalt nivel de performanta in actul medical.
Sanatatea este profesia si pasiunea noastra si vrem sa imbunatatim calitatea vietii fiecarui pacient, cu grija, cu atentie si oferind intotdeauna cele mai bune optiuni de tratament.
Am devenit cel mai mare operator privat de servicii medicale* investind constant in oameni si in tehnologie. Si nu ne oprim aici. Pentru ca la MedLife ne-am luat angajamentul sa facem Romania bine.
*conform cifrei de afaceri
Citeşte şi:
Autor: Iulia Bunea iulia.buneapaginademedia.ro
Trimite un comentariu